-Iubito, ai adormit? mă întreabă bărbatul ce mă ține în brațe și mă alintă.
-Nu, admir peisajul și mă gândeam că ar trebui să ne întoarcem acasă, în curând, îi răspund și mă întorc spre el.
Mă sărută scurt pe buze și mă strânge mai tare în brațe. Este atât de bine. Nici frigul dimineții nu îl simt când sunt în brațele lui. Căldura pe care o emană trupul său, trezește în mine mii de senzații. Închid ochii și savurez momentul. Să fiu cu Nick pe o plajă la ora șase dimineața privind răsăritul mi se pare ceva de vis. Nu aș fi crezut niciodată că voi ajunge în stadiul acesta cu el. Este ceva unic. Și încep să îmi dau seama de anumite chestii: încep să mă îndrăgostesc de el. Un lucru iremediabil și cred că asta este vizibil. Am început să îl doresc tot timpul și nu numai pentru sex. Vreau să îl știu al meu, să mă vrea la fel de mult ca și mine. Să stăm împreună și să ne spunem lucruri frumoase și siropoase. Și acesta a început să nu mi se mai pară imposibil.
-Cam ai dreptate. Mi s-a făcut dor de Sara. Oare ce mai face iubita mea? întreabă și eu deschid ochii imediat, fiind puțin surprinsă de spusele lui.
-Stai puțin! Dacă Sara e iubita ta, eu ce mai sunt? îl întreb și mă încrunt.
-Viitoarea doamnă Gates, spune rânjind și pentru o clipă simt cum plămânii nu mai vor să accepte aerul.
Asta e o cerere în căsătorie?
-Ce? întreb șocată, încă surprinsă de spusele lui.
-Ăăă....Ai văzut ce frumos se reflectă soarele în mare, iubito? Parcă se văd și niște pescăruși.... se fâstâceşte și încearcă să schimbe subiectul.
-Dacă mai schimbi subiectul, te pleznesc, îl ameninț și îl văd cum înghite în sec.
-Dar nu am făcut nimic rău, nu încă. Chiar nu știu despre ce vorbești, iubito. Poate doar ți s-a părut. Nu ai prea dormit și cred că ai început să delirezi, spune abia abținându-şi zâmbetul.
Ori m-am tâmpit, ori am făcut insolație! Asta chiar a sunat ca o cerere în căsătorie iar el nici măcar nu vrea să recunoască. Ce idiot fermecător și încăpățânat mai e.
Pufnesc și mă prefac că îi dau un pumn în umăr, dar el îmi anticipează mișcarea, îmi prinde încheietura mâini și o duce la buze ca să mi-o sărute. Un gest atât de frumos încât mă lasă fără cuvinte, și fără aer ,să nu uităm.
De-al lungul timpului, am învățat cum bărbații seduc femeile. Fie cu bijuterii, bani, flori și alte lucruri materiale,fie prin vorbe, gesturi mărunte ce saltă inima în tine de bucurie. Iar Nick se află în categoria a doua. Este romantic, poate chiar prea uneori. Dar este romanticul meu, numai și numai al meu.
-Mergem să facem bagajele? mă întreabă cu buzele încă pe încheietura mâinii mele. Mai trebuie să dăm și pe acasă, te mir ce prostii mai fac nebunaticii ăia.
-Încă nu mi-ai răspuns.... încerc să mă prefac supărată și fac botic.
-Și nici nu o să o fac prea curând, mă întrerupe imediat și îmi face cu ochiul.
-Deci, sunt supărată pe tine, fiindcă nu vrei să mă lămurești.
-Iubito, e prea devreme pentru o astfel de discuție. Nu gândesc lucid, doar m-ai pus să caut ca nebunul o farmacie la o ora a naibii de târzie, sau ai uitat deja?
-Nu, Nick, chiar nu am uitat. Și eu am stat ca o proastă lângă geam și mi-am făcut griji că nu mai vii, spun și îmi întorc privirea spre răsărit.
-Iubito, doar nu te-ai supărat acum, nu? Nu am vrut să sune ca un reproș, dar și eu mi-am făcut griji pentru tine, că nu o să mai ajung la timp și că pastila nu își va mai face efectul. Și, ca să știi, chiar mi-ai lipsit orele cât am fost plecat.
Cred că asta a fost o declarație de dragoste. Mai întâi una de căsătorie și apoi de dragoste? Băiatul ăsta e pe dos, cred. Mereu face lucrurile invers. Dar, mă bucur că și el și-a făcut griji pentru mine, și că i-am lipsit. Asta mă face să cred că și el simte ceva pentru mine. Sper doar să fie adevărat, și să nu mă înșel.
