undeva prin toamna lui 2010 (cred), nu mai țin minte exact
Noaptea noastră se împărțea cumva între Revenge și Goblin. Îmi vomitam mațele într-una dintre cabine și nu îmi puteam aduce aminte unde eram acum pentru că așa cum am spus, ne fâțâiam de colo colo. M-am uitat în oglindă și m-am șters în colțul gurii - iac. Am văzut o epavă. O bețivă grasă, cu părul ciufulit și rimelul scurs pe sub ochii. Sau era creion, cine dracu' mai știe. Eram așa palidă și parcă începeam să regret că nu m-am dat cu fond de ten, dar ei mă grăbiseră, frate! "Hai mai repede, că nu stăm după tine. Oricum nu se uită nimeni la fața ta când e bezna pulii!" Dar bărbații - adică Victor - nu aveau cum să înțeleagă că unele femei, atunci când sunt în depresie sau complet distruse, simt nevoia să se macheze strident - era un fapt, nici măcar nu mă gândisem de ce, știam doar că e ceva psihologic și se regăsea ca simptom în tulburarea maniacă, dar nu asta aveam acum - și evident că durează pentru că fardul trebuie blenduit bine, în morții lui, ca să nu arăți chiar ca un panda. Adela m-ar fi înțeles, dar în loc să mă aprobe și să-i închidă gura, stătea în tocul ușii butonând telefonul. Era perioada ei de glorie când era efectiv cea mai populară persoană din România pe Facebook și o urmărea o grămadă de lume de parcă era o mare vedetă și ea posta orice căcat pe care îl făcea, deci acum probabil că le spunea faniilor ei că mă așteaptă și nu mai vin odată. Aș minți dacă aș spune că nu eram geloasă și că voiam să mi se întâmple și mie același lucru. Dar mai exact, ce i se întâmplase? Cum ajunsese ea așa cunoscută? Nici măcar nu s-a futut, deci probabil că frumusețea ei era de vină, ceea ce însemna că era populară pe meritate, nu? Dar dacă ar ști-o ei cum o știu eu...
Asta era criza mea existențială. Bine, poate un stadiu al ei. Nu știam cine sunt, ce vreau, ce e cu mine. Aveam senzația aia că mă pierd în neant din cauză că am căzut prea mult și nu am mai avut de ce să mă prind. M-am dus adânc și acolo am rămas. Într-un mic colț întunecat al minții mele din care îmi era frică să ies pentru că lumea de afară era adevăratul Iad și eu... eu nu știam să mă descurc. Nu știam să trăiesc și să accept înfrângeri. Eu voiam doar roz și curcubee și faza e că bășinile astea nu există de fapt. E negru și sumbru. Și tot ce poți face e să te lași căzut pentru că cu cât de zbați mai mult cu atât ai mai puține șanse să rămâi lucid.
Am băut până am dat tot afară, apoi am început să râd ca proasta în oglindă și nu era de la droguri. De la droguri aberam și mă simțeam intelectuală. Aveam să mă duc după un alt rând de shoturi, să mai vomit odată pentru că așa eram eu când mă certam cu Radu, iar el se ducea la altă tipă și tipa în seara asta era Oana pentru că mi-a dat mesaj cu ea când se dezbrăca ca să facă duș, deci probabil i-a futut ei creierii cum sigur mi-a futut mie viața. Dar nu asta era important acum. Pe cine mint eu? Ba da. Era important pentru că totul se rezuma la Radu. Toate drumurile duceau la un moment dat la Radu. Absolut totul.
- Victor! am țipat la el cât de tare am putut, dar tot nu mă auzea. Dansa singur, m-am dus să-i țin companie.
- Ce faci? mi-a țipat în ureche ca să încerce să acopere muzica techno.
- Am chef să beau ceva, tu?
- Nu, a zis și s-a uitat în altă parte. Bă, ce nesimțit.
- Atunci vrei să ne futem?
Nu știam de ce naiba am zis prostia asta. Bănuiesc că era competiția aia dintre mine și Adela despre care nu vorbeam propriu-zis, dar amândouă știam despre ce e vorba. Așa comunicam noi. Ideea era că i-am zis că-mi place de Victor și ea a zis că nu am nicio șansă și am văzut că începe să se dea la el și de atunci amândouă încercăm să ne apropiem de el și să-l obținem. Cine câștigă... Ei bine, cine câștigă, e cea mai tare, bănuiesc. Din moment ce nu am comunicat, nu am stabilit premiile. Și nu, premiul nu era un bărbat. Premiile trebuie să fie de valoare.
