Baby, baby
When we first met, I never felt something so strong
You were like my lover and my best friend
All wrapped in one with a ribbon on it
And all of a sudden you went and left
I didn't know how to follow
It's like a shock that spun me around
And now my heart's dead
I feel so empty and hollow
It's like I checked into rehab
And, baby, you're my disease
- Rehab, Rihanna
*
- Eram cu tipul ăsta într-o cafenea. A insistat să-mi plătească, am refuzat la început, dar după, l-am lăsat. Ce s-o fi gândit, să mă plătească să fiu psihologul lui? Că la câte căcaturi a început să-mi zică în următoarele zile... Nici nu mă interesa, dar voiam pulă.
Și toate au început să râdă. Eu nu. Eu nu înțelegeam despre cine vorbea. Era o invenție, nu? Trebuia să fie. Scotocisem peste tot prin mintea mea și nu-mi puteam aminti de niciun tip cu care să se fi văzut Adela într-o cafenea, în primul rând. Noi suntem de obicei curvele care ori întâlnesc tipi noaptea pe Lipscani și îi întreabă "la mine sau la tine?", ori se bagă în seamă cu ei pe facebook, schimbă două vorbe, mută conversația pe whatsapp ca să pară mai intim și întreabă "ești singur acasă"?
Mă ducea cu gândul la 16 ani. Anul trecut. Când mă duceam mereu pe la câte vreun tip acasă să-i sug pula, iar el mă săruta pe frunte și îmi zicea că sunt curva lui preferată. Bă, dar eram o târâtură... De Adela nici nu mai zic, că ea făcea de toate cu ei. Probabil că eu jucam și mai murdar. Făceam oral ca să rămân virgină și pe de o parte, îmi plăcea să o sug și să mă uit de jos la ei ca o sclavă în timp ce înghit toate rahaturile.
Era perioada aia din viață în care mă apucase așa un dor de Radu încât îl vedeam peste tot și eram în stare să fac orice ca să-l uit și să mă simt bine. Era perioada pe care mi-ar fi plăcut să o numesc albastră, fiindcă eram în depresie. Dar fusese mai rău de atât. Ceva întunecat, deci poate negru era mai potrivit. Perioada neagră. Suna ca și cum ți-ar veni menstruația smoală. Purtam haine gotice, mă machiam strident, îmi făceam unghiile negre, și foloseam numai trei nuanțe de ruj: roșu, negru sau vișiniu - erau sfinte. Purtam tocuri cui, sandale-platformă. Fumam sobranie negru ca să dea bine. Îmi țineam cocaina băgată la sutien și trăgeam din 5 în 5 minute. Intimitate găseai și printre oameni dacă voiai pentru că nimănui nu îi pasă. Aveam părul tuns în scări, filat și îmi vopseam vârfurile cu violet de gențiană, tinctură de castelani sau albastru de metil. Făceam cada curcubeu și frecam la ea cu TIX până-mi înțepenea spatele. Așa făceam și cu pula. Pâââână-mi înțepenea spatele. Părea o perioadă atât de îndepărtată încât parcă nici nu fusese reală. Oricum, nu aveam nicio dovadă că acea eu aș fi existat. Nicio poză, nimic. Și era mai bine pentru că voiam să uit. Voiam să uit că am fost așa o târâtură. Nu știu, eu încă sunt atât de proastă să cred că e loc de mai bine și că pot face ceva ca să nu ajung rău de tot. Dar probabil deja ajunsesem. Îmi venea să plâng de fiecare dată când mă gândeam ce josnice suntem și cu câtă nonșalanță trăim asemenea experiențe. Vreau să zic că pe Adela nu a deranjat-o niciodată că suntem curve. M-am sustras din propoziția asta fiindcă eu aveam remușcări de fiecare dată. Dar trebuia să fiu alături de ea, nu? Pe lângă hrănirea nevoilor mele interioare care, ei bine, nu țineau neapărat să fie potolite așa, mă simțeam într-un fel obligată să fac ca Adela și să fim prietene. Pentru că se presupune că trebuie să faci totul cu prietena ta. Și am făcut. Într-un fel. Nu mă puteam dedica întru totul. Și nici măcar nu eram curve până la capăt. Nu ceream bani și dacă ni se oferea, refuzam. Nu politicos, făceam scandal: "Păi ce, mă, eu sunt prostituată, băga-mi-aș pula-n morții mă-tii de măgar misogin?! "
