Inainte sa incepem, tin sa mentionez ca acest capitol contine scene nepotrivite pentru minori. Aceasta poveste are avertizarea deja pusa, +18, dar tin sa va avertizez ca vor urma din acest punct scene fierbinti.
Stiu cat de mult ati asteptat acest moment, asa ca nu il voi mai lungi.
-----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Capitolul XXII
Visatul cu ochii deschişi nu a fost niciodată un fenomen normal pentru Rose Arrington. Ea nu era o visătoare. Era mult prea pragmatică pentru o asemenea pacoste. Cu toate acestea, în ultimele câteva zile avusese probleme menţinându-şi concentrarea îndeajuns de mult pentru a se îndepărta de acea bătaie de cap.
Rose a pierdut şirul momentelor în care s-a trezit zâmbind ca o adolescentă îndrăgostită, în timp ce se afla în autobuz, ducându-se la muncă, după ce a petrecut timp cu Vikingul de peste unul optzeci de centimetrii. S-a mustrat fără sfârşit de fiecare dată când Nadine sau Rene o prindeau cu ceea ce numeau ei: „privirea sa plină de dor", în timp ce era în mijlocul pregătirii pentru mise en place. Câteodată se trezea gândindu-se la ce avea să îi gătească pentru micul lor dejun, când împărţea cărţile la masa ei de baccarat. Era extrem de bucuroasă că avea un buton de autopilot întotdeauna de nădejde când era la Manderley.
„Argh! Cum poate să fie cineva atât de îngrozitor de iritant, în vreme ce este atât de irezistibil?"
Acea întrebare o tot îmboldea de când ea şi Lukas Halstein au început să se întâlnească, apărând mai des în acea zi după micul lui discurs despre cum ura ouăle. S-a luptat cu un zâmbet, coborând din autobuz în apropiere de Il Capriccio. Era deja câteva minute în întârziere. Mulţumită lui Lukas Halstein şi stupidului său discurs şi a buzelor sale şi a mâini...
Lista putea să continue.
S-a oprit din a chicoti copilăreşte, amintindu-şi cum nici unul dintre ei nu dorise să se despartă de celălalt. Şi-a amintit cum a oprit uşile liftului cu mâinile doar pentru a putea să o mai sărute încă o dată ca „rămas-bun". Buzele lui, la fel ca restul lucrurilor sale, erau insaţiabile, insistente şi ispititoare – lăsând-o pe Rose dorindu-şi mai mult.
„Ai grijă, Arrington. Acea este o periculoasă pantă pe care urci," o voce precaută i-a şoptit la ureche. În cazul ei era o groapă perfidă în care cădea.
De când putea să îşi amintească, Rose a fost întotdeauna cunoscută drept fata precaută a bărbatului nesăbuit. Iar în acea clipă se întreba ce ar fi crezut Asher şi restul cunoscuţilor ei din Haugton dacă ar fi aflat despre întâlnirile sale clandestine cu şeful ei. Fratele ei s-ar putea să aibă un atac de inimă, s-a gândit serioasă. Iar Alcee...
Alcee, prietenul ei din copilărie, care a avertizat-o despre Lukas chiar de la început, ar fi fost îngrozit, cu certitudine. Mintea sa s-a întors la acea noapte cu doi ani în urmă, în timpul primei aniversării a morţii bunicii sale, când Alcee o condusese înapoi la casa ei, venind de la cimitir. Rose se decisese să mai rămână acolo un pic mai mult după ce Asher şi familia Gilmore au plecat. Alcee s-a oferit să o aştepte. Iar în vreme ce mergeau în linişte, Alcee a luat-o prin surprindere cu propunerea lui.
Da. Acea propunere. „Îmi vei face onoarea de a fi soţia mea", marea întrebare. Alcee a încercat să facă acea întrebare să pară o idee neimportantă, dar mica piedică din vocea lui şi umiditatea palmei sale când a atins-o din greşeală pe braţ pe Rose, i-a spus frumoasei sudice că Alcee era serios. Propunerea sa, deşi bruscă, nu era deloc şocantă. Alcee a fost constant drăguţ, grijuliu şi bun cu ea, în special după ce bunica ei a murit. Chiar şi Asher câteodată făcea aluzii la cât de perfect era Alcee şi că era disponibil – întotdeauna aşteptând.
În ciuda faptului că Rose îl plăcea pe Alcee, ea pur şi simplu nu era genul care să se căsătorească. Se resemnase la o viaţă de solitudine cu mult înainte ca tatăl ei să moară. Iar Alcee chiar ar fi fost soţul perfect încât merita ceva mai bun decât o femeie pesimistă şi ostenită ca ea. Aşa că le-a făcut o favoare amândurora. A râs, înlăturând propunerea lui de parcă era o prost livrată glumă. Pentru câteva minute Alcee a fost tăcut, lingându-şi ego-ul rănit. I-a decodat cifrul lui Rose. Aceasta nu avea de gând să se căsătorească. Aşadar şi-a pus pălăria înapoi pe cap şi s-a prefăcut că acel moment ciudat şi jenant nu a avut loc. Au considerat totul ca fiind un moment de nebunie temporală şi spre uşurarea lui Rose, Alcee nu i-a mai cerut niciodată mâna.
Rose şi-a trecut mâna prin părul umed, punându-şi cealalta mână pe clanţa uşii din spatele restaurantului. A expirat, deschizând uşa. Era atât de pierdută în gândurile ei că aproape a intrat în Callie, care era în drumul său spre ieşire.
- Ro! Nimeni nu ţi-a trimis nici un mesaj? Restaurantul este închis până duminică. Doar bucătarii de line sunt aşteptaţi să vină azi, i-a spus Callie.
Rose s-a grăbit să îşi scoată telefonul din geantă pentru a verifica dacă într-adevăr primise vreun mesaj. Nimic. S-a uitat în jur, uitându-se după ceilalţi bucătari, dar nu a văzut nici unul. Iar de parcă aştepta acea clipă, Sonia a ieşit din biroul ei, făcându-i semn să o urmeze.
