You're gone and I got to stay high
All the time to keep you off my mind, ooh ooh
High all the time to keep you off my mind, ooh ooh
Spend my days locked in a haze
Trying to forget you babe, I fall back down
Gotta stay high all my life to forget I'm missing you
- Stay High, Tove Lo
*
Apoi a fost Confuzia,
Așa că am numit-o Andrei și Cătălin.
*
IV. Andrei și Cătălin
Am murit și acum bântui într-un purgatoriu. Sunt o fantomă, o stafie urâtă și scârboasă, nebăgată-n seamă, o pocitanie suptă la față, albă ca varul, tulburată și confuză. M-a omorât, pur și simplu. M-a înecat de-atâtea ori încât trupul și sufletul nu mi-au mai putut face față și am cedat. Ce bine. Acum nu mai simțeam durere și alte rahaturi, eram imună fiindcă eram goală. Treaba cu mine era lipsită de sens pentru că sufletul îmi murise de mult, iar trupul îl urmase imediat ce nu a mai reușit să existe singur, ceea ce a durat surprinzător de mult și a fost, într-un fel, imposibil. În prezent, nu știu unde îmi e sufletul, dar ce știu e că sunt o carcasă goală și jur că nimeni și nimic nu se află dedesupt. Prima lui dispariție m-a omorât spiritual și am rezistat doar cu un trup neînsuflețit, dar când l-am pierdut a doua oară, ceva m-a trimis direct către purgatoriu pentru că nu mai aveam un rost pe pământ. Și acum sunt o carcasă goală. Sunt o armură. Adică nu știu, dar ceva trebuie să fiu pentru că atunci, cum mai exist dacă nu sunt nimic?
Trăiam fără niciun scop în acest purgatoriu murdar. Tot ce făceam, făceam mecanic și eram pierdută printre străini. Mă simțeam călcată în picioare, zdrobită și îmi plăcea la nebunie pentru că știam că numai așa îmi voi găsi sfârșitul. Hai să-i spunem Sfârșitul Definitiv în care păcatele să nu-mi fie iertate niciodată și să mor, doamne ajută, sau să fiu ștearsă din existență, din conștientizarea existenței. Toată tortura și suferința asta aveau să se oprească la un moment dat. Iar atunci aș fi fost moartă pe bune și totul ar fi încetat. Am vrut să mă sinucid, dar Adela era constant cu ochii pe mine. Credea că-mi face un bine îngrijindu-mă, dar de fapt eram mai chinuită decât oricând. Nu înțelegeam, era și ea în purgatoriu? Iar dacă nu, atunci cum de eram una cu alta?
Mă gândeam deseori la Radu și oscilam între "l-am pierdut pentru totdeauna" și "o să se întoarcă, mereu o face". De cele mai multe ori, mă părăsea până și ultima fărâmă de speranță, deci rămâneam doar cu dorința de a-mi da shut down și de a mă opri din existat. Pentru că aveam impresia că totul era degeaba și nimic nu mai avea sens.
Am ținut-o numai în petreceri, trebuie să recunosc. Și am reînceput să fac abuz de cocaină, bravo mie. Nu înțelegeam cum am putut exista trează atât timp. Tânjeam după acel extaz, acea energie, acel curent de electricitate care îmi dădea senzația de putere. Dar cred că uitasem cât de profundă era depresia de după și cât de greu puteam să trec de stadiul ăla nenorocit. Și mi-am amintit și de puternica dorință de a trage următoarea doză. O trăgeam pentru că aveam nevoie să mă simt vie pentru un scurt timp. Iar apoi, cu puțină speranță, doza să-mi fie și fatală.
Într-una din nopțile în care am cutreierat cu Adela toate străzile Bucureștiului, i-am cunoscut pe gemeni. Identici, foarte ușor confundabili. Unul era Andrei, iar celălalt Cătălin. Nu găsisem niciun detaliu care să-i diferențieze, dar mă comportam de parcă știu care-i treaba. Nu știu cât timp trecuse, era clar că nu am noțiunea asta, dar îmi amintesc noaptea în care am făcut cunoștință cu Andrei. Eram plânsă toată, eram pe ceva care mă făcea să mă simt al dracului de neliniștită și paranoică. Era ElectroNight în Fabrica, ceva de genul. Era o nebunie, lucrurile scăpaseră de sub control cam ca la ziua lui Victor. Adela își dăduse sutienul jos, își arăta țâțele ca să atragă atenția și evident că toți pulărăii în călduri se agățau de ea și își frecau micuțele penisuri ca niște animale. Era în zona ei și trăia intens acest moment. Mă uitam la ea cum era atinsă de zeci de necunoscuți, îmi imaginam cum era atât de udă încât deja a dat pe afară și lichidul transparent i se scurge pe picior, alunecă lin. Și-a îndreptat atenția spre un băiat incredibil de frumos, cu o aură întunecată. El îi băga mâna acolo înăuntru și ea se ținea de gâtul lui și își încolăcea piciorul în jurul taliei sale ca un șarpe prădător. Nu înțelegeam cum poate să facă asta cu oameni atât de străini.