Nu, deci faza e că asemenea relații sexuale îți pot afecta viața și dacă nu, stima de sine. Probabil că nu ne-am dat seama la început, dar eram ieftine. Suntem ieftine. În special Adela. Eu nu îi lăsam să mă atingă, de-asta zic. Sexul cu un străin e în cele mai multe cazuri fără preludiu. Ți-o bagă unde vrea el și te umilește dându-și drumul în tine, pe tine, peste tot. Nu îi pasă de tine, te desconsideră. Tot ce face el e să îți arate că ești femeie și te afli sub controlul Bărbatului, singura forță căreia trebuie să te supui, sclavo. Actul nu decurge de la sine, desigur. Nu e nimic spontan, sunt doar comenzi: "Pune-te așa", "stai așa", "întoarce-te așa", "pune-te invers", "ridică piciorul", "geme mai senzual", "suge mai repede", "înghite mai repede", "desparte picioarele mai mult", "nu te mai zbate", "cine e tăticul tău?". Involuntar, eram bătaia de joc a Bucureștiului. Și cine știe pe la câte patry-uri din Control, Sound sau Colectiv s-a vorbit despre noi și despre ce am făcut. Cine știe câți s-au întâlnit cu câți și au împărtășit experiențe comune cu persoane comune. Mi-i imaginam pe toți la o masă cum râd și se laudă că ne-au rupt.
Pff, și să nu mai zic de mine care înghițeam, scuipam, făceam tehnici de răsucire, masaj la cap... În majoritatea timpului eram pastilată. Asta era scuza mea. Păi, da. Nu puteam să fac nimic din toate astea dacă nu dădeam o pastilă de ecs pe gât.
Și acum mă mai potolisem. O lăsasem moale cu toată viața asta de noapte și de curvă și acum stăteam în patul Adelei, tolănită, la o petrecere în pijama foarte jalnică. Serios, nu glumeam. Chiar era o petrecere în pijama. Eram înconjurată de Ana, Mihaela, Andra, Diana și Adela, care din nou, era în centrul atenției și se folosea de asta ca să dea impresia unui lider.
- ...Stef ne-am mai sărutat, am auzit-o și atunci m-am ridicat brusc în capul oaselor ca și când m-aș fi trezit din morți.
- Ce e cu mine?
- Bună dimineața, soare. Ziceam că noi două ne-am mai sărutat până acum. Diana zicea că nu s-a lins cu nicio tipă. Deci trebuie să o inițiem, a râs și s-a apropiat de ea senzual ca să o sărute și în timp ce îi îndesa limba aia lungă de șarpe pe gât, se juca cu un sân de-al ei. Eram geloasă. Nu îmi plăcea când săruta pe altele, asta era clar. Și după ce a terminat, la mine s-a uitat prima. O făcuse intenționat, curva.
- Vreau pulă, s-a plâns Mihaela. Nu o suportam. Și nu o suportam de când intrasem în Racoviță și mi-l furase pe Marius la Balul Bobocilor. El mă invitase, eu acceptasem, am stat la începutul serii împreună și într-un final a plecat cu strâmba asta care mi l-a luat chiar de sub nas și mi-a și râs în față. Într-o zi aveam să mă răzbun și să o înjunghii.
- Atunci de ce stai cu pizdele? m-am băgat.
Nu a știut ce să răspundă și s-a strâmbat ca o fițoasă.
- Eu una m-am săturat de atâta pulă, a zis Adela. Am zâmbit în barbă. A început să mi se facă așa o scârbă de bărbați și de lipsa de respect cu care ne tratează pe noi, femeile... Când ești cu pula lor în gură, le-o sugi și încep să trăncănească acolo, să-ți dea ție sfaturi și să-ți spună cum să faci: "Poți mai ușor cu dinții, te rog?", "Poți să o bagi pe toată-n gură?", "Nu mă mușca că nu-mi place". Prafu' să se-aleagă de voi.