Şatena s-a aşezat agitată pe scaunul din faţa biroului Soniei, uitându-se la aceasta şi aşteptând să îi ofere ceva neimportant şi minuscul de făcut, aşa cum avea obiceiul să facă. Întotdeauna exista ceva când venea vorba de Sonia. Dacă nu ţipa la şatenă, atunci îi dădea ceva inconvenient de făcut, făcând-o pe Rose să se întrebe dacă Sonia nu cumva o ura.
- Bănuiesc că felicitările sunt necesare în acest caz, a început Sonia.
Chiar dacă nu exista nici un pic de sarcasm în vocea ei, uşoara arcuire a sprâncenei tatuate i-a dat de înţeles lui Rose că ceva nu era în regulă.
- Chef? a întrebat, confuză.
- Felicitări! Tu eşti noul chef sous, a răspuns tăios.
Micul tic nervos al ochiul său stâng, îi spunea lui Rose că Sonia era pe cale să explodeze.
- Eu... eu nu înţeleg? Nici măcar nu am vrut acea poziţie.
Sonia a pufnit.
- Vrei să îţi desenez? a întrebat condescendentă. Administraţia vrea să organizeze un mic examen pentru a căuta noul asistent de bucătar. Dar noi amândouă ştim cum va decurge acel examen. Nu contează ce mâncare spectaculară vor servi bucătarii veterani, proprietarul tot va găsi o modalitate să îţi înmâneze ţie slujba, oricum. Ştii ce se spune: „Ceea ce Lukas Halstein vrea, Lukas Halstein primeşte."
Lui Rose nu îi plăcea deloc încotro se îndrepta acea conversaţie şi s-a foit, inconfortabilă în scaun, în timp ce Sonia continua să se uite urât la ea.
- Dar eu nu sunt un bucătar de line, chef. Nadine şi Rene sunt mult mai potriviţi pentru acest post.
A încercat să îşi menţină masca de plictiseală, deşi era conştientă că toate încercările sale erau inutile în acel punct.
- Dar Rene şi Nadine nu se culcă cu şeful. Tu o faci, a zis pe un ton muzical.
Falca lui Rose s-a încleştat. Făcând pe timida nu mai era o opţiune valabilă. Sonia deja ştia. Deşi şatena nu făcea sex tehnic cu Lukas, ceea ce făcea cu adevărat cu Vikingul era la fel de rău.
Sonia a râs când Rose a continuat să rămână tăcută.
- Ce? Crezi că eşti atât de isteaţă? Sau crezi că suntem atât de proşti? Toţi cei de aici ştiu, Rose. Micile tale excursii în biroul şefului în fiecare dimineaţă nu au fost atât de subtile. Eu doar sper că te speli pe mâini înainte să umbli cu mâncarea, cine ştie ce fel de sarcini te pune să faci.
Cuvintele bucătarului şef erau ca nişte pumni direct în faţă. Ar fi continuat să tacă şi să suporte loviturile cum făcea de obicei când venea vorba de Sonia, nu ar fi fost pentru prima dată, dacă nu ar fi fost pentru insinuările ei că Lukas o forţa să facă ceva lasciv, mai ales când acesta nu fusese nimic altceva decât respectuos cu ea în ultimele câteva zile.
Sudica şi-a scrâşnit dinţii, întâmpinând furia arzătoare care creştea în ea. Şi-a bătut degetele indulgentă pe braţele scaunului, aplecându-se în faţă.
- Aş putea spune că nesiguranţa chiar arată urât pe tine, Sonia. Dar ce dracu' ştiu? Nu te-am văzut purtând altceva, a rostit Rose sardonică, privind chipul Soniei deformându-se într-o grimasă. Tu eşti o persoană egoistă şi nesigură. Şi ceea ce îţi lipseşte când vine vorba de talent, ai grijă să umpli cu personalitatea de o scorpie care judecă oamenii.
Sonia, aşa cum a descoperit Rose, nu era un fan al criticilor. Faţa bucătarului şef s-a transformat într-o roşie din cauza furiei, înainte să se ridice şi să se apropie de Rose, apucând-o de gulerul jachetei.
- Ai grijă ce scoţi pe gura aceea murdară, mică târfă! Nu sunt unul din băieţii tăi ca Lukas Halstein şi Marcus Bianchi. Nu merge cu mine actul tău de Bambi şi nici tărăgănările tale inteligente!
Rose i-a îndepărtat mâinile Soniei, rezemându-se de spătarul scaunului său şi îndepărtându-l de Sonia pentru a avea loc să îşi încrucişeze picioarele, plictisită.
- În primul rând, Bambi a fost un băiat. Asigură-te că ai datele corecte înainte să încerci să arunci o replică acidă. În al doilea rând, Lukas nu mă forţează să fac nimic. Simplu fapt că eşti capabilă să crezi altceva, dovedeşte cât de oribilă este mintea ta. Şi în ultimul rând, nu sunt o târfă. Nu mă culc cu nimeni ca să avansez, deoarece dacă aş fi făcut-o, Sonia, nu aş fi vrut postul de bucătar sous. Aş fi ţintit pentru pălăria ta albă.
Râsul Soniei era gol şi exagerat. Rose s-a crispat privind-o pe aceasta imitând-o foarte prost pe Cruella deVille.
- Uită-te la tine. Te crezi atât de extraordinară deoarece dintre toţi angajaţii de aici, Lukas Halstein te-a ales pe tine. Eşti chiar mai proastă decât credeam că eşti, dacă ai impresia pentru o secundă că mă poţi înlocui, a zis Sonia pufnind.
- Nu mă tenta, Sonia. Mi-a ajuns până aici – a zis ridicându-şi mâna deasupra capului – de tine, aşa că nu încerca să mă împingi. Sunt din Sud, drăguţă, te anunţ că nu doar latru înapoi.
