But when I'm alone on the longest nights
I think of you and your Marlboro lights
And I, I get a bit better
And I lie here on the bedroom floor
Where your feet walked out and your daggers fall
And I, I get a little bit better
Say you'll forget me
Say you'll erase me from your mind
Right from the day of our doomed beauty
I saw my future in your eyes
Save the words you've rehearsed
We both know I won't be fine
You know the fate don't take my bribes
And I only want what's never mine
- Marlboro Lights, Natalia Kills
*
Fetele ca mine nu pot avea o relație serioasă. Fetele ca mine sunt scursurile societății și duhnesc a mediocritate. Mă doare să recunosc că sunt ștearsă, că nu am nimic deosebit și că nu ies din comun, dar nu aveam să fiu niciodată pe primul loc pentru cineva. Nu aveam să fiu iubită pentru ceea ce sunt cu adevărat, nu aveam să fiu respectată, nu aveam să fiu decât curva pe care o sună atunci când nu mai are ce să fută. Nu știu cum să fiu fata de care te-ai putea îndrăgosti doar uitându-te la zâmbetul sau ochii ei. Nu sunt diferită sau specială. Nu sunt frumoasă, nu sunt nici măcar atrăgătoare, dar ironia face că nici măcar nu e vorba despre asta. E despre cum te prezinți și ce transmiți. Și nu conta nici măcar cât de perfectă era Adela. Dacă era vulgară și se îmbrăca precum o prostituată, avea să fie tratată ca atare. Faza e că noi nu aveam să fim mai mult decât amantele bărbaților care își înșală prietenele. Îi aveai de câteva ori, apoi tot la iubirile lor se întorceau pentru că la finalul zilei asta era tot ce conta. Nu tu că i-ai supt pula, ci ea pentru că se comportă ca o femeie. Proasta care suportă toate infidelitățile bărbatului. Dar dacă asta înseamnă să fii femeie, eu nu pot. Nu vreau să stau la cratiță, vreau să am drepturi egale. Nu vreau să fiu judecată că mă fut cu cine vreau doar pentru că sunt femeie. Cine a venit cu rahaturile astea de concepte, în primul rând? Și de ce încă se mai ține cont de ele? Se presupune că ne deșteptăm, nu? Evoluăm cică. Dar nu-i nimic, dacă nu pot fi acceptată și iubită pentru felul în care sunt, atunci aveam să rămân o prostituată de cartier pentru tot restul vieții mele.
Pe cine credeam eu că păcălesc? Cine aveam eu impresia că sunt? Jur că la un moment dat chiar am crezut că fiind curva lui Radu, o să-l fac să se îndrăgostească de mine și rutina asta sexuală va evolua într-o relație intensă și de durată. Cât de proastă puteam să fiu? Eu chiar aveam impresia că am să reușesc să manipulez un om cu experiență, așa, de parcă sunt și vreo profesionistă în ceea ce privește sexul? Nu ieșeam în evidență cu absolut nimic și eram doar o distracție, nu cred că-l fascinam deloc. Și să fim serioși, de ce te-ai îndrăgosti de cineva atât de disponibil, nu? De ce ai vrea să-ți petreci tot restul vieții alături de curva care și-a deschis cracii de la prima întâlnire? Prea ușor. Chiar și pentru ei.