- Aoleu, da, am continuat. Sau când o scoate și te holbezi la ea timp de câteva secunde pentru că vrei să o studiezi și tu puțin înainte să o bagi în gură și el îți vorbește așa de sus: "N-ai uitat ceva? Ia-o-n gură!"
- Mamă, sau când te fuți cu el, își dă drumul, se ridică de pe tine și tu rămâi acolo ca proasta pentru că nu îți vine să crezi ce nesimțit e că nu te-a ajutat și pe tine să ajungi la orgasm, a început să zică și Ana. După aia îl auzi: "Eu m-am terminat. Hai, îmbracă-te." Deci mi se pare culmea nesimțirii.
- Așa ți-a făcut Marius? a întrebat-o Adela în timp ce se chinuia să aprindă un pai dar nu mai mergea bricheta. M-am ridicat, ca să i-o dau pe cea din buzunarul meu. A dat din cap semn că-mi mulțumește. Iar în timpul ăsta Ana povestea și deși nu părea, chiar fusesem atente.
- Da, băga-mi-aș pula-n el, fă fată. De la un timp am impresia că mă folosește doar pentru sex și că eu nu mai însemn de fapt nimic pentru el. E ca și când nu ar mai fi o relație, ci o serie continuă de partide de sex. Nu dragoste, sex. Nu cred că mă mai iubește.
- Cum să zici, mă, asta? Normal că te iubește, a încercat să o încurajeze Diana, care fiind veriga slabă a grupului, virgina aia cuminte, avea o perspectivă mult prea optimistă, deci greșită asupra vieții.
- Ba eu cred că nu te mai iubește, i-a dat Andra un update crud, dar realist în timp ce stătea cu nasul în telefon și probabil dădea scroll pe Instagram să vadă ce mai face Francisco Lachowski. Chiar, ce mai face?
- Hai bine că vorbești și tu puțin în seara asta și spui numa' tâmpenii ca să o faci să plângă, a certat-o Mihaela.
- Păi dacă așa e.
- Da, așa e, a început și Adela. Poate că nu te-a iubit niciodată și a vrut doar pizdă. De fapt, nu "poate", sigur asta e. Știi că așa sunt ei, bătuți în cap. Fun fact about men: Respectă pizda, dar nu femeia. Sunt misogini, în morții lor, nu ai cum să o scoți la capăt. Tot ce poți să faci e să fii curva lui perfectă și nu o să te lase niciodată.
- Dar eu vreau să mă iubească.
- Ana, nu te supăra, dar nu există așa ceva. Eu îl știu pe Marius, am fost cu el, ai uitat? m-am trezit și eu vorbind și descurajând-o și mai mult. De fiecare dată când mergeam la el, începea să mă sărute și să facă acolo un preludiu nebunesc ca să cedez și să o fac cu el deși eu îi tot repetam că nu sunt pregătită și nu pot să fac asta. Și ce crezi? Nu îl interesa. Se enerva, mă lua de păr și mă ducea cu capul la pantalonii lui, apoi îmi băga pula-n gură.
- Fă, Adela, dă-mi să trag, că mor aici, a fost tot ce a zis săraca, iar Adela i-a întins paiul.
- Ce părere aveți de Măcelar? a întrebat Andra.
- Ce măcelar, fă, ești proastă? s-a încruntat Ana.
- E peste tot pe Facebook. Are și un fan-page. Toată lumea vorbește despre asta.
Ce pierdeam de când mi-am închis contul...
- Serios? L-au numit Măcelar? a izbucnit Adela în râs.
- Cine credeți că o să fie următoarea victimă? am întrebat panicată.
- Sigur nu eu, a ridicat Adela mâna și a desfăcut o altă pungă de Doritos la care ne-am înfipt toate.
- De ce nu tu? a râs Mihaela.
- Pentru că el taie țâțe și cur. La mine ce să taie?
- Dar de unde știți voi că o să acționeze la fel? a zâmbit Mihaela.
- Mă, tu știi ceva ce noi nu știm? a devenit Adela serioasă, dar într-un mod ironic.
- Gata, m-ați prins, eu sunt!
- Terminați, vă rog eu. Mi-e frică de mă cac pe mine. Nu e de glumă. Bruta asta a omorât o persoană și persoana aia e vecina noastră de cartier, a început să se plângă Diana și să strice toată distracția.