Rose cunoscuse toate genurile de bătăuşi. De la cei mai deplorabili, la cei mai comici. Aceasta o clasificase pe Sonia ca fiind undeva la mijloc. Bucătarul şef era o persoană oribilă, care lăsa comportamentul ei îngrozitor să îi dicteze acţiunile încât şatena aproape o compătimea. Aproape.
- Nu mi-e frică de tine, a şuierat.
Replica ei ar fi fost mult mai credibilă, dacă nu ar fi făcut paşi minusculi spre uşă, îndepărtându-se de Rose.
Şatena s-a ridicat, oferindu-i o privire superioară nemulţumitului bucătar cu încrederea sa neşovăitoare.
- Ba da, Sonia, eşti îngrozită. Aşa că uite ce se va întâmpla: tu îi vei oferi postul lui Nadine sau Rene, deoarece ştii că acest restaurant ar servi porcării dacă nu ar fi fost pentru ei. Mă poţi concedia dacă vrei, dar nu voi sta aici să fiu insultată de către tine. Nu sunt târfa ta, curvo.
Rose şi-a aranjat jacheta, înainte să se îndrepte către uşă.
- Oh, şi chef, această conversaţie nu a avut loc, a adăugat, oferindu-i un zâmbet acerb.
A deschis uşa, ieşind din birou cu capul sus.
„La dracu' cu toate! Acum încep să şi sun ca el!" s-a gândit şatena iritată.
***
Rose şi-a îngropat mâinile în buzunarele blugilor ei pentru a le opri din tremurat. Nu era deloc mândră de ceea ce i-a făcut Soniei, dar scorpia o cerea de mult. Sonia a fost foarte vocală despre faptul că nu o putea suporta pe Rose, chiar de la început. Bucătarul şef a profitat de fiecare oportunitate de a se folosi de ea şi nu a ratat niciodată ocazia de a o denigra când putea. Dar Rose nu era nici un martir şi putea să îndure atâtea până când începea să riposteze. Aceasta încă era îmbujorată din cauza mâniei când a ajuns la apartament. Şi-a pus geanta şi setul de cuţite pe tejghea, înainte să se dezbrace. Cumva, cuvintele Soniei au făcut-o să se simtă murdară, aşa că s-a îndreptat direct spre baie. A făcut o baie lungă, frecându-şi fiecare centimetru al trupului ei până când şi-a simţit pielea furnicând.
Înfăşurată într-un prosop, şi-a deschis geanta, căutându-şi telefonul. Aşa cum se aşteptase avea opt apeluri pierdute de la Lukas şi trei de la Reese. L-a băgat înapoi în geantă, iar un minut mai târziu a sunat din nou.
Lukas.
S-a decis să îi ignore apelul, lăsându-l să intre în căsuţa vocală. Nu era deloc mulţumită cu el. Ceea ce Sonia a zis nu era întru totul neadevărat. Ştia ce voia Lukas să facă. Încerca să se folosească de autoritatea lui pentru a o manipula pe Sonia ca Rose să devină un angajat permanent la Il Capriccio. Astfel lăsând-o pe Rose fără nici o alternativă decât să renunţe la slujba sa de la Manderley.
Nu avea nici un sens să vorbească cu el, deoarece acesta pur şi simplu nu avea să asculte. Într-un final, l-a implorat să o lase în pace, dar aparent nu putea să se abţină. Era natura lui să fie băgăcios.
Telefonul ei nu înceta din vibrat. Dacă nu era Lukas, atunci era Reese şi mai târziu avea să fie Marcus.
S-a îmbrăcat cu unul din vechile tricouri de sport ale lui Asher şi cu o pereche de pantaloni de pijama. Avea aproximativ zece ore până când trebuia să se ducă la a doua ei slujbă şi avea de gând să se folosească de acel timp şi să rămână înăuntru pentru a se odihni cum trebuie. Avea să se ocupe de Lukas mai târziu când avea să vină după ea, după tura sa de la Manderley.
Îşi făcea o cană de ceai când un bubuit puternic în uşa sa a făcut-o să scape cutia cu ceai pe podea. Ştia cine avea să fie la uşă şi s-a pregătit pentru bătălia ce o aştepta.
Bătăile în uşă au încetat imediat ce el a auzit-o descuind lacătul. A inhalat adânc, pregătindu-se, înainte să deschidă uşa.
- Perfect. Nu eşti moartă, a rostit Lukas printre dinţi, înainte să intre fără a mai aştepta să fie invitat.
Rose şi-a ţinut gura, închizând uşa în urma lui, după care s-a întors la cana ei cu ceai de pe tejghea.
- Îmi poţi spune de ce nu eşti la restaurant şi de ce nu răspunzi la telefon? A întrebat Lukas pe un ton jos.
Acesta era calm. Înfricoşător de calm.
- Restaurantul este închis.
Rose s-a îndreptat spre canapea, aşezându-se pe aceasta şi trăgându-şi genunchi sub bărbie, făcându-se confortabilă.
Lukas i-a urmărit mişcările, uitându-se la locul de lângă ea cu jind. Arăta foarte primitor şi ura puterea de care a avut nevoie pentru a se controla de a nu se aşeza lângă ea.
Aceasta se uita în gol la un colţ din spatele lui, în timp ce lua guri mici din băutura sa. S-a jucat cu şnurul punguţei de ceai, iar micul sunet pe care îl făcea îi toca nervii lui Lukas mărunţel. Acesta a privit-o luând o altă gură de ceai înainte să se apropie.
- Pot lua şi eu puţin? a întrebat, întinzându-şi mâna.
- Îţi fac una imediat, a răspuns, ridicându-se.
Bunica ei ar fi fost foarte dezamăgită din cauza lipsei sale de maniere.
Lukas a apucat-o de braţ, înainte să îi ia cana din mână.
- Aceasta este perfectă, a zis, dându-i drumul să cadă pe podea.
Ceaiul călduţ s-a împrăştiat pe podea, stropindu-i pantofii din piele ai lui Lukas, în timp ce cana s-a spart în mii de bucăţele. Rose a sărit înapoi, uitându-se uluită la lichidul ce se întinsese pe jos.