- Poftim?
- Lasă.
- Nu, serios, nu am auzit.
- Am întrebat dacă vrei să tragem ceva pe nas, am mințit profitând de faptul că nu m-a auzit. Mamă, ce chef aveam. De futut, nu de tras pe nas.
- Te-am auzit de prima dată, dar voiam să văd dacă mai ai tupeul să zici a doua oară, mi-a zis și m-a luat de mână să mergem la baie.
M-a băgat într-o cabină și am început să ne sărutăm. Mă umezisem rău. Mi-a băgat mâna pe sub rochia mea scurtă și a început să mă frece. Am început să fac ca toate alea, doar eram virgină și nu mai puteam de bucurie. Am văzut-o pentru prima oară și am avut o revelație. Am știut de la început că sunt o curvă. A început să și-o frece în fața mea și în sfârșit descoperisem ceva mai frumos decât fața lui cu trăsături osoase și barbă și păr perfect aranjat și ochi migdalați. Îi priveam penisul imens și îmi mușcam buza. Voiam așa tare.
- Hai, îți dai alea jos?
- Să mă dezbrac? m-am încruntat și am revenit la realitate. Nu era așa cum îmi imaginasem.
- Da, nu asta vrei?
- Ăăă, ba da... Dar mă gândeam poate... mă iei mai încet pentru că sunt virgină, am zis și m-am uitat în jos.
Știam ce avea să se întâmple dacă mă bag în treaba asta. El mă fute o dată și aici se oprește totul. Nu sunt decât o altă partidă. Nu îl câștig și sunt doar o pizdă. Eu aveam nevoie să-l câștig.
A început să râdă.
- Te fuți sau nu?
- Nu așa... am zis și am simțit că fac ceea ce trebuie.
- Ee, bine, pa, a zis și pur și simplu s-a încheiat la pantaloni și a ieșit.
Logica era simplă și tâmpită: Nu-l puteam avea pe Radu, poate îl puteam avea pe Victor. Sau poate nu.
Am vomitat încă o dată în wc și de data asta anxietatea era principala cauză. Trebuia să-i povestesc Adelei, o să moară când aude ce era să fac. Dar bun, întrebarea era acum: Unde dracu' e Adela? Și de ce am uitat de ea atât timp?
Am ieșit din club și am văzut că am 39 de apeluri nepreluate de la ea. Începeam să-mi fac griji. Asta era mult chiar și pentru ea. Mi-a răspuns imediat și am auzit-o cum țipă la mine cu vocea tremurândă că de ce nu am răspuns și unde dracu' sunt și ce pula ei fac la telefonu' ăla de nu răspund și că unde sunt din nou și că de ce nu am căutat-o atâtea ore și că are nevoie de mine acum, că a dat de belea. Mi-a explicat cum a putut că e în nu știu ce gang și ca să ajung acolo trebuie să o iau pe Valea Regilor și așa am făcut.
- Ce faci, mă, ce dracu' e cu tine, mă și sperii? Ești ok?
Stătea ghemuită lângă o pubelă de gunoi și tremura - de frig, de frică, habar n-aveam. Arăta maltratată, distrusă, făcută praf, privea în gol. Oricât de tare încercam să-mi aduc aminte când, unde și cu cine am văzut-o ultima dată, mintea nu mă ajuta pentru că ori beam de rupeam, ori vomitam de mă rupeam.
- Nu, vreau să mor, a zis și a început să plângă.
- Ce naiba ai, ce s-a întâmplat? am ridicat tonul pentru că ce nu știam, mă enerva la culme. Am încercat să mă apropii de ea, dar a țipat la mine să stau acolo.
- Du-mă acasă, vreau acasă!
- Spune-mi ce ai făcut, serios, nu știu... nu știu ce să fac dacă nu știu ce ai pățit...
- Gabi... m-a violat.
- Cum adică te-a violat? am zis și m-am lăsat pe vine, deși am stat la depărtare.
- Adică și-a băgat pula-n mine, asta a făcut.
- Ferească Dumnezeu, și ești bine? Te doare, ți-e rău, ce...?
- Nu știu, Stef, plângea. Vreau acasă, te rog, du-mă acasă.
- Bine, hai, am zis. Poți să mergi, măcar?
Răspunsul era: așa și-așa din ce mi-am dat seama când a încercat să se ridice, dar nu putea să stea bine pe picioare. I-am pus brațul după umerii mei și am încercat să o car cumva.
