*N/T- numele tău
Harry
Urăști tot ce are legătură cu aeroporturile: aglomerația, cozile și oamenii derutați ce mișună peste tot în raza ta vizuală. Toate aceste elemente întrunite te enervează la culme. Și dispoziția ta se înrăutățește când primești vestea că zborul tău va întârzia două ore. Ți-ai făcut drum spre un magazin mixt și ți-ai cumpărat un latte de la aparatul aferent, încercând să-ți reduci starea proastă. Simți privirea cuiva în ceafa ta și în momentul în care te întorci la așa-zisa sursă, dai de un grup de băieți cu bagajele în jurul lor, la o distanță considerabilă.
Cel care se uita la tine insistent era, după părerea ta, cel mai arătos dintre toți. Cu părul ondulat prins într-un coc bărbătesc, un tricou simplu, blugi prespălați și ghete de piele, acesta arăta întocmai precum un model desprins din revistele bărbătești. Văzând că ați făcut contact vizual, buzele i s-au despărțit într-un zâmbet timid. Unul dintre prietenii săi a observat felul în care te privește și i-a șoptit ceva, provocându-l pe cel din urmă să-l înghiontească cu cotul, fără a-și lua ochii de la tine.
Avea trăsături superbe și cu siguranță sclipirea ochilor săi ar fi putut să facă orice fată nebună după el, însă nu aveai dispoziția necesară. El însă ia surâsul reținut pe care i l-ai oferit drept un semn și își croiește calea spre tine. În timp ce picioarele sale lungi se apropiau amenințător de mult de tine, tu te-ai prefăcut că răspunzi la un apel urgent.
—Da, vin imediat, ,,răspunzi" tu îndeajuns de tare încât să ajungă și la urechile atractivului străin. Îți strângi repede bagajele și o ștergi, băiatul rămânând în urma ta, înconjurat de râsul înăbușit al prietenilor lui.
Găsind un loc retras, ai decis să rămâi acolo pentru următoarele ore, așa că ți-ai scos o carte din geantă și ți-ai pus căștile în urechi. Povestea s-a dovedit a fi atât de interesantă, încât după ce au părut zece minute, te-ai uitat la ceas doar ca să afli că în trei minute avionul tău decolează!
Determinată să nu pierzi zborul și să îți petreci alte câteva ore blocată în acel loc, ai început să alergi prin aeroport. Văzându-ți destinația aproape, ai mărit viteza, însă te-ai împiedicat de un bagaj pus la întâmplare și ai căzut pe ceva. Sau, mai bine spus, pe cineva.
—Îmi pare atât de- hei, te cunosc! vocea masculină și accentul englezesc te-au determinat să te uiți la sursa emițătoare și spre surprinderea ta, tipul peste care ai dat era chiar cel pe care l-ai întâlnit mai devreme. Deși părea că voia să înceapă o converație, tu te ridici rapid, abia mormăind niște scuze, lăsându-l, din nou, cu obrajii rozalii.
Angajații abia îți mai făgăduiesc să intri în avion, iar când o fac te așezi în locul tău, sperând să nu ai parte de un coleg de zbor enervant, așa cum ai pățit în nenumărate rânduri. Dorind să-ți continui somnul pe care l-ai început în aeroport, te lași pe spătarul scaunului și închizi ochii. Simți pe cineva luând loc lângă tine, însă nu i-ai dat prea multă importanță.
—Se pare că ne întâlnim din nou.
Tresari când auzi vocea melodioasă și bine-cunoscută a persoanei de lângă tine și îți deschizi ochii instantaneu. Lângă tine stătea chiar tipul cu care te-ai întâlnit deja de două ori.
—Nu-mi spune că aici e locul tău, îi răspunzi, crezând că ești la camera ascunsă.
—Îmi pare rău, dar aici am bilet, spune, arătându-ți hârtia. Se pare că este destinul.
Zâmbești și observi cât de bine miroase, stând atât de aproape de tine.
—Bănuiesc că așa e. Sunt N/T, zici întinzându-ți mâna, pe care el o scutură fericit.
—Numele meu e Harry și ei sunt Louis și Niall.
Îi urmărești privirea și îi vezi cei doi prieteni pe locurile din spatele vostru.
—Chiar te-a sunat cineva atunci sau voiai să scapi de potențiala întâlnire? întreabă Louis făcându-l pe Niall să râdă în hotote și pe Harry să roșească.
Te întorci spre băiatul de lângă tine, simțindu-te vinovată.
—Nu a fost nimic personal, sincer. Avem câteva ore să mă revanșez, îi șoptești, simțind de-ndată ce avionul decolează bătăile puternice ale inimii.
Niall
Te aflai la petrecerea burlăcițelor prietenei tale cele mai bune. Deși într-un grup restrâns la ea acasă, atmosfera era foarte plăcută. La un moment dat, viitoarea mireasă vine la tine purtând o expresie îngrijorată.
—Pot să-ți cer o favoare? rosti aceasta, jucându-se cu degetele. Coronița de prințesă și rujul strident ar fi fost prea mult pentru tine- însă pentru ea niciodată; dovadă a îndrăznelii sale fiind chiar căsătoria de la doar douăzeci de ani. Am rămas fără înghețată și.. Ești singura care are permis de conducere. Nu vrei să te duci la alimentară și să cumperi?
Știind că aceasta este una dintre cele mai importante seri ale prietenei tale, te-ai decis să o ajuți fără mare tărăboi. Peste rochia neagră ți-ai pus un palton lung și te-ai urcat la volan. Drumul a fost relativ scurt, ajungând acolo în doar câteva minute.