- Ce...!
- Îmi cer scuze, te-am speriat? a întrebat prefăcându-se îngrijorat.
- Vei plăti pentru acea cană.
- Pantofii mei stricaţi sunt o plată bună.
Ochii lui s-au învârtit prin cameră, analizând-o şi încreţindu-şi nasul în dezgust şi antipatie, văzând văgăuna în care stătea. Baia lui de la Nordic era mult mai mare în comparaţie cu apartamentul ei.
- Pariez că acei pantofi ar arăta foarte bine îndesaţi undeva, a afirmat, îndreptându-se spre chiuvetă.
- Ah, văd. Ne-am întors la această porcărie din nou, a tărăgănat. Chiar mă întrebam când îşi va face scorpia apariţia. Bănuiesc că nu mai trebuie să aştept, a zis, îndreptându-se elegant spre tejgheaua din spatele ei.
- Oh, Lukas. Ar fi trebuit să îmi spui că îţi este dor de ea, a spus pe un ton dulce, spălându-şi mâinile ce nu aveau nevoie să fie spălate. Ne-ai fi scăpat pe amândoi de o groază de probleme.
- Vrei să elaborezi? Se pare că nu te pot înţelege din cauza prostiilor pe care le tot aud, a răspuns.
Rose şi-a întors capul spre el, faţa sa înroşindu-se, în vreme ce se apropia de tejghea.
- Prosti. Corect, asta este tot ce auzi când eu practic te implor să nu îţi bagi nasul în problemele mele. Ce dracu' a fost în capul meu? Ca tu să mă asculţi? Nu îţi poţi auzi decât vocea ta şi atât.
- Dacă asta este din cauza Soniei, poţi să încetezi cu această parodie. Deja am concediat-o.
- Ce ai făcut?! a exclamat îngrozită.
Exact asta dorise să spună Sonia când a zis că Lukas primea tot ce îşi dorea. Ceea ce tocmai făcuse dovedise presupunerile Soniei ca fiind corecte.
Lukas nu fusese niciodată încântat de bucătarul şef. Era o scorpie de prima clasă şi Marco sugerase o mulţime de alţi bucătari care ar fi omorât să lucreze în unul din restaurantele Vikingului. Numai că acesta nu dorea alţi bucătari, el o dorea pe Rose. Ea încă era o novice în domeniu, dar Marco era dispus să o antreneze. Deja învăţase o mulţime de lucruri sub tutela lui Bianchi şi Lukas era sigur că potenţialul ei avea să înflorească în foarte puţin timp cu talentul şi dorinţa sa de a găti. Tocmai de aceea i-a zis lui Reese să îi ordone Soniei să facă o semi-audiţie pentru postul de asistent de bucătar. Ceea ce nu luase în considerare fusese posibilitatea ca Sonia să o atace pe Rose direct. I-a terminat contractul Soniei imediat ce a auzit despre întâmplare de la Reese. Acea scorpie nu va mai putea pune piciorul într-o bucătărie niciodată în Nevada. Avea să se asigure de asta.
- Era proastă pentru afaceri. Postul este al tău. Marco o să te ajute până când vei fi gata să găteşti singură.
Rose nu a putut şi nici nu şi-a dorit să îşi ascundă dezgustul, în timp ce s-a gândit la replica sa.
- Cred că va trebui să refuz.
- Eşti atât de încăpăţânată? a întrebat, dând din cap, nevenindu-i să creadă ce auzea. Îţi ofer o oportunitate care apare o dată în viaţă, Rose. O ofertă pe care doar un fraier ar refuza-o.
- Nu există aşa ceva ca o ofertă ce nu poate fi refuzată, Lukas. Nu eşti Naşul! a exclamat lovind tejgheaua cu palmele şi oferindu-i o privire furioasă. Nu mă poţi obliga să accept acel post doar din cauză că tu vrei ca eu să o fac!
Lukas s-a înclinat spre ea, o venă din fruntea lui zvâcnind vizibil din cauza mâniei de abia ţinute sub control.
- Lasă-mă să văd dacă am înţeles corect. Eşti furioasă deoarece eu vreau să te ajut? Deoarece vreau să fac lucrurile să fie mai uşoare pentru tine? Ei bine, iartă-mă pentru că sunt un nemernic atât de imens. A fost atât de neînţelept din partea mea să mă gândesc că eşti ambiţioasă şi că nu aspiri să fii o spălătoare de vase toată viaţa ta! a ţipat pierzându-şi cumpătul.
Nu a mai putut să îşi ţină temperamentul sub control.
- Uşor? Ai crezut că apărând ca un prinţ pe calul lui alb vei putea să faci lucrurile mai uşoare pentru mine? a şuierat. Dacă doream uşor, Lukas, aş fi putut să îmi asum riscurile în cazinou şi să le curăţ pe acele balene care nu au nici o problemă în a pierde sume mari de bani. Aş fi putut să mă duc pe Freemont şi să îmi vând trupul celui care oferea cel mai mult. M-aş fi căsătorit cu Alcee şi aş fi trăit viaţa simplă pe care mi-o oferea, a spus plină de venin.
Expresia lui Lukas s-a transformat într-o mască şi mai maliţioasă, gândindu-se la un anumit bărbat cu trăsături de lup, cum era bătut măr. A împins în jos fierea care încerca să îşi facă apariţia din cauza acelei mici informaţii, după care şi-a concentrat furia din nou pe ea.
- Aşa că preferi să munceşti pentru oameni care sunt evident sub tine decât să accepţi ajutor din partea mea? a întrebat Lukas nevenindu-i să creadă ce spunea, în timp ce încerca să înţeleagă ideologia din spatele logicii ei.
- Sub mine? a exclamat Rose.
Nu ar fi trebuit să fie deloc surprinsă de cuvintele lui atât de elitiste şi condescendente.