Anelisse Gates... oare cum va suna când o va spune el? Sau dacă o va spune. Acest gând încă nu vrea să dispară din mintea mea, parcă s-a blocat acolo. Nu a fost chiar tocmai cererea pe care mi-am dorit-o, dar a fost ceva neașteptat, chiar m-a luat prin surprindere. Nu vreau să îl zăpăcesc cu întrebările mele legate de ce a spus mai devreme, dar curând va avea parte de un interviu, și unul foarte lung.
-Ah, spune oprindu-se în loc, o să meargă şi tata cu noi.
-Poftim? îl întreb şocată.
-El este cazat la un hotel pentru că are o întâlnire de afaceri, dar stai liniştită, nici nu îl vom simți pentru că va sta în biroul din avion.
-Nu înțeleg. Adică am venit cu el?
-Şi ne vom şi întoarce cu el, spune şi îşi întinde mâna spre mine.
***
Privesc pentru ultima dată insula ce mi-a intrat în suflet încă de când am făcut primul pas pe ea. Un sfârșit de săptămână în paradis a fost suficient cât să îmi reîncarc bateriile. Ne-am plimbat pe plajă, am făcut mai tot timpul dragoste și ne-am bronzat. A fost o experiență unică, ceva de vis. Aici am reușit să îmi înving frica de a face sex cu cineva. Dar noi doi nu am făcut sex. După părerea mea, a fost ceva mai multă pasiune, adică am făcut dragoste. Dacă ar fii să dau timpul înapoi și să îmi schimb decizia, nu aș face-o. Abia acum începe viața mea!
Nick a crezut că este mai bine să decolăm astăzi după amiază, deoarece vremea este favorabilă și nu sunt turbulente în atmosferă. Dar eu tot tristă sunt. Nici măcar nu am apucat să fac turul complet al insulei. Mare păcat, eu chiar îmi doream. După ce am privit împreună răsăritul, ne-am întors în casă, am mâncat ceva fiindcă eram lihniți și ne-am făcut bagajele. Și iată-ne în avionul care a decolat acum 10 minute.
Pe când tatăl său ne-a salutat când a urcat, zâmbind cu subînțeles, şi s-a închis în birou.
-Sunt atât de obosit încât aș putea să dorm și pe cuie, că nu le-aş simți, spune Nick cu o voce atât de joasă, încât abia l-am auzit.
-Mie îmi spui! pufui și el începe să râdă copios.
Să vedeți ce mi-a făcut! Când ne-am întors în cabană, m-a pus pe pat și nu m-a lăsat deloc să mă dau jos din el. A insistat că nu trebuie să mă mișc, așa că toată treaba a făcut-o el. Nici până la mașină sau până în avion nu m-a lăsat să merg. Dar el nu înțelege că mă simt bine și nu mă doare nimic. Mă simt mai mult decât perfect. Însă nu poți să te pui cu un căpos. Încăpățânarea lui nu are limite.
Stăm unul lângă altul pe scaune și așteptăm ordinul căpitanului de a ne retrage în dormitor, nu de alta, dar dormim pe noi. Eu măcar am apucat câteva ore de somn, dar Nick este vizibil frânt. Și atunci când îmi este permis să mă mișc, o tai englezește în dormitor și mă arunc în patul moale, chiar dacă Nick strigă în urma mea mai rău ca un disperat. Dulce saltea, dulce somn. Tot ce îmi doresc e să mă afund într-un somn dulce, fără ca nimeni să nu mă deranjeze. Și, încet încet adorm.
-Iubito, am ajuns acasă, îmi spune o voce pe care aș recunoaște-o imediat și al cărui proprietar îmi mângâie spatele.
-Încă cinci minute, mamă...
-Dacă nu te scoli, torn apă pe tine și nu cred că vrem asta, spune cu o tentă de amuzament.
Deschid un ochi și îl văd pe Nick stând lângă mine sprijinit în cot. Și firește că zâmbește, dezgolindu-şi dantura perfectă. Se uită fix la mine cu ochii aceia de vultur, așa că îmi închid repede ochiul.
-Nu te mai preface căci cu mine nu îți merge și știi asta. Hai somnirici, trezirea. Pe mine m-ai lăsat singur pe scaun ca să amorțesc, nu te-ai gândit și la mine.