Ieșisem afară să fumez, atmosfera dinăuntru mă făcea să mă simt groaznic. Mi se întorsese stomacul pe dos.
- Bună, ai o țigară?
Tipul care cu câteva secunde în urmă își băga mâna în Adela. Îmi era scârbă că acum venea în fața mea, dar săracul nu avea nicio vină, nu încercase să mă agațe, doar voia un rahat de țigară. I-am întins două.
- Ia și pentru Adela, că sigur nu mai are.
- Adela? s-a încruntat, dar a zis-o pe un ton jucăuș.
- Adela, atracția serii. Tot nu înțelegea, prostul. Îi băgai degetele în pizdă adineauri, hei?
- Aa, frate-meu, a râs.
- Ăă? m-am strâmbat.
- Fratele meu geamăn, Cătălin, este cu prietena ta.
- Nu, n-ai înțeles, am râs ironic. Toată lumea e cu prietena mea. Toată lumea o fute în acest moment.
- Să înțeleg că ești împotriva acestui comportament rebel?
- Îmi îngheață sângele în vene când fac un exercițiu de imaginație și sunt ea și mă las atinsă de atâtea mâini străine și jegoase, am zis amar.
- Andrei, a zis și mi-a întins mâna să facem cunoștință. O strângere de mână fermă, de bărbat. Apreciasem asta. Și atunci l-am privit cu adevărat și mi s-a făcut frică de privirea lui rece și penetrantă. M-am pierdut de data aceasta într-un verde electrizant și nu știu dacă era de la droguri, dar primul meu impuls a fost să mă dezbrac și să mă arunc în genunchi pentru că practic mă chemase. DEJA-VU, morții lui.
- Ștefania, am zis în timp ce îmi scutura mâna.
Nu aveam să știu atunci că aveam să o ardem la cataramă. Estimam că ar fi trecut o săptămână. O săptămână în care am supt două puli deodată și am tras amfetamină pentru prima oară. Și doar atât îmi puteam aduce aminte.
În prezent, trăgeam o linie babană într-o baie împuțită. Andrei sau Cătălin mă săruta pe gât și îmi pipăia fundul. I-am dat mâna la o parte și m-am pus cu fundul pe blat. În dreapta mea, Adela stătea aplecată și și-o lua în cur. Avea creionul scurs ca lumea și tot superbă era. Se uita la mine și gemea așa frumos. Am știut că vine rândul meu și cumva îmi era indiferent. Nu. Îmi. Păsa. Efectiv.
- Nu te speria de Cătălin, el e mai brutal.
Deci vorbeam cu Andrei. Andrei. Andrei. Andrei.
A început să-mi bage mâna și să mă mângâie încet. Zâmbeam ca o psihopată, eram băgată-n priză.
- Îți place să te uiți cum se fute prietena ta, nu-i așa?
- Mhm.
- V-ați lins vreodată-n păsărică?
- Da, am răspuns ca într-un geamăt. M-am agățat de el și am început să-l sărut. Ritmul devenea mai alert acolo jos, la fel și în capul meu bolnav.
- I-auzi, Adela, îți place pizda? a început să râdă Cătălin după care a plesnit-o peste fund.
M-am oprit imediat și m-am simțit obligată să-i răspund eu.
- Nu e Adela, e Eva.
Când avea peruca roșie și lentilele negre, era Eva Cerbu. Punct.
- Cui îi pasă? a pufnit în râs.
- Da, exact. Fiecare cu a lui, a zis Andrei și s-a descheiat la pantaloni.
- Dar nu asta am zis... Este Eva pentru că...
- Hai, suge-o!
M-am pus în genunchi și am început să fac ce știam mai bine. O frecam la bază cu mâna, și de supt i-o sugeam la cap pentru că nu credeam că îmi poate intra așa ceva în gură; era un monstru. M-a luat de păr și am simțit practic cum mi se îndeasă cu totul pe gât. Dar nu m-am înecat, am încercat să respir pe nas, ușor, și să stau cu gura larg deschisă pentru că el controla acțiunea. La sfârșit, și-a dat drumul în gura mea, nu durase mult.