- Bă, da' tu mereu trebuie...-
- Valea, târfelor. Vrem să vedem meciul, l-am auzit pe Radu când a dat buzna-n camera noastră.
- Ești autist, băiatule? Ai toată sufrageria, ce treabă ai tu cu camera mea? a țipat Adela la el.
- Camera ta? Ai impresia că stăm într-un hotel? E și camera mea!
- Mama și tata nu sunt acasă, marș la ei în cameră!
- Fă, dacă am zis să-ți iei prietenele și să pleci, păi tu asta faci! a zbierat la ea.
Am văzut-o cum se înroșește la față de nervi și sare la el să-l bată. Nimeni nu a oprit-o pentru că scârba și-o merita. A încercat să-l ia la pumni dar el a împins-o în dulap și așa a căzut în fund și s-a prelins scâncind de durere. Diana a sărit să o ajute, dar Adela s-a smucit și a rămas tot acolo.
- Plecați! a zis Adela umilită și toate și-au strâns hainele în afară de mine care știam că o să mai stau. Și-au luat la revedere și duse au fost. Am putut să respir ușurată. Nu îmi plăcea să fiu înconjurată de atâtea fete. Prea girly și... iac.
- Te comporți ca un animal, ai nevoie de ajutor. Poate ar trebui să te întorci la Obregia, a continuat Adela să-l facă de rahat doar că acum eu eram singura spectatoare.
- Stai puțin, ce ai căutat tu la Obregia? m-am încruntat pentru că nu înțelegeam.
- Aa, nu ți-a zis? a spus-o pe un ton ironic. Radu a fost internat la nebuni. După ce i-au făcut spălăturile și toate rahaturile medicale la Obregia ca să-i scoată toate substanțele din corp, a avut o criză de posedat și l-au trimis la Bălăceanca pentru a-l reabilita... din punct de vedere psihosocial, parcă așa scria pe fișă. Și la sfârșit a râs în batjocură. Parcă nu mai ești așa bărbat acum, nu, Răducu?
A ieșit din cameră și a trântit ușa nervos. Se abținea să nu comită vreo crimă. Prea multe informații... Nu puteam asimila tot așa că am tras puțin din pai ca să mă calmez. Radu la nebuni? Nu, nu la nebuni. La secția de dezintoxicare, să nu fiu proastă. Dar ironia sorții, fusese plimbat prin spitalele de care făcea mișto tot timpul. "Sunteți bolnave, vă las cu mașina la Bălăceanca", "La Obregia o să putreziți, dementelor". Ce umilință.
Peste un timp, ne-am trezit că stăm cu primitivii în sufragerie și ne uităm la meciul Steaua-Dinamo spărgând semințe și îmbătându-ne cu bere Timișoreana – groaznică, de altfel.
- Să mor dacă înțeleg ceva... am zis.
- De ce fluieră cretinu' ăla ca turbatu'? E posedat?
- E arbitrul, proastelor, a râs Victor.
- Așa, și de ce fluieră?
- Că e fault, în gura mă-tii! a urlat Radu pe un ton foarte gros.
- Doamne, ce jocuri tâmpite, nu pot să înțeleg ce vă place la porcăria asta, a zis tot Adela.
- Hai în dormitor să fumăm până se termină meciul, m-am rugat de ea.
- Și după aia ce facem?
- Vrei să ieșim?
- Unde dracu'?
- În Sound, am zis aproape fără să mă gândesc. Voiam să îmi reiau viața de curvă, asta era.
- Aa, am înțeles, mergem după pulă, a râs și m-a pupat pe obraz cu toată dragostea sau așa am simțit eu pentru că eram puțin dusă de la bere și iarbă.
Dar evident că nu am mai fost în niciun Sound, că așa facem de fiecare dată. Adela a început să se urce pe Victor și să se frece de el până nu a mai rezistat și a dus-o în cameră să o fută. Băieții au băgat un film, iar eu am reușit să-l conving cumva pe Radu să mergem în bucătărie să ne futem și noi. Dar a vrut în dormitor, spre surprinderea mea, așa că am intrat în camera părinților lui cu două paturi mici și înguste, separate de un birou înalt. Asta însemna să îți urăști căsnicia.