M-am gândit la relația lui cu Oana și oricât de mult aprofundam, nu îmi puteam aduce aminte cum a început pentru că nu mi-a zis. O futuse de prima dată sau s-a lăsat și ea puțin așteptată? Nu m-a interesat niciodată asta. Cert e că a iubit-o și în același timp o înșela cu mine în nopțile în care ori i-o sugeam, ori mă lingea și a doua zi se întorcea la ea de parcă nimic nu se întâmplase. Nu știu cât a durat toată treaba asta pentru că rutina mă făcea să pierd noțiunea timpului. Nu știu dacă a aflat că o înșela sau dacă a aflat că o înșela cu mine sau dacă pur și simplu se săturase de rahaturile lui, deși el nu prea i-a făcut ei rău, dar faza e că ea s-a despărțit de el și atunci a realizat cât de prost a fost să o lase să-i scape printre degete. Nu mi-a reproșat nimic niciodată în legătură cu asta, așa că am presupus că nu e vina mea sau a noastră. Știu că a suferit mult după ea, deși se chinuia cu disperare să ascundă. Mi se părea cumva amuzant că s-a dat pe heroină din cauza unei pizde. Chiar devenisem curioasă în legătură cu ce avea ea și eu nu aveam. Ce-i făcuse de-l înnebunise în halul ăsta? Sau poate nu-i făcuse nimic, poate l-a lăsat pe el să vină la ea și nu a insistat să-i facă muie prin băi și chestii. Poate că asta era cheia. La fel de amuzant era că Radu a măcelărit-o pentru un sac de bani. Ciudată mai era dragostea asta.
Eram pe Xanax. Mă simțeam de parcă am febră și mă decorporalizez. Se simțea genial și nu mai voiam să-mi ies din trip-ul ăsta. Eram atât de ok! Mai râdeam din când în când gândindu-mă la toate teoriile mele nebunești. De ce nu mă iubesc bărbații? Se pare că ăsta era misterul vieții mele și toate drumurile duceau acolo. Niciun răspuns însă. Fiecare bărbat care apărea în viața mea dispărea de pe fața pământului ca și când nu ar fi fost niciodată aici. Nu puteam să nu mă gândesc și ce naiba însemna Adela pentru Radu. O iubea cu adevărat sau doar avea această bolnavă fantezie incestuoasă? Nu-mi plăcea că nu-mi înțelegeam viața.
Mă tot deranja faptul că nu-mi puteam aminti ultima dată când mi-a venit ciclul. Dacă mă îngrijora? Să fiu sinceră, în stadiul la care am reușit să-mi aduc viața, o sarcină nu ar fi fost mare lucru. Pe bune. Aveam să scoatem copilul cu ceai de sunătoare și să-l aruncăm la ghenă și p-ăsta. Ce diferență mai făcea încă unul? Nu știu dacă era de la faptul că eram drogată cu medicamente, dar îmi găsisem confortul în "Rezolvăm noi mâine". Nu plănuiam nici măcar să fac un test de sarcină. Memoria îmi juca feste. Organismul la fel. De vomitat, vomitam mereu pentru că-mi băgam degetele pe gât, așa că nimic nu părea să fie în favoarea mea. Poate răspunsul la marea și noua mea întrebare avea să-mi fie dat odată cu creșterea în volum. Odată ce prinde sarcina. Abia atunci aveam să-mi fac griji. Dar era frumos ca pentru o clipă să visez. Radu fusese destul de supărat când a aflat că Adela a mințit în legătură cu sarcina. Oricât de deplasat ar fi sunat, poate chiar își dorea un copil. Aveam să mă agăț de asta. Aveam să sper că se va întoarce sau vom da de el cumva și copilul nostru îl va face să rămână și să se lase de toate prostiile. Poate că lucrurile aveau să se așeze cumva, iar acest copil să ne ajute să ne maturizăm, să ne potolim cu drogurile și băutura, tot stilul ăsta al nostru nesănătos de viață. Te sacrifici pentru ceea ce iubești.
Am găsit un pachet mai vechi de-al lui Radu care era pe jumătate plin. L-am strâns în brațe, l-am mirosit, l-am sărutat și m-am gândit că prin afecțiunea transmisă pachtului de țigări, aveam să ajung la Radu și să-i transmit un mesaj cum că nu mai pot de dorul lui și vreau să vină acasă. Niciodată nu am înțeles de ce Radu fuma Marlboro Lights. M-am holbat la pachet o vreme și am început să țip de parcă mă poate auzi:
- De ce pula mea fumezi țigări de pizde începătoare?
Oricât de dusă aș fi fost, nu mă așteptam la un răspuns.
- Pentru că voia să se lase.
Am țipat ca o apucată.
- Du-te-n pula mea, de unde ai apărut?
