Necesitatea aerului s-a făcut prezentă în sărutul nostru, și ne-a obligat să ne despărțim. Credeam că o să ne luăm în brațe și că ne vom șopti unul altuia cuvinte frumoase printre respirați, care ne erau îngreunate. Dar no. Idiotul s-a dat câțiva pași în spate și și-a ridicat mâinile în aer. Ce are? Doar nu sunt un criminal în serie și am venit să îl omor, mai ales după ce primire am avut parte. Cred că a fost cel mai pasional sărut de care am avut parte până acum. Am simțit că plutesc în brațele lui calde și primitoare. Și-a întors capul și a strâns din ochi. Acum chiar sunt confuză.
-Te rog nu mă lovi... nu obrazul stâng.
Acum înțeleg unde bate. Doar pentru că a primit o palmă după o încercare eșuată de sărut, asta nu înseamnă că o să mai primească încă una. Am început să râd zgomotos și m-am îndreptat spre el, asta după pe m-am calmat, dar tot aveam zâmbetul pe buze, însă el a mai făcut câțiva pași înapoi până când s-a lipit de perete. Câțiva centimetri ne despart. Eu încă zâmbesc, iar el este speriat ca de bombe. M-am ridicat pe vârfuri și l-am pupat pe obraz, în loc de un normal "Noapte bună". Dar când am dat să plec m-a apucat de încheietura mâinii și m-a lipit cu totul de trupul său.
Erecția, puțin cam proeminentă era presată de feminitatea mea, precum și sânii ce erau lipiți de pieptul lui. Am scos un mic țipăt în apărarea mea iar el a început să zâmbească. Când îi văd rânjetul tâmp pe față îmi vine să îi trag una în mutră și să îi învinețesc fața aia a lui de model pentru Calvin Klein. Mi-am unit sprâncenele și m-am uitat în ochii lui. Acei ochii superbi și albaștri. Dacă ai mei sunt cu o tentă de verde, ai lui sunt pur și simplu albaștrii. Buzele aproape că ni se ating iar respirația lui o simt pe pielea gâtului. Dar momentul magic a fost întrerupt de către Diavol.
-Iacc.... oh, no, no. Atâta timp cât eu nu am voie, nici tu nu ai.
Încerc în apărarea momentului să spun ceva, dar ea ridică o mână și automat gura mi-i se închide. Are o mare putere asupra mea. Deși o iubesc din suflet, în astfel de situații îmi vine să o agăț de ultimul balcon de la Casa Albă și să îi dau drumul de acolo. Păcat că nu îl cunosc pe Obama, probabil m-ar fi ajutat, cred.
Râd mai subtil și îmi îngrop fața în pieptul lui Nick. Mirosul său și al parfumului mă face să înghit în sec și să închid ochii. Mai că îmi vine să mă culc, dar vocea dură a Samanthei mă obligă să mă desprind din îmbrățișare și să merg în camera ei, precum o adolescenta ce tocmai fusese prinsă de către tată cu iubitul ei.
-Înăuntru, domnișoară. O să ai parte de o mare morală în seara asta și vezi că ești pedepsită.
Exact ca un părinte stă lângă ușă și bate din pivior nervoasă, iar din când în când clatină din cap. Pare foarte serioasă și îi stă al naibii de bine în postura asta. O să îmi fie milă de viitorul meu nepot sau nepoată. Eu o ocolesc cu capul în pământ de rușine, iar ea face pași amenințători spre Nick. Săracul, privește ursoaica ce își apără puiul temător. Si mie mi-ar fi teamă de Sam în locul lui. Cui nu i-ar fii?
Zgârie mai rău ca un cangur, țipă mai rău ca un elefant, mușcă mai rău ca un chihuahua și mârâie mai rău ca un idiot ce vede o 'bunăciune' pe stradă și încearcă să o atragă. Într-un cuvânt e periculoasă tipa.
-Iar tu, domnișorule, spune și își îndreaptă degetul arătător spre vinovat, ai încurcat-o cu mine.
-F...fii blândă, femeie, îi spune și Nick.
-Blândă!? Sam își ridică sprâncenele și începe să râdă isteric, ca mai apoi să îl apuce pe sărăcuțul de idiot de ureche și să îl azvârle în cemera lui. Na de aici, spune și își scutură palmele.