- Schimbă! au zis gemenii în același timp și au bătut palma. De Cătălin îmi era într-adevăr frică. Începeam să tremur și apoi paralizam. Nu mă puteam mișca, dar puteam simți mii de gângănii mișunind pe brațele mele, pe gâtul meu. Simțeam frigul și întunericul punând stăpânire pe mine, dar nu ca și când mă transformă, ca și când... adio.
- Nu mai vreau! am zis speriată toată.
- Nu mai vrei? Aaah, ce-mi place când se lasă greu!
- Nu, las-o, dacă nu mai vrea. Vă iau eu pe amândoi și asta e, a venit Eva și l-a dat pe Cătălin într-o parte.
- Ntz, ntz, ntz. Mare păcat. E ceva interesant la ea și mă intrigă.
- Da, dar nu azi.
- Reziști, tu, mă, la 40 de kile cu două puli în tine? a început să râdă.
- Nu știi tu câte puli au intrat în fata asta, am râs pentru că habar n-avea ce vorbește.
- Deodată? a întrebat șocat Andrei.
- Cinci, a zâmbit Eva ca o târfă.
- Serios? Pot să-mi sun niște prieteni? a continuat Cătălin cu ironiile.
- Dacă nu crezi că-mi poți face față doar tu și frac-tu, da...
- Dar de ce nu le lăsăm pe fete să se joace puțin? a intervenit Andrei.
Eva a început să râdă și m-a privit lung cu ochii ei de căprioară; părea așa inocentă. Am început să o sărut și să-i ating sânii prin rochie. Auzeam băieții mârâind și scoțând tot felul de sunete animalice, erau ca doi puști de 15 ani care au fost aduși pentru prima dată la curve. Mi-am înfipt mâna în părul Evei, voiam să îmi readuc prietena înapoi, dar când am tras-o de păr, nimic nu s-a întâmplat. Peruca nu se trăgea de pe capul ei și nu înțelegeam. M-am oprit și am început să trag ca lumea. Ea stătea.
- Adela, ce căcat ai făcut?
A dat din umeri ca o idioată.
Nu am mai suportat. Am ieșit în disperata nevoie de aer.
- Dacă ai avea un milion de euro, ce-ai face cu ei? am auzit-o în spatele meu.
- O pulă, lasă-mă-n pace!
- Ce ai face cu 47 de miliarde, Stef?
- Ai tu 47 de miliarde, nebuno? m-am întors la ea nervoasă.
- 560 de mii euro ai mei, plus 595 de mii de euro ai lui Radu. Egal un milion și 160 de mii de euro.
- Cu ce drept ai pus tu mâna pe banii lui?
- Cu dreptul de mi i-a lăsat mie și se află în posesia mea.
- Nimic din ce mi-a spus el nu are sens. Sună ca o poveste inventată pe loc pentru că nimic nu se leagă de nimic. De ce ar plăti cineva atât de mulți bani doar ca niște fete să fie omorâte așa aiurea? Care e scopul? El ce primește din asta? Și cine e?
- Încet, da? a zis calm când a văzut că îmi cam ies din minți. Dacă ți-aș spune că e un om nebun și plin de bani care e obsedat de forme voluptoase, dar nu vrea să-și murdărească mâinile pentru că e un domn?
- Și ce face cu toate... formele alea? am întrebat dezgustată de tot ce aud.
- Să mă ia dracu' dacă știu... Le colecționează, dar el știe unde le pune și ce pula mea face cu ele.
- De ce te-ai băga în așa ceva? Pentru bani? am început să plâng. A oftat și m-a luat în brațe. Eram în mijlocul străzii și toată lumea se lovea de noi.
- Vrei să mergem la mare? m-a întrebat, așa, dintr-odată. Într-un loc de fițe, cu spa și room service. Cum ar fi să mâncăm caviar și caracatiță? Homar? Scoici? Să fim noi două, să facem sex în jacuzzi și în mare... Putem să-i luăm și p-ăia doi așa ca escorte... Să ne scufundăm în bani, să dăm petreceri sălbatice în camera de hotel, să intrăm cu decapotabilele în piscină pentru că ne permitem? Să ne batem joc de toți banii ăștia și tot să mai avem... Pentru că atât de mulți sunt!
- Vreau doar o țigară... am zis încet și simțeam cum iar intru în starea mea profundă de depresie. Și pe Radu înapoi.
- Am mai vorbit despre asta, Stef. Radu nu se mai întoarce.
- Ba da, am contrazis-o. El mereu se întoarce.
- Bine, atunci așteaptă-l. Mă duc să-mi iau țigări, ceva mai realist.
f-v6exp1;q