- Ești drogată? Am trântit ușa de s-a auzit cu ecou pe palier, mi-a zis și s-a urcat pe blatul plin de praf. În bucătărie mirosea teribil, îmi venise o duhoare pe la nas. Gunoiul nu mai fusese aruncat de secole și știu asta pentru că mă uitam la el cum dădea pe afară. Am simțit nevoia să deschid geamul, că-mi venea să vomit.
- N-o să poți, e lipicios de la jeg, mi-a zis când a văzut că mă tot chinui să trag de el și mă rog, am renunțat.
- Măi, Adela... Ție nu ți-e nicodată scârbă să stai în casa asta așa împuțită? Nu te simți și tu să păstrezi o oarecare ordine ca să nu te îmbolnăvești?
- Că și stau eu mult pe-acasă, a început să râdă.
- Da, mă, dar... sunt gândaci, Adela. Mi-e frică să stau, parcă simt cum mișună pe mine.
- Du-te acasă dacă nu-ți convine, a dat din umeri foarte sinceră.
- M-am certat cu mama rău. A zis să nu mă mai întorc.
- Bine, super. Ai țigări?
I-am întins pachetul lui Radu și a dat cu piciorul peste el de a zburat lângă mormanul ăla de gunoi. Doamne, cât de antipatică mi se părea cu părul ăla roșcat al Evei și cu ochii ăia demonici. Îmi venea să dau cu ea de toți pereții până își revine la adevărata identitate. Dacă avea să mă pună să o strig și Eva, aveam să o strâng de gât cu mâinile goale, vorbesc la modul cel mai serios.
- Pleacă dracu' cu blasfemiile alea. Și m-am cotrobăit prin jachetă după Dunhill. I l-am întins fără să iau nicio țigară. Dacă era să fiu însărcinată, aveam să am grijă. Măcar până mă încumet să fac un test.
- Deci Radu voia să se lase?
- Da, mă, d-aia o tot ținea el cu pișaturile alea de Gold.
- Ce Gold vorbești tu? m-am încruntat nedumerită.
- Se numesc Marlboro Gold din 2012, știi? Nu știi. Dacă te uiți pe pachet, este alb cu auriu și scrie Gold pe el. Dacă verifici și filtrul, tot Gold scrie, a încercat să explice mai clar pentru că mă uitam la ea confuză. Eram prăjită, dumnezeule. Nu mai au voie să numească țigările în funcție de nicotină pentru că asta, vezi doamne, ar fi o tentativă de marketing care ar încuraja mai multă lume să fumeze pentru că sunt mai slabe. Lights vine de la slabe, nu de la lumini, dacă la asta te gândeai. Nu, nu la asta mă gândeam, curvo. Nici nu știu de ce le zici așa.
- Ok, am spus doar atât ca să mă lase în pace și m-am dus să dorm pentru că nu mai puteam. Nu era încă dimineață.
- La 8 plecăm la Constanța! mi-a strigat din urmă.
Și chiar am plecat. Ne-am urcat în mașina gemenilor și am plecat la mare pe o ploaie torențială. Nu fusesem niciodată în Vamă pentru că de fiecare dată când am vrut să merg cu gașca, mama nu mi-a dat voie. Acum puteam să fac absolut tot ce-mi doresc pentru că eram liberă. Puteam să mă fut și să mă droghez fără să-mi fie frică că o să afle și o să mă bată. Nu mai trebuia să mă feresc de ea pentru că mă renegase și într-un fel, asta mă făcea să mă simt mai bine decât să-i fiu prizonieră. Nu pot să spun că mama era foarte permisivă cu mine. Când mă prindea cu ceva, mă bătea de mă căcam pe mine. Dar profitasem de divorțul ei cu tata și învățasem să mă ascund foarte bine. Nu prea mă mai îngrija pentru că intrase într-o perioadă de depresie. Dacă ar fi fost încă cu tata, probabil că aș fi primit aceeași educație strictă pe care a primit-o Andreea. De asta s-a ținut de școală și nu s-a apucat să tragă pe nas ca alții. La un moment dat, ajunsesem atât de mizerabilă din cauza lui Radu încât nu-mi mai păsa dacă mă prinde și mă bate. Chiar eram obraznică și îi spuneam tot ce făcusem. Voiam să o rănesc, să o fac să realizeze ce s-a întâmplat pentru că m-a scăpat din mână. Voiam să fie conștientă de faptul că nu a reușit să se realizeze prin copiii ei, ceea ce era cel mai mare coșmar pentru un părinte. Și nu, nu cred că Andreea s-a realizat prin faptul că a terminat Facultatea de Litere. Din câte ne-a zis, era secretară. Fii mândră de ea, mamă!