Încep să roșesc când îmi aduc aminte din ce cauză e obosit. Dar a meritat în fond. A fost cea mai frumoasă noapte din viața mea, și cea mai palpitantă chiar. Amândoi ne-am speriat când am constat că nu ne-am protejat și nu am știut ce să facem. Și aici a intervenit Nick, care a rezolvat până la urmă problema. Am scos un chicot pe care nu am putut să îl opresc și mi-am deschis ochii.
-Fie, oftez și mă ridic în capul oaselor, dar constat că sunt în lenjerie intimă. Unde îmi sunt celelalte haine?
-Păi, dormeai atât de frumos, pe întreg patul, și am zis să dormi și comod, așa că te-am dezbrăcat eu, spune și îi apare un zâmbet în colțul gurii.
-Ești imposibil, omule! exclam și mă ridic de pe pat cu tot cu cearceaf.
Dar Nick are alte planuri.
Scot un țipăt atunci când constat că am rămas doar în lenjerie intimă și încerc să mă acopăr. Când îmi întorc privirea spre făptaș, îl văd zâmbind în colțul gurii și cu sprâncenele ridicate. Ține în mână cearceaful ce mai devreme mă acoperea. Îmi dau ochii peste cap și o idee mirifică îmi trece prin cap. Hai să îi facem și noi jocul. Îi zâmbesc mai subtil și îmi las brațele să cadă pe lângă corp. Am noroc că sunt cu spatele spre el, deoarece mă îndreptam spre screen-ul din cabină. Mă mișc cu atât grație, mai ceva ca pe un podium de prezentare. Îmi unduiesc corpul și mai arunc un ochi în spate, ca să îi văd reacția.
Nick este împietrit. Înghite în sec și mă mănâncă numai din priviri. Parcă vrea să mă devoreze, să țină minte fiecare curbura a corpului meu. Așa că îl las să se delecteze numai cu privitul.
-Ce îți mai place să te joci cu răbdarea mea, spune și zâmbetul mi se lărgește și mai mult.
-Ți se pare. Eu sunt mult prea cuminte ca să mă pun cu un profesionist ca tine, îi zic și mă întorc spre el, punându-mi mâinile în șold.
-Am și eu o mândrie .... Dar tu mă faci să mă supun mai ceva ca un câine. Sunt vulnerabil în fața ta, dar nu e ca și cum nu am mai văzut asta până acum. Te știu pe de rost, iubito.
-Nu mai spune, Tedii.
-Cum mi-ai spus? mă întreabă și se încruntă, dar zâmbetul meu se lărgește și mai mult.
-Tedii, ursulețul Tedii. Ai moacă de urs, baby. Nu te mai uita așa la mine că mă sperii.
-Tedii?!
Se ridica încet de pe pat și vine în dreptul meu. Își înfășoară brațele în jurul meu și mă lipește de pieptul său. Un mârâi îi scăpa atunci când își readuce aminte că încă mai port lenjeria intimă. Are acea privire care te face să tremuri și să te topești în același timp.
-Joci murdar, iubito, îmi șoptește la ureche imediat după ce întrerupe sărutul.
-Să știi că asta îmi era și intenția, Nickii, spun gâfâind.
Mă ridică astfel încât să pot să îi înconjor trupul cu picioarele. Îmi bag mâinile în părul său și îl privesc în ochi. Știu că ceva îl macină. Pare îngrijorat și fioros. Flămând după sex, mai exact. Cred că ar face orice ca să mi-o tragă acum, căci a început să mă sărute flămând iar o mână de-a lui îmi mângâie posteriorul într-un ritm alert. Face câțiva pași și se aruncă cu mine pe pat. La început mă sperii, deoarece mă mângâie atât de brutal și de repede, încât nici nu îmi dau seama ce face. Dar și eu îl sărut cu aceeași intensitate.
-Oh, simți cât de mult te vreau?
Chiar îl simt. Chuck cel din pantaloni e mai proeminent ca niciodată. Și din cauza asta mă și rușinez. Cum poate să o spună atât de direct? Stă între picioarele mele, cu erecția lipită de feminitatea mea și trădează linii umede pe fața mea. Coboară lent spre gât și mă mușcă de claviculă. Se ridică brusc și își dă tricoul jos ca să îi pot admira în toată splendoarea abdomenul. Cele 6 pătrățele pe care vreau cu ardoare să le ating, să le sărut și să le mușc. Salivez la gândul ăsta.
-Mă scuzați, dar avionul meu nu este bordel, ne întrerupe o voce groasă și încep să mă rușinez și mai tare.