- Mi-o sugi? Nu am chef să mă fut.
- Da, de ce nu? a fost tot ce am zis complet dezamăgită după ce am făcut o pauză în care efectiv mă blocasem pentru că nu îmi venea să cred cât de nesimțit e.
S-a deschis la pantaloni, a scos-o și a început să și-o frece puțin ca să se scoale. Eram josnică. Eram ultimul om și nu aveam nici stimă de sine. Aproape că îmi era milă. Atât mă credeam eu mare doamnă care avea să le dea lor peste nas și să arate că e o feministă convinsă gata să-i pună la punct și să le arate cum trebuie să te comporți cu o femeie. Și când colo, tot în genunchi ajungeam fiindcă nu mă puteam abține. Pur și simplu nu puteam rezista tentației și trebuia să mă supun fiindcă numai așa îl puteam avea. Și dacă ăsta era singurul mod, atunci aveam să joc după regulile lui și să fac orice-mi cere.
"N-ai uitat ceva? Ia-o-n gură!", "Poți mai ușor cu dinții, te rog?", "Poți să o bagi pe toată-n gură", "Nu mă mușca că nu-mi place", "Suge mai repede", "Înghite mai repede". Aceleași replici pe care le auzeam la infinit din partea lor. Știam că nu o să mă debarasez de orbita asta cretină și că am să depind de forța masculină toată viața fiindcă sunt dependenă. Știam că sunt bolnavă și că am nevoie de ajutor. Nu era normal să fiu așa, nu? Pur și simplu nu mă puteam abține să nu fiu o târâtură și tânjeam după viața de prostituată ca după ciocolată la miezul nopții. Aveam o problemă și era mai mult decât evident. Radu profita de asta cu bunăștiință. Și apoi mi-am dat seama că nu avea de-a face cu pula, în general. Ci avea de-a face cu Radu și atât. Toate drumurile duceau la el, iar eu rămâneam blocată în fundătură de fiecare dată.
- Radu?
- Ce? a zis în timp ce își aprindea țigara.
- Cred că sunt bolnavă, iar tu ești boala mea, i-am zis și i-am luat țigara dintre buze ca să trag un fum ca lumea. Mi-a smuls-o din mână.
- Ce poetică ești, mi-ai rupt inima-n două.
- Vorbesc serios. Sunt dependentă de tine și tu mă distrugi.
- Poate că nu vreau să fiu boala ta, a zis și m-a privit serios.
- Nu tu alegi. Pur și simplu te împaci cu ideea și ai grijă de bolnav ca să nu o ia razna de tot.
- Nu cred că îmi doresc o așa responsabilitate. Vezi și tu, poate vrea Adela.
- Nu ai idee cât de mult te iubesc, i-am zis cu lacrimi în ochi și mă vedea al naibii de bine fiindcă lumina era aprinsă. Nimic ce am putea ascunde unul de altul.
- Ba da, dar nu vreau iubirea ta, nu înțelegi?
- Asta e problema, am oftat și mi-am șters lacrimile. Adela e motivul.
- Termină, nu am chef să mă gândesc la asta acum.
- Dacă e însărcinată, atunci va trebui să îți asumi ceva serios pentru prima dată în viața ta, i-am zis-o pe un ton brut și plin de ură.
- Dacă? Nu crezi că e gravidă?
- Nu știu ce să zic, Radu. Adela te joacă pe degete și nici măcar nu îți dai seama. Crezi că tu ești șeful, dar ea e de fapt cea care face regulile. Jucăm după ele, înțelegi?
- Hai, lasă-mă dracu', iar ai reușit să mă umpli de nervi.
- Să știi că te-am văzut în fiecare tip cu care mi-am tras-o.
- Că au fost și mulți tare, mi-a răspuns ironic.
- Vor mai fi...
- Să fie, bravo.
- Dă-mi o țigară, l-am rugat după ce m-am lăsat pe spate și am simțit salteaua tare incomodându-mă.
- Ia-ți în pula mea un pachet și nu mai cerși.
A trântit ușa. Și dus a fost. Ca întotdeauna. Boala fuge, bolnavul rămâne.