Doar muzica se auzea în mașină. Poate și picăturile de ploaie în geam dacă erai deosebit de atent. Nimeni nu zicea nimic, eram cam lipsiți de vlagă. Unul dintre gemeni conducea, iar celălalt stătea pe scaunul de lângă șofer. Chiar trebuia să găsesc o modalitate de a-i deosebi pentru că această confuzie mă aducea în pragul nebuniei. Eu și Adela stăteam în spate. Ea umbla pe telefon atentă, și eu mă proptisem cu capul în geam, ascultam ploaia și mă gândeam. Mi-a venit să plâng, dar am reușit cumva să mă abțin. Am sperat că nu m-a auzit nimeni. Am scris "Radu" pe geamul aburit și am desenat o față tristă. Îmi era atât de dor de el și oricum ar fi sunat asta, mi-ar fi plăcut să am o parte din el în mine, asta așa, în cazul în care nu avea să se mai întoarcă niciodată. O mână cu degete lungi și unghii negre mi-a șters scrisul. M-am uitat în stânga și mi-am luat inima în dinți.
- Cred că sunt însărcinată.
Recunosc că am înlocuit un vreau cu cred. Dar voiam să știu cum ar reacționa Adela. Voiam să mă ajute cumva, să nu mă mai simt de parcă trec singură prin asta pentru că era o tortură. De la un timp chiar mă simțeam de parcă ne îndepărtăm și ea luptă mai mult împotriva mea. Noi două trebuia să fim unite orice ar fi.
S-a uitat la mine cu ură, era furioasă. Mă așteptam la orice reacție violentă din partea ei. S-a repezit în părul meu și m-a dat cu capul de geam. Am încasat-o cu lacrimi în ochi. Simțeam că-mi plesnește capul așa că mi-am dus mâna să văd dacă-mi curge sânge. Nimic. Am început să plâng și mă uitam la ea cum vrea să mă lovească până mor.
- Dacă te mai aud o singură dată cu rahaturile astea, jur pe ce-am mai sfânt că te omor, ai înțeles?
- Mamă, da' ce agresive sunt fetele astea!
- Trage pe dreapta, vreau să fumez un cui, a zis nervoasă. Tremura.
- Plouă, măi fetiță! a zis unul din ei, nu știu care.
- Și ți se pare că-mi pasă? a urlat ca o disperată.
- Bă, ia potolește-te, că ești cam recalcitrantă și mă enervezi. Ce sunt cu fițele astea la mine-n mașină?
Au început să se certe. Eu mi-am aprins în liniște o țigară Marlboro LIGHTS și am continuat să stau cu capul pe geam, să ascult ploaia și să ignor oamenii din jurul meu.
- Ștefania, am zis să nu fumezi la mine-n mașină! Fă proasto, tu ești surdă? Ia, fi-r-ați voi ale dracu' că dau de pământ cu voi! a zis și a oprit brusc mașina lângă un câmp. Ieși afară și fumează până ți se face rău! a zbierat la mine. Aveam impresia că e Cătălin. Ceva îmi spunea că el era cel agresiv. Andrei mi se părea liniștit, calm, adică a fost destul de drăguț cu mine atunci când am făcut pentru prima oară cunoștință. Nu știu dacă aveam dreptate, dar aveam să mă bazez pe teoria asta deocamdată. Am deschis ușa și am luat-o la fugă prin câmp. Eu, ploaia și pachetul de țigări al lui Radu. Poate că aveam să mă las de fumat și aveam să o fac pentru amândoi, chiar dacă el nu mă iubea.