Ia de pe jos merindele pe care le adusesem eu, și vine în cameră. Îmi ține morala promisă, cum că trebuie să am grijă și dat fiind faptul că ea nu poate să se sărute cu Eden, nici eu nu am voie.
Obosită și cu gândul încă la sărutul din sera asta, mă las purtată de lumea viselor și de îmbrățișările Samanthei. Bănuiesc că ea crede că sunt Eden și tre să mă lase fără aer.
Dimineața mă trezesc în pat cu cineva, căci acel cineva mă ține strâns în brațe. Bănuiesc că este Sam, dar când dau să îi înlătur mâinile, fiindcă îmi e cald, mă panichez. Am pipăit niște brațe puternice, pline de muschi. Dacă e Eden, o să rămână fără biluțe. Dar îmi întorc privirea și îl observ pe Nick. El cum a ajuns aici ? Mă întorc în îmbrățișarea sa de fier, cam greu ce e drept, și încep să îl mângâi cu buricele degetelor. Scot un mârâit de le el, iar zâmbetul meu se lărgește si mai mult. Încă mai avea mixtură pe față iar bubițele încă nu au dispărut. Spre norocul meu, am făcut varicelă și știu cum e, și nu pot să o iau. Depun un pupic pe fruntea lui și constat că are febră, trebuie neapărat să îi administrez medicamentul. Dacă eu port o cămașă de noapte puțin cam scurtă și niște chiloței, Nick poartă doar niște pantaloni până la genunchi de trening. Fața lui este atât de aproape de decolteul meu, încât îi pot simți respirația calda. Și dintr-o dată, simt că sunt udă și o senzație stranie în interiorul meu.
Dau să mă ridic, dar el mă strânge și mai tare în brațe. Își lovește nasul de al meu și zâmbește. Deci e treaz, maimuțoiul. Îmi pun mâinile pe umerii săi și aștept să își deschidă ochii. Și când o face, mă pierd.
-Bună dimineața, iubito... mă întâmpină vocea sa caldă.
Își mișcă puțin mâinile și îmi zâmbește dulce. Mă simt... fericită? Adică îmi place să mă trezesc așa, cu cineva lângă mine, care să îmi spună de câte ori are șansa "iubito" și să îmi fure câte un sărut. Să mă țină în brațe și să mă alinte, să râdem împreună când ne uitam la vreo comedie sau să mă liniștească când plâng la vreun serial. Să îmi cumpere flori sau mici atenții din când în când, dar cel mai important, să fiu unică în inima lui. Și deocamdată, nici eu nu pot să fac asta. E aici. Îl simt în tot cea ce face Nick, parcă îl și văd zâmbind și spunându-mi cu voce tare "Te iubesc".
Dar viața este dură și te lovește fix unde doare cel mai mult. Am inima încă defectă, și sper ca într-o zi să iubesc din nou. Dar până atunci e cale lungă.
Nick îmi mângâie părul ce este împrăștiat pe pernă cu o singură mână, iar cu cealaltă obrazul. Simt ceva atât de puternic, ceva unic în atingerea lui. Este indescifrabil acest sentiment. Mă face să îl vreau din ce în ce mai mult și să fiu a naibii dacă mă mai înțeleg. A rămas tot același îngâmfat care are o boală de copii mici. Iar eu sunt bona și trebuie să îl tratez. Dar el în schimb își presează buzele pe ale mele, într-un sărut dulce și scurt. Nu este nici sălbatic ,nici pasional. Sincer nu vreau să începem dimineața cu ruptul hainelor de pe noi și cu zgârieturi. Mai bine ceva mai mic și mai copilăros. Am stat așa puțin timp după care ne-am despărțit. El s-a întins pe spate iar eu m-am sprijinit în cot. Cu mâinile sub cap și cu pătrățelele la vedere, Nick pare foarte gânditor. Știu că ceva îl macină, la fel și pe mine. Este o atracție între noi, dar nimic mai mult. Ah, și că tot veni vorba de el, azi trebuie să vină fetița lui. Sunt atât de curioasă să văd cum arată, cum se comportă și ce a moștenit de la Nick.
Profunzimea ochilor și frumusețea trupească sau comportamentul de idiot nesimțit. Bănuiesc că prima variantă.