- Crezi că acei bucătari de line care au muncit la Il Capriccio timp de ani de zile sunt sub mine? Dumnezeule, tu eşti atât de plin de rahat. Ştii cum şi-a scrântit Nadine spatele? a întrebat neaşteptându-se la un răspuns. A reuşit după ce a cărat lăzi după lăzi de produse în fiecare zi în ultimii trei ani. Şi Rene, ştiai că poţi să bagi un ac în degetul lui mare fără să simtă nimic, din cauză că şi l-a tăiat de prea multe ori încât şi-a distrus nervii permanent. Acum, te poţi uita în ochii mei şi să îmi spui că este corect din partea mea să iau ceea ce este dreptul lor?
Lukas şi-a apucat părul de la ceafă, trăgând de el, frustrat şi gemând.
- Nu dau doi bani pe ei! Mie îmi pasă doar de tine!
- Nu am nevoie de ajutorul tău. Vreau doar ca tu să nu te mai implici. Am nevoie ca tu să mă laşi să fac ceea ce ştiu şi să mă susţii fără să fii acid sau critic despre cum fac lucrurile! a ţipat. Ştiu ce încerci să faci. Singurul motiv pentru care vrei să accept acel post este ca eu să renunţ la slujba mea de la Manderley. Am crezut că am trecut peste acest gen de manipulări, dar bănuiesc că nu există nimic care să te poată opri din a-i controla pe toţi din jurul tău doar din cauză că nu poţi accepta „nu" ca răspuns. De câte ori trebuie să îţi spun? Trebuie să fac asta de una singură!
Lukas a pufnit enervat, uitându-se la ea.
- Ce vrei mai exact să realizezi, Rose? Să îl găseşti pe ucigaşul tatălui tău? Şi apoi?
- Nu este treaba ta! a spus vehementă.
- Nu este treaba mea? Glumeşti sau îţi baţi joc de mine? a întrebat uluit, simţind acea lovitură adânc în inima sa.
Nu îi venea să creadă că după tot ceea ce s-a întâmplat între ei, ea tot îl considera un spectator. Niciodată nu se simţise atât de patetic şi irelevant. S-a întrebat dacă aceasta a contemplat vreodată să îl lase înăuntrul vieţii sale.
- O să te omori singură din cauza acestei căutări nebuneşti a ta, a spus după ce a văzut că nu avea de gând să rostească nimic.
Vocea sa era detaşată, înfrântă.
- Oricum sunt moartă în interior, a zis uitându-se în jos la mâinile ei de pe tejghea.
Nu putea să îi întâlnească privirea feroce şi să vadă durerea şi frustrarea din spatele lor. Dar aceasta se înşelase. Deoarece Lukas era amorţit din cauza replicilor ei biciuitoare şi sarcastice.
- Nu am realizat că eşti atât de nebună? Ai această problemă imensă din pricina tatălui tău că eşti dispusă să îl urmezi în mormânt, a spus forţându-se să pufnească. Spune-mi, Rose, să zicem că îl găseşti pe cel care l-a ucis pe dragul de tati, ce vei face? Cât de departe eşti dispusă să mergi ca să te răzbuni? Chiar poţi să îmi spui sincer că eşti capabilă să te uiţi în ochii bastardului şi să îl împuşti între ochi? Poţi?
Reflexul defensiv al lui Rose a trecut instantaneu pe autopilot, lăsându-şi mâna să zboare spre obrazul lui. Numai că reflexele lui Lukas erau mult mai rapide decât ale ei, apucând-o de încheietură înainte ca palma ei să i se conecteze cu obrazul.
- Asta este ceea ce ai de gând să îi faci, Rose? Să îl plezneşti până când îşi cere scuze? Nu cred că această manevră te va ajuta. Trebuie să găseşti ceva mai bun decât asta.
Rose şi-a tras mâna să şi-o elibereze, dar Lukas şi-a strâns degetele în jurul încheieturii ei îndeajuns de tare să îi cauzeze puţină durere. Rose a înjurat baricada de beton dintre trupurile lor. Ar fi putut să îl lase fără moştenitori cu un genunchi bine plasat.
- Nu sunt o ucigaşă! a zis printre dinţi.
- Dar ei sunt! a ţipat Lukas. Ei nu se vor gândi pentru o secundă să te bage în mormânt sau... mai rău.
- Ei?
Lukas i-a dat drumul la încheietură, întorcându-se cu spatele. Rose a apărut în faţa lui rapid, apucându-l de coate.
- Ce vrei să spui, ei?
Lukas era rigid, încleştându-şi falca, în timp ce se uita la aceasta descurajat.
- Spune-mi ce ştii, a comandat.
Vikingul s-a uitat la Rose şi a văzut hotărârea din ochii ei. Ştia că nu avea să cedeze. După o lungă linişte tensionată, i-a spus iritat ce a reuşit Jase Reid să afle despre Scar şi conexiunea bastardului cu oamenii pentru care ea lucra la Manderley.
Rose i-a dat drumul, lăsându-şi ochii să îi cadă pe podea. A apucat marginea tejghelei, deoarece îi era teamă că picioarele nu îi erau îndeajuns de stabile pentru a o susţine.
Tabloul devenea din ce în ce mai clar. Ca şi cum ar fi fost ţinută într-o cameră întunecată pentru un timp îndelungat, apoi cineva a aprins lumina şi totul a apărut în jurul ei. Scar, Diego Himenez, Austin de LaBassiese.
Webster Caldwell?
Ultimul subterfugiu.
Lukas avusese dreptate. Nu fusese pregătită să deschidă cutia Pandorei. Se îndoia de faptul că ar fi putut fi vreodată pregătită.
- Rose... a şoptit Lukas, apropiindu-se reticent de spatele ei.
- De cât timp ştiai asta?
- De destul timp.
Rose s-a întors să fie faţă în faţă cu acesta. Era furioasă. Mânia veritabilă fierbea înăuntrul ei şi avea nevoie de o ţintă. O ţintă imediată.
- Şi ai aşteptat atât de mult ca să îmi spui? a şuierat.
Îngrijorarea lui Lukas a fost înlocuită instantaneu de o furie îndreptăţită. Chiar îşi direcţiona ea toată acea animozitate către el?