Nu găseam niciun taxi și nimeni nu voia să oprească din stradă. Zdrențelor!
- Adela, hai să stăm puțin pe bordură ca să pot să fac comandă la taxi, că nu oprește nimeni, ok?
Dar am auzit o muzică puternică și când m-am întors către stradă l-am văzut pe Radu într-o mașină neagră, la volan, fumând și cântând Hit the road Jack ca un drogat. Arăta drogat. Ce fel de om normal conduce noaptea cu ochelari de soare? Și de unde avea mașina aia mișto?
- Vă duc undeva, pizdelor? a zis și a tras o flegmă.
- Bă, du-te dracu' de scârbos, mi se face silă, m-am strâmbat.
- Ce-are aia? a zis și a arătat spre Adela care se întinsese complet pe bordură. Tripuri nasoale?
- Zice că a violat-o Gabi.
A stat puțin și...
- Ce-a făcut? a devenit brusc serios și am știut că o să-l omoare pe Gabi. Mamă, să-mi bag pula-n morții și răniții lui de jgheab infect, când îl prind îi rup capu', a început să țipe și să dea cu pumnu-n volan. Claxonase. Era nervos și vorbea pe bune. Ținea așa mult la ea și ar fi omorât ca să o protejeze. Nu ar fi făcut nici în ruptul capului asta pentru mine.
S-a dat jos din mașină și s-a dus să o ia. Abia atunci am văzut-o pe Oana pe locul de lângă șofer. Am simțit cum mi se adună lacrimi în ochi de nervi.
- Bună, m-a salutat zâmbind. Ce era cel mai rău? Ea era o persoană atât de drăguță și senină, iar eu îi doream moartea doar pentru că era împreună cu Radu care nu mă iubea și nu avea să fie cu mine niciodată. Săraca fată nu avea nicio vină. Eu eram aia rea, de fapt.
- Bună, Oana, am zis și am încercat să fiu politicoasă. Nu știu ce-mi ieșea.
- E bine Adela?
- O să fie. Așa sper.
Și tot drumul cât am stat în spate cu ea și am ținut-o în brațe învelită cu jacheta lui Radu, am știut că avea să se schimbe complet, avea să ne distrugă pe amândouă. Încercarea de răzbunare, răzvrătire, rebeliune... Am simțit-o tremurând și am știut că dauna asta e permanentă, ca toate celelalte și că de fapt nu înțelegem viața și cum funcționează ea. Suntem niște creații și atât. Cum ne puteam aștepta să ne aventurăm în nucleul vieții și să rezolvăm cea mai complexă teorie? Cum ne puteam aștepta să îndrăznim să încercăm fără să scăpăm cu cicatrici?
Și după ce am lăsat-o pe Oana acasă și am culcat-o pe Adela în pat în speranța că mâine va fi mai bine, am mai rămas cu Radu la o țigară în bucătărie.
- Și eu era să mi-o iau azi.
- Păi doar nu sunteți prietene întâmplător, a râs și și-a turnat un pahar de vin de Cotnari din care aveam să beau și eu imediat pentru că băutura aia era viață, tati.
- Sper să-și revină.
- O să-și revină, e fată mare. Acum e puțin speriată că a bruscat-o ăla, dar mâine o să fie ca nouă, a încercat să mă calmeze pentru că și eu eram puțin neliniștită.
Nu am putut decât să-l cred pe cuvânt. Mi-am stins țigara și am început să beau din paharul lui. S-a uitat urât la mine.
- Ești cu Oana?
- Da, și?
- Și nimic, doar întrebam, am dat din umeri făcându-mă că nu-mi păsa. Dar îmi păsa prea mult.
- Vrei să ne lingem?
- Ești cu Oana, am zis și m-am uitat fix.
- Dar Oana nu e aici, a zâmbit și mi-a făcut semn să mă duc la el pe scaun.
Am început să ne lingem, cum a zis el în nesimțirea lui și am bufnit în plâns, apoi totul s-a oprit. Și a continuat și s-a oprit și a continuat și s-a oprit cu mine plângând în continuu. Era una din nopțile mele confuze. Nopțile în care lucruri ca astea se mai întâmplau, aceleași dar sub forme diferite și sfârșitul, ei bine, pe ăsta îl știam pentru că rămânea neschimbat. Mi-a aprins o țigară și mi-a băgat-o în gură, ștergându-mi lacrimile și a plecat. M-a lăsat acolo și a stins lumina. Eram din nou în colțul meu întunecat.