Dimineaţa următoare mă trezesc devreme, din cauza unei anumite persoane care trebuie să cânte dimineaţa la duș, și care nu știe că atât de subţiri pot să fie pereţii ,încât fiecare vers cântat de el se aude la perfecţie.
Mă mut de pe o parte pe altă,strângând cu putere din ochii,sperând că poate astfel voi reușii și eu să mai dorm puţin, însă în zadar. Somnul, cât și visele și speranţele mele au dispărut toate deodată .
Cobor încet din pat,mergând pe vârfuri până la ușa băii, căscând de numa.
Dau să bat, însă chiar în acel moment ușa se deschisese, în tocul ei stând acum un Jason bine dispus,ţinând în mână un prosop cu care își usca părul.
-Neaţa bună'. Zice el făcându-mi cu ochiul, în timp ce eu mi-am ridicat moleșită o sprânceană .
-Da,da..Cum spui tu..Îi răspund eu plictisită, intrând în baie pentru a mă spăla pe faţă, lăsând ușa deschisă.
-Deci să-nţeleg că tu ești una din acele persoane care sunt morocănoase dimineaţa? Mă întreabă el chicotind scurt, în timp ce eu am oprit apa de la robinet și mi-am șters faţa cu un prosop alb ,aflat pe suport.
-Păi scuză-mă că nu toţi se trezesc atât de bine dispuși ca tine. Fiindcă cu siguranţă dacă ar fi mai multe persoane care ar cânta la duș dimineaţa, lumea ar fi mai bună. Spun eu ironică, lăsându-l mut. Astfel făcându-mă să cred că măcar pentru câteva secunde am reușit și eu să-l intimidez pe el și să-l fac să se rușineze sau ceva..Dar asta e imposibil pentru el,fiindcă doar e Jason.
-Și..Să-nţeleg că te-ai trezit datorită vocii mele inegalabile? Întreabă el ranjind, făcându-mă pe loc să mă strâmb.
- Există oare vreun moment în care nu totul se învârte în jurul tău , și în care nu te consideri vreun Elvis Presley sau vreun Orlando Bloom? Îl întreb eu exasperată, încercând să-mi fac loc pe lângă el ca să pot ieșii.
-Chiar atât de narcisist și plin de sine mă crezi?
-Eu doar...Nu mă băga în seamă..Sunt mult mai răutăcioasă dimineaţa decât în celelalte momente ale zilei. Spun eu încercând să mă scuz,în timp ce el a zâmbit scurt, încâ ţinând mâna răzămată de tocul ușii,în așa fel încât eu să nu pot trece de el.
-Tu oricum ești răutăcioasă tot timpul. Zice Jason încercând să facă o glumă,făcându-mă să schiţez un mic zâmbet.
-Mersii.
-Și..Tocmai de asta te iubesc. Adaugă el cu o voce joasă,privindu-mă cu ochii săi luminoși făcându-mă să înghit în sec .
-Glumești..Nu? Îl întreb eu cu o voce joasă, în timp ce el și-a tras mâna, eliberându-mi calea.
-Chiar vrei să îţi răspund la întrebare?
-Nu știu..Adică îmi este frică Jason..Îmi este frică de tot ce se întămplă..Am ajuns într-o situaţie care e departe de normal și acum ai început să te comporţi și tu așa și..Îmi pare rău, însă nu mai pot face faţă la tot. Zic eu cu buza de jos tremurândă și cu lacrimi în ochi, nemaifind în stare să duc totul în spate.
-Este în regulă . Spune Jason,trăgându-mă de mână mai aproape de el într-o îmbrăţișare strânsă și atât de familiară.
Îi prind cu o mână tricoul său,strângându-l cu putere,pocind în liniște;în timp ce Jason mă strângea tot mai strâns în braţe, încercând să mă liniștească.
Haide Tessa,fi puternică .
Viaţa e un joc iar tu trebuie să joci până la capăt și să-nvingi; nu să te dai bătută și să bocești în braţele unui băiat. Și nu în braţele oricărui băiat..Ci în ale lui Jason.