- Deoarece ştiam că exact aşa aveai să reacţionezi. Dacă m-ai fi lăsat să îţi plătesc datoria...
- Pentru a fi îndatorată ţie? Nu, mulţumesc. Nu am de gând să plătesc o datorie doar ca să dobândesc o alta.
Cuvintele sale ieşeau ca pumnale ascuţite, tăind un spaţiu între ei. Dar era mult prea târziu să dea înapoi în acel moment. Nu putea să se oprească nici dacă dorea.
- Asta este mai rău decât să fii îndatorată lui Scar? a întrebat mai mult decât indignat în acea clipă. Ei bine, asta este perfect. Ai prefera să fii îndatorată cuiva atât de josnic ca el, decât să fii îndatorată mie. De ce? Din cauză că idea de a fi legată de mine este atât de revoltătoare?
Asta nu era ceea ce voise să spună. S-a întors cu spatele la el, pentru ca acesta sa nu observe lupta ei interioară. Voia să îi spună că se înşela, dar că de asemenea avea dreptate în acelaşi timp. La dracu', nu avea nici un sens şi timpul i se scurgea printre degete.
- Greşeşti, a rostit panicată atunci când l-a văzut îndreptându-se spre uşă.
Lukas s-a oprit, scoţând un sunet dezaprobator.
- Este asta tot, domnişoară Arrington? a spus sec, fără să se uite la ea.
„Să îmi bag picioarele!" s-a gândit Rose, auzindu-şi numele ieşind de pe buzele lui. Se întorsese la a folosi titluri pretenţioase şi clinice.
- Deci pleci? Şocant! s-a răstit.
Dacă el avea să revină la personalitatea lui arogantă, atunci nu avea nici un rost de a se controla.
Lukas şi-a întins mâna spre clanţă.
- Da, plec, a mârâit. Deoarece toată această chestie nu are rost. Tu nu ai rost. Am crezut că după toţi aceşti ani de a avea d-aface cu femei nebune, am crezut că am dezvoltat un sistem de a le descoperi şi a-mi păstra distanţa. Dar clar, m-am înşelat.
- Nu vei înţelege niciodată, a şoptit – mai mult pentru sine decât pentru el. Nu vreau să fiu cu tine din cauză că sunt obligată... dar pentru că îmi doresc asta.
Lukas şi-a întors capul atât de repede în direcţia ei că aproape şi-a scrântit gâtul. Auzise fiecare cuvinţel. A inhalat adânc, înainte să alunge emoţiile care i se blocaseră în gât.
- Chiar aşa? a întrebat răguşit.
- Da, a răspuns întâlnindu-i privirea.
Cu paşi rapizi şi intenţionaţi, Lukas a apărut în faţa ei, apucând-o de spatele capului pentru a-şi lipi buzele de ale ei. Rose şi-a încolăcit braţele în jurul gâtului său şi acesta a apucat-o de şolduri, ridicând-o în braţe de parcă nu cântărea nimic. Picioarele sale s-au înfăşurat în jurul taliei lui instantaneu, în vreme ce îşi devorau gurile de parcă nu mai există ziua de mâine. Doar atunci şi acolo.
Tot raţionamentul a zburat din încăpere, ura lor transformându-se în pasiune.
A aşezat-o pe tejghea, dând la o parte lucrurile de pe masă cu mâna lui liberă. Mâinile sale de obicei stabile, tremurau în vreme ce îi atingea spatele. A apucat-o de păr pentru a o ţine locului, de parcă era terifiat că va fugi, dispărând din braţele sale.
Rose l-a ajutat să se dezbrace de sacou, înainte să tragă de nasturii cămăşii sale albastre. Fusese un lucru bun că Lukas a ales să nu poarte o cravată, deoarece a putut să tragă de cămaşa sa, scoţând-o cu uşurinţă din pantaloni. Lukas respira cu greutate când şi-a dezlipit buzele de ale ei, iar aceasta a suspinat, deja simţind lipsa acelui contact.
- La dracu', Rose, mă omori, a şoptit, atingându-i chipul cu mâinile.
- Sărută-mă... a zis răguşită, respiraţia ei caldă încălzindu-i obrajii.
A tras de gulerul cămăşii, încercând să îi aducă gura înapoi pe a sa, dar Lukas avea altceva plănuit, începând să lase în urmă mici, umede săruturi în jos pe linia fălcii sale. Rose a suspinat uimită când i-a simţit limba atingând-o uşor de la baza gâtului până după ureche.
- Lukas, a gemut.
Acesta şi-a închis ochii încercând să se oprească din a-i sfâşia hainele, din cauza dorinţei copleşitoare pe care a simţit-o când a auzit-o gemându-i numele. Întotdeauna urâse când femeile îi murmurau numele. Era ca şi cum încercau prea mult să îi hrănească egoul pentru a obţine ceea ce doreau de la el. Era probabil din cauza accentului sudic faptul că în acel moment iubea auzindu-şi numele rostit de buzele ei, s-a gândit.
Buzele sale s-au întors la a le devora pe ale ei, iar Rose şi-a băgat degetele în părul lui, returnându-i sărutul cu acelaşi nivel de pasiune. Vikingul şi-a lipit trupul de al ei, gemând când erecţia sa a atins gresia tare a tejghelei. În o mişcare rapidă a ridicat-o de pe masă, depunând-o pe canapea. Rose reuşise să îi desfacă nasturii de la cămaşă până jos, dar înainte ca ea să îl dezbrace, Vikingul a lăsat cămaşa să cadă pe jos, după care s-au prăbuşit pe canapea. Lukas s-a proptit pe coate pentru a nu o strivi, în timp ce o săruta pe gât. Mâinile ei au bâjbâit după cureaua, înjurând în gând când s-a dovedit a fi mai greu decât văzuse în filme. L-a simţit chicotind împotriva pielii sale, reuşind doar să îi alimenteze dorinţa de a-i strivi impresia că era prost pregătită în acest domeniu. A reuşit să i-o desfacă şi să îi deschidă şliţul în scurt timp.
