Something, someone
Turned out to be
Something I should've known
Will be the death of me
Baby, I tried
I promise I'm usually better than this
And now I can't even recognize myself anymore
You turned me into this
- Alibi, Banks
*
Vrei să fugi și ești băgată în moloz. E doar în capul tău, o iei razna. Spui atât de des asta încât nu mai are niciun sens, e un cuvânt spus la întâmplare, e gol ca trupul tău. Plângi, proasto, că numai asta știi să faci. Tu nu ai cum să fii puternică și tare ca ei, ești o frunză uscată pe care o bate vântul. Ei sunt furtuna, nu ai cum să le supraviețuiești, firavo.
Vrei să te ascunzi, dar știi că nu o să reziști nici măcar o zi fără ei și o să te întorci în genunchi să-ți ceri iertare că ai fost nesăbuită. O să te primească pentru că nimic nu e mai distractiv decât o sclavă. Nu vezi că te joacă pe degete și fac ce vor din tine? Tot ce ai aflat poate fi o minciună ordinară. Un pretext ca să te scoată din minți, să te aducă în pragul demenței. O conspirație, un studiu de caz. Dar la fel de bine poate fi și crudul adevăr pe care nu-l poți accepta. Negarea e un mecanism de apărare împotriva suferinței. Ești în suferință, i-auzi.
Concluzia? Vrei să fugi, dar nu te poți clinti. Vrei să te ascunzi, dar atracția e prea mare ca să poți face față singurătății. Tot ceea ce știi te ucide.
Mi-am dat seama că viața mea nu mai are sens când sunt trează și conștientă. Totul era de rahat. Am făcut rost de un tub de Valium și am luat 3 pastile în timp mă uitam în oglindă. M-am strâmbat și mi-am scuipat fața grasă, mă făcea să vomit. Am început să râd și să urmăresc cu ochii cum se prelinge încet, eram captivată. M-am gândit la Adela și la cât de frumoasă e. Am luat foarfeca din paharul cu periuțe de dinți și pentru o clipă, am vrut să-mi tai obrajii, să scap de ei și să fiu slabă. Dar apoi mi-am amintit că și Adela era împlinită la față și nu avea pomeți osoși. Corpul ei era de manechin. Și nu îmi păsa că are cu unul sau doi centimetri mai mult sau mai puțin decât măsurile "perfecte", nu îi înțelegeam obsesia. În ultimul timp se mai îngrășase, oricum. Adică o vedeam cum bagă-n ea ca sparta când apucă și parcă avea ceva mai multă carne când o apucam. Cu toate astea, era la fel de perfectă în viziunea mea; și a oricui, de fapt. Îmi păruse rău că nu o analizasem mai bine în noaptea în care am făcut sex. Trebuia să-l las dracu' pe Radu, doar lui îi știam fiecare venă de pe pulă. Am fost proastă. Mi-am dat o parte din păr pe față și mi-am tăiat breton. Era groaznic, făcusem o treabă de mântuială, dar încercam să-mi spun că sunt frumoasă și că semăn puțin cu Adela. Am început să fac ca ea, să mă maimuțăresc. Mi-am făcut câteva poze nud încercănd să-mi aduc aminte exact cum stătea în alea care cumva ajunseseră pe net prin 2012 și m-am prefăcut că mi-o trag cu Radu, foarte pasional, ca între frați. Am încercat chiar să-i imit vocea atunci când geme; era pițigăiată, dar nu agasantă. A fost minunat.
I-am dat mesaj să văd ce face și mi-a zis că e prin Grădina Eden. Evident că m-am dus până acolo deși nu aveam chef de ieșit/băut/futut. Eram super chill și voiam doar să dorm. Am schimbat vreo două RATB-uri și era să uit să cobor pentru că ațipisem pe scaunul de la geam. Chiar nu mă descurcam cu diazepamurile astea nenorocite. Am găsit-o la ieșire cu câteva dintre pizdele noastre afară, fumau ca boschetarele și se uitau cum apune soarele.
- Ce faceți, tâmpitelor? m-am hlizit la ele și se vedea că sunt spartă. M-am pupat pe obraz cu fiecare, că așa e obiceiul ăsta feminin tâmpit.
- O așteptăm pe Diana. Se fute cu un tip de 40 de ani cu care s-a cunoscut pe Facebook, și-a dat Andra ochii peste cap și a continuat să butoneze telefonul. Era sub orice critică. Să mor eu dacă am văzut-o vreodată să se uite în ochii oamenilor atunci când deschide gura.