Trag puţin din nas,în timp ce îmi folosesc mâna liberă pentru a-mi șterge lacrimile din ochii , ca mai apoi să fac un pas înapoi, ieșind din îmbrăţișare .
-Ești ok? Mă întreabă Jason cu o voce joasă,privindu-mă îngrijorat.
-Da. Sunt bine. Acum haide, ţie nu îţi este foame? Fiindcă eu sunt lihnită. Zic eu zămbindu-i ,trecând pe lângă el,înghiţindu-mi cu totul lacrimile.
-Cred că ești printre singurele fete ieșite atât de mult din tipar..Și tu care ai zis că aberez și alte cele când te-am făcut bipolară..Zice el confuz,pufăind scurt,ieșind în urma mea .
-Am și eu momentele mele..Iar ăsta chiar nu era un moment de plâns. Fiindcă momentan avem treburi mai importante . Zic eu întorcându-mi capul spre noptiera de lângă pat,unde se afla mașinăria timpului.
***
-Nu ar trebuii să existe vreun magazin de suveniruri sau ceva aici? Îl întreb pe Jason , de îndată ce am ieșit grăbiţi din incinta hotelului.
-Este un hotel,Tes . Nu o atracţie turistică . Îmi răspunde el serios,mărind pasul,în timp ce eu mi-am dat ochii peste cap.
O luăm la stânga,apoi la dreapta,apoi iarăși la stânga pe îngustele străduţe , până ajungem în sfârșit în faţa unui magazin,puţin vizitat, dintr-o parte mai retrasă a orașului.
-Am venit aici, fiindcă cu siguranţă în locul ăsta nu o să ne întâlnim cu nimeni care să ne și cunoască . Îmi explică Jason,deschizându-mi ușa, astfel intrând într-un magazin vintage .
Ne plimbăm printre rafturi, scanând din priviri toate chestiile din magazin ,ajungând până la urmă să ne luam fiecare câte o șapcă și o pereche de ochelari de soare.
-Tess ! Șușotește Jason, ridicând de pe un raft un tricou alb de fete cu "Peace" scris pe el , făcându-mă să zâmbesc scurt .
După vreo oră petrecută în micuţul butic,putem pleca în sfârșit mulţumiţi.
Îmbrăcaţi cu noile tricouri achiziţionate, cu șepci pe cap și cu ochelarii pe ochii pășim încrezători pe străzile principale ale micuţului nostru oraș, fiind siguri că așa nu ne va recunoaște nimeni .
-Jas..Spun eu prinzându-l de umăr, de îndată ce o văd intrând într-un local care se afla fix în faţa noastră,pe nimeni altcineva decât pe Tessa din viitor .
-Te ţine să intrăm și noi înauntru? Mă întreabă el privindu-mă serios,în timp ce eu am dat încet și nesigur din cap.
-Am ajuns deja cu totul la limită..Deci ce am mai avea de pierdut? Întreb eu chiar dacă știam deja răspunsul,făcându-l pe Jason să mă aprobe din cap.
-Bine. Zice el făcându-mă să schiţez un mic zâmbet, pășind cu pași mici până la intrarea în local.
-Bine. Răspund eu cu inima bubuindu-mi atât de tare,aproape să-mi sară din piept ,în momentul în care am tras cu putere de ușă,intrând în localul numit "Two Flowers."
Intrăm amândoi cu o strângere de inimă în încăpere,scanând din priviri locul,în căutarea mesei unde trebuia să mă aflu eu din viitor .
Ne oprim amândoi cu privirea asupra unei mese,unde se aflau două persoane. Eu și un băiat care după aspect îl identific ca fiind Stefan , băiatul de la bar ; și brusc îl văd pe Jason cum se încordează, asistând cu sau fără voie la scena ce tocmai se derula în faţa noastră.
Cei doi sărutându-se.
-------------------------------------------------------------
Pam-pam
Capitol destul de scurt, dar care sper ca v-a placut :*
Oricum, nu uitati de o steluta si un comentariu in legatura cu parerea voastra.
Va pup si ne revedem curand cu next ! :3
Enjoyy !!!☺☺☺