Lukas s-a oprit din a-i muşca uşor gâtul, uitându-se la ea.
- Eşti sigură? a întrebat dintr-o dată serios.
- Vrei să îmi schimb decizia?
- La dracu', nu! a mormăit arţăgos, înainte să îi sfâşie tricoul, dezvăluindu-i generoşii sâni de sub sutienul din dantelă alb-albăstruie, care parcă îl îmboldeau să se grăbească.
Mâna sa s-a îndreptat spre pantalonii ei de pijama, iar aceasta şi-a ridicat şoldurile pentru a-l încuraja. A tras îngrozitorul veşmânt în jos cu aceeaşi brutalitate pe care a folosit-o asupra tricoului. Lukas s-a îndepărtat de ea, descălţându-se de pantofi, apoi dându-şi pantalonii jos. Ochii lui nu au părăsit-o pentru o secundă, pierzându-şi concentrarea când s-a uitat la trupul ei de abia acoperit. S-a trezit având nevoie de aer când i-a trasat formele cu vârfurile degetelor sale.
Era delicios de glorioasă, zvârcolindu-se sub privirea lui, din cauza timidităţii sale inerentă. Şi-a îngrijorat buza, întinzându-se să îi atingă muşchii abdominali care arătau exact ca cei din revistele lui Emanuelle. „Nu-i rău, domnule Halstein. Nu-i rău deloc."
O parte din el, jumătatea primordială ce avea grijă de instinctele lui de bază, dorea să fie în interiorul ei şi să o domine imediat – să intre în ea şi să o supună în faţa dorinţelor sale. În timp ce partea raţională – cea mai mare şi mai gălăgioasă parte – îi spunea să îşi îmblânzească Vikingul din interior şi să se bucure de moment până la ultimul ei suspin şi mieunat. Iar asta era ceea ce avea să facă. Avea să savureze fiecare a dracului de secundă nu numai pentru beneficiul lui ci şi pentru a-l virginei de sub indulgenţa sa.
Şi-a băgat degetul sub bareta sutienului ei, trăgând-o uşor în jos pe umărul ei. A făcut acelaşi lucru cu cealaltă baretă, lăsându-şi încheieturile degetelor să îi atingă pielea care părea că arde. Palma lui i-a atins partea de sus a sânilor, iar Rose a gemut, zvârcolindu-se pe canapea. Lukas era extraordinar de încet. Şi-a ridicat şoldurile pentru a-i atinge pelvisul, aproape ţipând uşor când a devenit conştientă de mărimea lui. Lukas s-a tras înapoi rapid, apucând-o de o parte a taliei pentru a o obliga să stea locului. Ştia că devenea nerăbdătoare, dar nu avea de gând să se lase grăbit. A ţâţâit nemulţumit înainte să îi ordone să stea locului.
- Nu întineresc aici, Lukas, l-a tachinat seducătoare.
- Taci din gură, a zis înainte să o sărute lacom, mâna sa desfăcându-i sutienul şi apoi sfâşiindu-i chiloţi.
Gura sa caldă a coborât spre sânii ei, în vreme ce degetele agile au găsit comoara dintre coapsele ei. A mârâit jos şi aspru, când a simţit cât de udă era. Spatele lui Rose s-a arcuit, ochii dându-se peste cap atunci când a început să o atingă languros, dar cu destulă presiune pentru a o menţine pe margine.
- Lukas, a şoptit. Eu... eu... eu... vreau...
- Ce? a şuşotit, savurând momentul ei fără pic de apărare. Spune-mi ce vrei.
-... tu, a rostit supunându-se.
„Nu atât de mult cât te doresc eu." S-a gândit Vikingul.
A continuat cu acţiunile lui pricepute, fiind foarte atent să nu îi ofere ceea ce îşi dorea încă. Voia să rămână pasivă pentru câteva clipe. Accesibilă. Expusă. Vulnerabilă. A lui.
- Lukas... te rog, nu mă mai tachina, s-a plâns printre respiraţiile sacadate. Dacă tu... nu... o faci acum... jur...
- Juri că ce? a provocat-o amuzat, înainte să muşte uşor de unul dintre sânii ei.
Până aici. Lui Rose îi ajunsese de atingerile lui nesfârşite şi amăgitoare, aşa că a încercat să îl dea jos de pe ea cu toată puterea braţelor ei slabe.
Lukas s-a ridicat, proptindu-şi braţele în jurul ei, închizând-o sub trupul său fără vreo cale de scăpare.
- Nu mai poţi scăpa de mine, Rose, i-a spus printre dinţii încleştaţi, începând să îşi mişte pelvisul şi făcând-o să geamă şi mai tare.
Ochii lui Rose s-au închis involuntar, bucurându-se de senzaţiile pe care le crea atingând-o. Era pregătită pentru el. Pentru asta. Dar nimic, niciodată nu ar fi putut să o pregătească cu adevărat pentru enormitatea lui Lukas Halstein. A inhalat adânc când l-a simţit intrând înăuntrul său încet, iar acesta s-a oprit la mijlocul drumului, uitându-se îngrijorat la Rose. Aceasta şi-a deschis ochii, întâlnindu-i privirea intensă.
- Te-am rănit? a întrebat, îngrijorarea colorându-i tonul.
Un mic zâmbet a apărut pe chipul ei, dând din cap că nu. Voia să îi spună lui Lukas că nu era un obiect fragil cu care trebuia să se comporte cu mănuşi. Dar cuvintele i-au dispărut, evaporându-se în aer.
Transa ei euforică era evidentă şi Lukas nu a mai avut nevoie de un alt îndemn, îngropându-se înăuntrul ei cu o mişcare delicată, însă deliberată şi puternică.