- Ce, mă? Nu te cred! am rămas șocată. Ăsta e ultimul scenariu pe care mi-l închipuiam pentru ea.
- Eu i-am zis că poate d-aia nu i-a plăcut nimeni până acum, poate are vreun fetiș d-ăsta sau niște preferințe mai aparte. Și așa ne-am dat seama când a zis că e gata să se fută cu cheliosu' ăsta.
- Chiar nu pot să mi-o imaginez cum și-o trage cu unu' care i-ar putea fi tată, pula mea... Ea e așa cuminte spre deosebire de noi.
- Păi nu, fii atentă care e bomba, a început Ana să râdă. Tipu' cică ar fi căsătorit de doi ani.
- Ce târfăăăăăă, am început să zâmbesc impresionată. M-am uitat la Adela care se încrunta la mine, avea nările dilatate și strângea puțin din ochi. Ce-ai mă? m-am uitat nedumerită.
- Ce pula mea e aia în capu' tău?
- Băăăăă, ia stați mă, și-a făcut breton, a venit Ana înspre mine și a început să dea cu mâna prin el. Îți stă bine, proasta dracu'. Parcă acum semeni cu Adela, aveți și lungimea părului cam la fel.
- Da? am zâmbit. Mi se pare că l-am cam ciuntit, nu știu.
- Hai, lasă, că se regenerează, a zis Andra care încă se uita în telefon.
- Tu nici măcar nu te-ai uitat! i-a zis Ana. Aveam niște ghete cu puțin toc. Abia acum am realizat că Ana e exagerat de scundă și pentru o clipă nu m-am mai simțit așa complexată pentru 1.60 al meu. M-am uitat iar la Adela. Așteptam o aprobare, ceva, orice. Nu cred că-i plăcea.
- Îți stă groaznic, mi-e rău, a fost tot ce a zis și apoi a intrat în lumea ei, ne-a ignorat și și-a aprins un cui mic pe care nu l-a împărțit cu nimeni.
- Mihaela nu mai iese cu voi? am întrebat așa un pic la mișto, chiar nu o sufeream și m-aș fi simțit bine să nu o mai văd în preajma noastră. Încercam să găsesc orice alt subiect de discuție, nu aveam chef să fac o dramă acum. Eu și Adela suntem o telenovelă scârboasă. E teribil de urmărit pentru ceilalți.
- Eee, acuma umblă și ea cu pulărăii ăștia mari să și-o tragă pe o doză de heroină, sanchi, și ea șmecheră.
- Să mori tu că-și bagă-n venă?
- Zicea Costin că cică a văzut-o pe DN1 la produs, a oprit cu mașina să-și bată joc de ea.
- Care Costin, făăă? a întrebat Ana pe tonul ei de țigancă vagaboandă. E, din ce știam eu sau ce mi-a zis ea, era cică jumătate țigancă, jumătate româncă. Albă ca brânza, oricum. Dar trăia într-o comunitate de romi.
- Poienaru, căcat, nu știu cum îi ziceți voi, eu îi zic Costin, i-a răspuns Andra, dar tot fără să ne privească.
- Păi dacă te-ai futut cu el, a pufnit Ana.
- Mă lingi în pizdă.
Am râs cu ele ceva timp. Îmi fusese dor să ieșim așa toate, dar nu înțelegeam ce avea cățeaua asta de Adela, ce tot nu îi convenea. Mereu trebuia să fie ea cu curu-n sus și să strice cheful lumii. Și m-am gândit că poate îi era dor de Radu și încă dădea vina pe mine, dar mi-am zis că acum merit și eu să mă deconectez puțin și să mai stau de vorbă cu vechile noastre prietene; aveam să rezolv problema mai târziu.
Mihaela a ieșit singură din bar, era dezordonată.
- Și-a dat drumu-n mine, aveți o pilulă?
- Lasă asta. Ți-a tras-o bine, vă mai vedeți? a început Ana.
- Mhm, a făcut și a început să râdă ca o prostuță ce era. Am felicitat-o și acum am considerat-o pe deplin a noastră.