Acum și-a găsit și pilotul să ne deranjeze? A trebuit el să ne strice momentul. Și Nick e la fel de supărat ca și mine. Mi-a dat tricoul lui și, până nu m-am îmbrăcat cu el, nu s-a ridicat.
-Ne scuzați, domnule căpitan. Am crezut că ați plecat, se scuză Nick, iar eu îmi culeg hainele de pe fotoliu.
-Ce scuză bună ca să vă futeți voi la mine în cabină. Eu nu accept astfel de comportament la mine la bord, îi răspunde căpitanul serios.
-OK, să trăiți. Iubito, dute să te schimbi și plecăm imediat ce ești gata.
Amuzată de situația în care ne aflăm, mă retrag în baia avionului și mă schimb în hainele mele, chiar dacă preferam tricoul lui. Mă aranjez puțin în oglindă și nu mă recunosc. Roșeața din obraji și zâmbetul tâmp nu vor să dispară sub nici o formă. Mă simt ca o boboacă într-un liceu cu bunăciuni.
Când mă întorc în cabină, îl văd pe Nick stând pe pat și privind în gol. Mă gândesc că poate nu i-a picat bine cerata cu căpitanul, dar nu am auzit țipete sau obiecte sparte. Și totul este în regulă, fiecare obiect așezat la locul lui.
-Poftim, Nick, spun și îi întind tricoul. Și hai să mergem, nu mai vreau să începem ceva ce nu putem termina.
-Aici ai dreptate. Abia aștept să ajung acasă și să fac un duș rece. Am mare nevoie de unul.
După ce se îmbracă, mă ia de mână și ne îndreptăm spre pistă, unde ne așteaptă o mașină. Eu nu țin minte să fi chemat pe cineva, dar poate a făcut-o Nick cât timp am dormit.
-Tata e deja în mașină, spune în timp ce coborâm.
Mă opresc în loc, neștiind ce aş putea spune. Nick se întoarce spre mine şi îmi zâmbește.
-Stai calmă, continuă şi îmi mângâie încheietura mâinii. Nu cred că va spune ceva, poate doar să continuie cu ideea că vrea nepoți. Atât.
Îmi zâmbește şi mă trage spre mașină. La naiba, ziua asta devine ceva mai interesantă.
Uracăm în Suv-ul Bentley pe bancheta din spate și pornim la drum. Tatăl său ne așteptam cu tableta în brațe, fiind foarte atent la ce face. Îsi ridică privirea şi ne zâmbește, după care se întoarce la treaba sa.
-Buna ziua, salut şi mă așez pe locul din spate, iar Nick lângă sofer.
Nesuferitul, m-a lăsat singură cu tatăl său .
-Bună, Lin, îmi răspunde la salut fără să se uite la mine.
-Țară, o să te lăsăm la firmă, şi de acolo de ia Rory, e bine? Nick întreabă şi bătrânul afirmă.
Tot drumul nimeni nu a spus nimic. A fost o liniște totală, până și șoferul a tăcut. M-am plictisit teribil o jumătate de oră. Măcar dacă mă lăsa să îmi scot telefonul și să mă joc Candy Crush.
Când am ajuns în subsolul blocului, Nick m-a ajutat să cobor și a luat bagajul ce i l-a dat șoferul. Am urcat cu liftul până la etajul 30 tot într-o liniște profundă. Eu mă gândeam la ce o să găsim în casă, iar Nick, nu știu. Și el e la fel de meditativ ca și mine, dar îmi mai aruncă câteodată un zâmbet sau o privire. Și când ușile ascensorului s-au deschis o atmosferă de casă plină de copii ne-a învăluit.
Baloane roz și albastre, pernuțe, cărucioare, pătuțuri și multe alte chestii de copii se află în living. Eu și Nick am făcut ochii mari, crezând că am greșit apartamentul, dar un Eden zâmbind cu gura până la urechi ne-a întâmpinat cu o îmbrățișare de urs, cuprinzându-ne pe amândoi.
-Băi, nebunilor, vă iubesc rău de tot, ne spune Eden și îl văd pe Nick cum se încruntă, așa primire tot să ai.
-Chiar nu ți-am dus dorul, tembelule. Ce înseamnă toate astea? întreabă Nick și arată spre jucării.
-O să fiu tată, coaie, nu e evident?
Nici nu mă miră bucuria ce i se citește pe chip. Doar poartă un tricou cu "I'm daddy" și botoşi cu Mickey Mouse. Radiază de fericire, dar întrebarea mea este unde se află Sam. Chiar îmi e dor de sora mea și în plus, are de dat niște explicații serioase.