Rose a gemut atunci când a intra în întregime, spintecând-o ca un fulger. Şi-a muşcat buza pentru a opri suspinul când şi-a simţit pielea rupându-se, în timp ce trupul ei încerca să îi acomodeze mărimea lui considerabilă. Lukas a început să se mişte încet, mişcându-şi şoldurile într-un gest circular, în timp ce îi invada corpul cu mişcări deloc grăite. Rose s-a ţinut de umerii lui tonifiaţi, în timp ce Lukas a apucat-o de coapsă, ridicându-i piciorul şi înfăşurându-l în jurul taliei sale. Mişcările lui deveneau din ce în ce mai frenetice, în timp ce mâinile nu lăsau nici un centimetru din pielea ei neatins. Rose, la rândul său, încerca să îi întâlnească fiecare atac al lui. Cu ochii aproape închişi, a observat falca Vikingului încleştându-se, încercând să îşi oprească orgasmul. Putea să îşi simtă propriul apogeu. Şi-a băgat unghiile în spatele lui, lăsând urme în urma sa din cauză că nu se putea controla.
- Lukas... a gemut. Eu...
Nu a trebuit să îşi termine fraza, deoarece acesta ştia exact ceea ce dorea să spună, simţind-o cum s-a încordat în jurul său. El era, de asemenea, aproape. Mult prea al dracului de aproape şi mult prea devreme.
De fapt, fusese pregătit să explodeze în prima secundă în care a intrat în ea. Îl tortura de-a dreptul cât de strâns îl sugruma, testându-i rezistenţa la maxim. Cu ajutorul autocontrolului pe care a putut să îl adune, şi-a oprit orgasmul. Nu avea să se ierte niciodată dacă atingea apogeul înaintea ei. I-a eliberat piciorul, presându-şi palma pe canapea pentru a-şi susţine greutatea, înainte să o apuce de păr pentru a-şi lipi buzele de ale ei într-un sărut dezordonat. S-a îndepărtat pentru a o auzi gemând din nou. Rose şi-a închis ochii, acoperindu-şi gura cu spatele mâinii, încercând să îşi ascundă suspinele.
- Uită-te la mine, i-a ordonat cu o voce răguşită, mişcările lui prinzând viteză.
Rose a negat, dând din cap, ceea ce a obţinut un mârâit din partea Vikingului, care s-a oprit instantaneu. Ochii lui Rose s-au deschis rapid, holbându-se la Vikingul iritat.
- Asta este mult mai bine, a spus aprobator, începând să se mişte din nou mai întâi încet şi apoi frantic.
Mai avea puţin şi atingea punctul culminant. L-a apucat de gât pe Lukas, tremurând din toate încheieturile când a lovit-o primul orgasm care nu îl obţinuse de una singură.
A simţit-o încordându-se în jurul lui, iar această senzaţie s-a dovedit a fi prea mult pentru Viking, care a urmat-o pe culmile extazului. S-au bucurat amândoi de euforia lor, înainte să se prăbuşească pe canapea.
Erau o încurcătură de braţe şi picioare stând pe canapea, satisfăcuţi şi epuizaţi care aveau mare nevoie de oxigen.
***
Rose a reuşit să îşi acopere trupul gol cu cămaşa şifonată a lui Lukas. Stătea leneş, întinsă peste acesta, trasând liniile muşchilor lui abdominali, în timp ce el se juca absent cu părul ei răvăşit aşezat pe pieptul său. Mica pătură de pe canapea de abia le acoperea şoldurile, în timp ce Rose şi-a aşezat capul pe pieptul său, oftând fericită.
- La ce te gândeşti? a întrebat, băgându-şi nasul în părul ei, simţind mirosul de cireşe al şamponului pe care îl folosise.
Rose şi-a aşezat bărbia pe pieptul lui, uitându-se la acesta. Iar, deşi chipul ei era lipsit de orice expresia, avea o mică luminiţă neastâmpărată în ochi, pe care nu o putea înţelege.
- Mă gândesc la faptul că ar fi trebuit să îl aştept pe Tatum, a glumit.
Lukas şi-a îngustat ochii, uitându-se la ea, înainte să îşi mişte trupul pentru a o ţintui de canapea.
Nimeni, nici o fată, nu a avut îndrăzneala de a râde de el înainte, în timpul sau după sex. În mod special după sex. Doar ea. Şi avea să fie sever pedepsită pentru această obrăznicie.
Rose a ţipat, luată prin surprindere, când Lukas a început să o muşte uşor de oriunde putea ajunge. De la clavicula ei, la sfârcurile sensibile, la lateralul coastelor, la acea parte a taliei sale unde se gâdila, în jos spre partea interioară a coapsei sale şi ajungând, eventual, la partea care îl interesa. Rose a exclamat din nou, încercând să îl îndepărteze şi să îşi încrucişeze picioarele.
- Ce crezi că faci?
Desigur, ştia ce voia să facă. Poate că era o virgină – fusese, s-a corectat – dar nu era naivă. Şi oricât de tentantă ar fi fost acea idee, inhibiţiile sale o împiedicau.
Lukas s-a ridicat, aşezându-se din nou peste trupul ei, jucându-se cu urechea fetei.
- Ce fac, Rose? a tors, iar vibraţiile vocii sale au făcut să i se ridice părul de la ceafă în anticipaţie. Am de gând să te distrug pentru ca alţi bărbaţi să nu se poată compara.
„Exact aşa cum îmi faci şi tu," aproape a adăugat.
Fără a rata o secundă, acesta a coborât din nou în jos pe trupul ei, oferindu-i lui Rose încă două orgasme care au cutremurat pământul, ce erau modul Vikingului de a-i spune: „hai să îl vedem pe Tatum întrecând asta."
----------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Intre noi fie vorba, eu l-as fi ales intotdeauna pe Lukas. Dar avand in vedere ca este personajul meu as spune ca sunt un pic partinitoare.
Stiu ca am intarziat foarte mult cu acest next, dar am avut cateva zile foarte ocupate. Deci, lasa-ti furcile si tortele jos - Renata lasa sniperul in dulap! - si bucurati-va de acest next. Pentru ca maine urmeaza altul.
Sper ca v-a placut. ;)