Când am ajuns acasă, adică la Adela, a stat o vreme lipită de perete și apoi a trecut pe lângă mine să umble-n sertar. Nu vedeam ce face, am stat nemișcată. Era liniște și încă eram somnoroasă. Mă gândeam că o să pic dintr-o dată pe podea și o să mă trezesc peste doi ani. Într-o fracțune de secundă, s-a repezit la mine și m-a apucat de breton. Nu am realizat ce se întâmplase, nici nu avusesem timp să reacționez. Am văzut-o cu părul meu într-o mână și foarfeca în cealaltă. Mi-a aruncat firele-n față și a trântit foarfeca pe jos. Nu am reușit nici atunci să reacționez în vreun fel. Îmi venea să plâng, dar eram prea obosită. M-am dus acasă imediat, Adela nu avea chef de mine acum și înțelesesem. Aveam să o lăsăm pe mâine, așa mai facem noi.
Am deschis ușa de la dormitorul meu, și am împietrit când l-am văzut pe Radu stând pe marginea patului. Credeam că e un trip, că visez sau e o altă halucinație intensă de-a mea. Îmi dăduseră lacrimile și tot ce-mi doream era să sar de gâtul lui, să-l iubesc și să mă iubească. Dar eram obosită... Ne-am uitat unul la altul în liniște.
- M-a lăsat maică-ta să intru. Inima-mi bătea nebunește și am avut o singură reacție. Mi-am dat tricoul jos, azi nu purtam sutien. M-am apropiat de el și m-am așezat în poala lui. I-am mângâiat creștetul capului și a început să mă sărute pe gât, pe sâni pe burtă.
- La masă, am auzit vocea serioasă a mamei întrerupându-ne, dar nu m-am panicat. Eram atât de calmă încât mi-aș fi putut-o trage cu Radu chiar acum în fața ei. Dar eram obosită.
- Nu mi-e foame, am zis și nu m-am dat de pe Radu. Tot la el în brațe am rămas. Nu putea să mă smulgă nici dracu' de-acolo.
- Marș la masă imediat, Ștefania. Pune ceva pe tine și ia-l pe Radu, hai! Mi-am dat ochii peste cap și m-am îmbrăcat în cel mai mare sictir.
- Ai vorbit cu Adela? I-ai zis că ai venit?
- Nu am ce să vorbesc cu curva aia, a dat din umeri.
Mama iar făcuse prostia ei de supă cu tăiței care mirosea a picioare. Nu am putut să mănânc așa ceva. Radu nici măcar nu a folosit lingura, a băut pur și simplu din castron. Mama rămăsese blocată, era singura persoană civilizată de la masă. Și-a îndreptat privirea spre mine și s-a blocat iar. Glitch-uri peste glitch-uri, era defectă.
- Ce naiba ai în cap?
- Păr.
- Cine te-a ciuntit așa? a întrebat făcând referite la dezastrul Adelei, evident.
- Lasă-mă în pace, o să rezolv problema mâine, i-am zis și ei cum mi-am zis și mie.
- Zici că ești nucă de cocos, a izbucnit Radu în râs. Mama a zâmbit și ea în barbă. Eu doar încasam.
- Și sunteți împreună?
- Nu, s-a strâmbat Radu și mi-a aruncat o privire neutră. Am făcut ochii cât cepele și m-am ridicat de la masă. M-am întors cu țigara aprinsă și am început să fumez repede, mă apucaseră nervii și crizele.
- Alo, alo, hopa, ce faci? a început mama pe un ton ridicat. Aruncă aia imediat la coș, nesimțito! Să nu te mai văd cu mizeria aia-n gură, mă auzi? Ștefania, cu tine vorbesc!
- Lasă-mă dracu'! i-am zis printre dinți și am început să plâng. Radu se uita la mine dezamăgit, probabil îi era milă de halul în care EL mă adusese.
- Ștefania, mamă, ai făcut pe tine? M-am uitat în jos și imediat ce am văzut, am început să mă simt udă, avea dreptate.
- Nu am făcut pe mine, ce, crezi că mai am 3 ani? Sunt fată mare, mami! Cum să mă piș pe mine? zbieram la ea printre lacrimi. Pff, ce prostie, dacă am făcut pe mine, auzi...
- Bine, nu s-a întâmplat nimic, mă duc să iau mopul și mă întorc, da?
- Nu te duci nicăieri, plec eu și nu mă mai întorc! am zis hotărâtă și m-a sculat de la masă. Aa, și Radu? Te iubesc!
Îmi era silă de mine și de tot. Îmi venea să mor și să mă deconectez pentru totdeauna, la modul cel mai serios. Pentru că într-un final, nimic nu mai era suportabil. Nici el, nici mama, nici curva aia, nici măcar tutunul. Mă luase durerea de cap și am simțit că trebuie să iau o gură de aer. M-am dus afară așa pișată pe mine. Și?