Brusc, o stare de vomă mă cuprinde și dau fuga la baie. Cad în genunchi în fața wc-ului și încep să dau afară tot ce am mâncat. Nick vine în grabă după mine și îmi prinde părul ce mă incomoda.
-E în regulă, iubito. Sigur e din cauza climatului sau a diferenței de fus orar. Poate și de la oboseală, s-au acumulat.
-Sau poate de la pastele de ieri, spun zâmbind slab.
-Sau alea, afirmă si el.
Îmi întinde un prosop și mă șterg la gură. Poate că are dreptate. Zilele astea au fost foarte solicitante, și cred că de aici vine și starea de amețeală sau vomă. Ajutată de Nick, mă ridic și îmi dau cu apă pe față. Oftez zgomotos și încerc să îmi recapăt echilibrul. Dar Nick este mai atent ca mine și mă ia in brațe. Mă duce în camera noastră și mă așează pe pat.
-Sunt okay, Nick. Chiar mă simt bine acum, încerc să îi explic când îl văd că se plimbă ca un leu în cușcă și nu știe ce să facă.
-Vreau doar să fii bine, dar nu știu cum să procedez în astfel de situații.
-Pisi! se aude o voce pițigăiată în dreptul ușii și amândoi ne întoarcem privirile spre Samantha, ce este și ea tot în brațele lui Eden.
-Idioata mea gravidă, mi-a fost dor de tine.
Eden o așează cu grijă pe Sam lângă mine și placă imediat alături de camaradul său. Emoționată, îmi pun palma pe burtica Samanthei și îi zâmbesc. Nu pot să cred că aici va creste viitorul meu nepot. Bănuiesc că este un sentiment unic să știi că o ființă creste în tine.
-Bună micuțule, eu sunt mătușa ta.
-Lin, e cât un bob de mazăre, tu chiar crezi că te aude? Mă jur, semeni cu obsedatul de Eden. Din prima clipă în care a aflat, s-a așezat în genunchi și mi-a sărutat pântecul. Oameni buni, o să fiu cât o balenă în 5 luni.
-Și balenă o să te iubesc, iubire, îi spune Eden și îi trimite o bezea.
-Câtă vrăjeală ai în tine, îi dă un pumn în umăr Nick. Tu să fii tată? Absurd!
Acum e rândul lui Eden să își lovească prietenul. Vreau doar să nu se ajungă la mai mult, dar la pofta de râs pe care o au, nu cred.
-Cum a fost? mă întreabă mai subtil Sam iar eu roșesc și îi zâmbesc cu subînțeles.
Îmi plec privirea și îmi dau o șuviță de păr după ureche. Mă uit spre Nick și observ că și el mă privește chiar dacă gură-bogată e lângă el și încearcă să îi explice ceva. Îmi zâmbește dulce și îmi face cu ochiul. Cred că temperatura camerei a început să crească simțitor, deoarece mă topesc. Dar momentul ne este întrerupt de telefonul său la care răspunde. Se retrage într-un colț și încearcă să se concentreze asupra apelului.
-Să înțeleg că a decurs bine totul și din cauza asta mă eviți. Lasă că te țin eu minte, cu tine o să doarmă Junior când are bâzdâci.
Mă bufnește râsul când îmi dau seama la ce se referă și îmi dau ochii peste cap. Ce nebună e....
-Îl avem aici pe Mister Scutăcescu, sau ai uitat de el? Deja s-a și pregătit, nu vrea să mai aștepte nici un minut în plus. Mă întreb dacă nu cumva numără și zilele până la sosirea lui Junior.
-Crede-mă, o face, și să nu te prin că îi dai apă la moară că ne supărăm.
-Oh, doamne, mă vait când niște crampe cumplite mă cuprind și îmi așez mâinile pe abdomen.
-Ești bine? Vrei o pastilă ceva? mă întreabă Sam și mă uit atent la ea, sarcina asta chiar a schimbat-o.
-Cred că am mâncat ceva stricat, nu știu sigur. Dar îmi trece.
-Sau pastele, intervine Nick. Sincer, şi eu am avut probleme de la ele.
Nick se așează pe pat lângă mine și îmi cuprinde mâinile cu ale sale. Cred că și el a observat că nu sunt în regulă, dar prezența lui mă face să uit de orice durere. Mai ales în situațiile astea.
-Iubito, mâine seară avem planuri, îmi spune și mă încrunt, luăm cina cu ai mei.
O, doamne. Am dat de dracu'.