Lasă-mă să te iubesc

31. Una bucată nuntă

-Sunt grasă, se aude vocea surorii mele iar eu mă încrunt. Rochia asta mă face cât Rusia!

-Termină Sam, nu ești deloc grasă. Poate doar plinuță! abia îmi abțin râsul dar îmi dau seama că și eu sunt în aceeași situație.

-Uită-te și tu! se întoarce nervoasă spre mine și își pune o mână în șold.

O analizez din cap până în picioare și oftez. Ea nu e grasă, și trebuie să îi intre asta în cap. Dar va trebui să se obișnuiască cu ideea asta. Peste câteva luni, amândouă o să avem câte un balon în față, dar nici că regret.

-Sam, scumpo, ai uitat că ești așteptată? mama o atenționează și îi aranjează trena în același timp. Vrei să moară săracul Eden în fața altarului?

-Stai să îl vezi pe Nick, spune și îmi aruncă o privire. Pune tot FBI-ul pe urmele miresicii dacă întârzie un minut.

Toate trei izbucnim în râs și parcă îl și văd pe Nick alertat din cauza mea. Nu pot să nu îi iubesc posesivitatea și totodată îngrijorarea față de mine și bebe.

-Cred că e timpul, oh doamne, sora mea începe să se agite din ce în ce mai tare. Nu pot să cred că azi mă mărit, parcă visez.

Începe să își fluture mâinile în dreptul ochilor care sunt amenințați de lacrimi de fericire. Zâmbind, mă apropii de ea și o iau în brațe. Câteva suspine se aud în încăpere, și când ne uităm spre mama care zâmbește și plânge în același timp, mai că începem și noi, dar ne aducem aminte că trebuie să intrăm în biserică în câteva minute.

În ultimele 3 zile nu prea am mai putut să îl văd pe Nick atât de des. Amândoi am fost ocupați cu nunta surorii mele și am început să ne interesam și de a noastră. Având în vedere că peste o lună și jumătate sunt sărbătorile de iarnă, ne-am decis să o facem la sfârșitul lunii noiembrie.

Emoțiile încep să mă cuprindă și pe mine când mă gândesc la Nick și la faptul că mă așteaptă. Îmi este tare dor de el și bănuiesc că și lui, mai ales că nu ne-am mai văzut de ieri. Mama a insistat că Eden și Sam trebuie să doarmă în locuințe separate, iar mirele și-a ales și un camarad, pe iubitul meu.

Un sunet ciudat ne atrage atenția atunci când încerc să mă despart de Sam, dar nu pot, căci brățara mea s-a agățat de rochia surorii mele. Minunat, acum Eden pe mine o să mă omoare.

-Ce naiba? întreabă sora mea și trage de materialul rochiei. Oh, am cam dat de belea.

-Nu te panica, spune mama și imediat vine să ne ajute. O rezolvăm noi și pe asta.

-Sam? Eden are probleme cu inima?

-Nu cred, dar dacă întârziem sigur face infarct, îmi răspunde zâmbind.

Dar eu îl am pe eroul mea care îl va ține pe Eden cel furios departe de mine, deci nu trebuie să îmi fie frică.

~Nick P.O.V.~

-De ce întârzie atât? mă întreabă pentru a 5a oară în ultimele 3 minute Eden, iar eu îmi dau ochii peste cap. Trebuia să fie aici acum 5 minute! 5 minute afurisite!

-Stai calm, amice. Doar vor să se joace cu răbdarea noastră, încerc să îl îmbărbătez, dar el se agită și mai rău.

-Chem poliția, spune și își scoate telefonul din buzunar. Ba nu! Armata! Și mai rău, mafia!

-Calm, Romeo, calm, îl bat pe umăr amuzat dar într-un fel îi dau dreptate. Nu o să mai fi bun de nimic după nuntă.

-Auzi Nick, crezi că s-a răzgândit? mă întreabă cu o față de cățeluș iar eu ridic din umeri.