Nu te-ai plimbat prea mult printre raioane, știind exact ce trebuie să cumperi. Multă înghețată Ben&Jerry. Mare ți-a fost mirarea când ai observat coada interminabilă ce se lungea de la casa de marcat până aproape de tine. Te-ai așezat în spatele unui băiat blond și înalt, cu zeci de cumpărături, toate fiind alimente comestibile.
Când banda pe care erau așezate a început să se miște, acesta a realizat prezența ta. S-a întors cu o privire gravă și, văzându-i ochii și gingașa lor nuanță, ai simțit un fior pe șira spinării.
—Dă-mi și mie o cutie de înghețată, am uitat să iau și dacă m-aș întoarce, ar însemna să stau iar la coada asta de coșmar, îți spuse acesta, tu fiind imediat vrăjită de accentul său irlandez și te zâmbetul stânjenit.
—Nu-ți dau nimic; ai destulă mâncare acolo și în plus, cutiile sunt numărate, îi spui, simțindu-ți corpul instantaneu precum o fideluță după ce l-ai refuzat pe frumosul băiat.
—Te rog! E înghețata mea preferată!repetă acesta, țuguindu-și buzele ca să îl găsești adorabil.
—Nu cumva ai cam multă mâncare?îl întrebi, ochind cu dexteritate un ambalaj ce conținea biscuiții tăi preferați.
—Mănânc mult, replică acesta, dând din umeri. Deci?
L-ai mai admirat câteva secunde încercând să iei o decizie, după care ai hotărât.
—Hai să facem schimb. Eu îți dau înghețată, iar tu renunți la o cutie de biscuiți.
Acesta te privi îndelung, de parcă ar fi avut de făcut cea mai grea alegere din viața lui. În acele momente, niciunul dintre voi nu era capabil să audă insistențele casieriței, neliniștea celor din spatele vostru și nici că vă păsa mai mult de timpul pierdut. În acele momente, amândoi simțeați o puternică atracție și amândoi vă doreați, la fel ca și ceva dulce, să fie un sentiment reciproc.
O doamnă reușește să-l scoată pe blond din reverie atunci când îi strigă să se deplaseze până la casa de marcat, alături de alte cuvinte.. dulci. Atunci realizezi că, fiind cufundați într-o profundă meditație, niciunul nu și-a dat seama că este rândul lui să plătească și că toate produsele trecuseră deja prin casa de marcat. Acesta scoase repede portofelul din blugi și plăti produsele. Fără nicio avertizare, nici măcar un semn, misteriosul ieși din alimentară și te uimi prin faptul că a uitat atât de repede de tine.
În timp ce stăteai și te gândeai dacă te-ai comportat prea urât cu el, acesta se afla în parcare, așteptându-te răbdător. Nu voia să te încurce cu nimic înăuntru și fir-ar să fie; ți-ar fi dat toți biscuiții din lume dacă asta ar fi însemnat că te poate scoate la un suc. De aceea, în întuneric, lângă mașina lui, ținea în mână telefonul la nivelul chipului său și încerca să exerseze viitoarele cuvinte pe care ți le va adresa.
—Mă gândeam că vrei să.. Nu, Niall, așa nu ar ieși nici bunica ei cu tine. Hei, ce-ai zice să te răpesc puțin și să mergem la un suc? Oh, Doamne, sunt chiar idiot!pufni tot el, iar când își băgă telefonul înapoi în buzunar, observă privirile atente pe care le primea din partea trecătorilor. Le zâmbi tuturor, șuierând o mică înjurătură printre buze.
Asemenea unei ploi de lumină, Niall observă imediat cum ieși pe ușile supermarketului și te îndrepți spre partea opusă a parcării. Cu o perseverență pe care doar un om îndrăgostit o poate avea, acesta se grăbi să te ajungă din urmă, chiar dacă ar fi însemnat să traverseze întregul drum cu cinci plase pline de mâncare în mâini și cu numeroase persoane uitându-se ciudat la el.
Simțind pe cineva în spatele tău și auzind fâșâitul plaselor, te întorci pe călcâie ca să dai de..blond. Cu obrajii roșii și privirea în pământ.
—Uhm, am uitat să-ți dau cutia de biscuiți, îți spuse acesta, văzând că tu nu inițializezi o conversație. Își lasă plasele să cadă, căutând furibund dulciurile.
—Credeam că ai uitat..răspunzi, scotocind în geantă după înghețata promisă.
—A fost doar o modalitate prin care să mă observi, zise el, luându-ți mâna într-a lui. Bănuiesc că nu a funcționat dacă acum mă consideri un necioplit.
Observându-i roșeața din obraji, ai simțit cum fața ți se schimbă, în aceeași manieră.
—Sunt N/T, dar tot păstrez biscuiții, îi spui, luându-i din mână cutia, pe care observi un număr de telefon și mai jos de acesta, numele Niall Horan cu un desen amuzant. Ți se potrivește numele, șoptești, iar când te uiți la el observi că distanța dintre voi s-a micșorat considerabil.
-Mulțumesc, să mă suni, te rog, îți zise, înainte să te pupe pe obraz și să plece cu cumpărăturile la propria mașină.
Cine ar fi crezut că seara aceea ar fi începutul unei frumoase relații?..
*
Vă mulțumesc din suflet că îmi citiți cartea și aștept cu drag ideile voastre de imagine-uri și membrul preferat. Sper că v-a plăcut acest capitol făcut în grabă și dacă da, data viitoare voi posta și pentru restul băieților.