-Cum a dormit prințul? îl întreab după un moment lung de tăcere în care amândoi am stat și am privit în gol.
Râde ironic și întinde o mână spre mine, însă îl refuz și mă ridic. Rămâne ușor uimit și continuă să mă privească. Înconjor patul și mă duc în dreptul lui. Mă aplec strângându-mi părul într-un pumn și îl sărut. El mă apucă de mijloc și cad râzând peste el. Buzele mi se deschid, iar limba sa jucăușă pătrunde în cavitatea mea. Alină, cercetează și gustă. Este gustul afrodisiac de care am nevoie. Îl simt atunci când îmi atinge ușor limba, cerând parcă un duel. Mă ațâță și râde peste buzele mele când scot un mârâit estompat de gura sa. Mâinile și le plimba pe spatele meu, de-al lungul șirei spinării până la scobitura mijlocului. Am fost întrerupți atunci când Eden a intrat fără să bată la ușă și a zis:
-Psst, șase, vine fiara.
Râzând și toată roșie de rușine m-am ridicat și m-am dus în living ca să caut injecțiile. Pe Eden l-am nimerit când stătea aplecat și arata niște perne. A durut puțin bănuiesc ,dar măcar nu l-am mai alergat. Iar pe Nick, m-am dus în camera noastră și l-am găsit când stătea și privea în gol pe geam. Soarele ce anunță o zi frumoasă, pătrunde în cameră și îi dă un aspect cald, intim. L-am apucat de braț și am înfipt cu ușurință acul siringii în bicepsul său. Ca recompensă a primit din partea mea un sărut scurt pe buze și un zâmbet timid. I-am înconjurat talia cu brațele și mi-am pus capul pe pieptul său, acum acoperit de un tricou.
-Nick...îi șoptesc, iar el își întoarce privirea spre mine. La ce te gândești? Pari trist....
-Ane, viața e așa grea. Își bate joc de tine, uneori.
Îl înțeleg și ca să ii arăt, îl strâng mai tare în brațe. Își înfășoară brațele în jurul meu și mă sărută pe păr. Dar știind că se apropie sosirea Diavolului, mă retrag repede și mă duc să îmi iau schimburi.
Nu am crezut niciodată că o să îi mulțumesc lui Eden pentru ceva. Dar dacă mai continuam sărutul mai devreme, cu siguranță ne-ar fi găsit Samantha așa. Trebuie să îi cumpăr un pudel drept mulțumire. Sau poate că un ghid pentru"Cum să îmi educ iubita".
Renunț la astfel de gânduri și mă axez pe haine, fiindcă trebuie să scap neapărat de cele pe care le port acum. O rochie bleu îmi atrage atenția, și decid să o îmbrac împreună cu niște teniși de la Vans. Rochia se potrivește de minune cu părul care este îndreptat și machiajul simplu pe care îl aleg. Puțin decoltată, cu mâneci, lungă până la genunchi și mulată, parcă a fost croită pentru mine. Și că tot veni vorba de haine, îmi trebuie neapărat o ședință de shopping.
Mergând în bucătărie, o zăresc pe Samantha scoțând alimente din pungi. Cineva mai matinal ca mine, a făcut și cumpărături. Dar când mă uit la ceasul de la aragaz, observ că este abia ora 8:30.
-Neața', mă întâmpină Diavolul.
-Bună dimineața domnișoară Smith, îi răspund și eu. Ce avem la micul dejun?
-Oh, nu. Eu doar am făcut cumpărături. Tu pui mâna și gătești, iar eu mă relaxez.
-Adică te duci și sari pe Eden. Crezi că nu știu ce manevre ai făcut? Samantha, nu e de glumă. Ei trebuie să stea în carantină.
-Hai să plecăm într-o vacanță ,ce zici. Ei vor rămâne aici și noi într-un loc exotic, pe un șezlong bând cocteiluri și cu un tip musculos care ne face aer cu o frunză de palmier. Sună atât de bine...
-Și de unde am eu siguranța că idioții vor rămâne în apartament?
Rânjește malefic și îmi face cu ochiul. Oricât de tentantă sună propunerea ei, nu pot să îi las aici. Și cine va avea grijă de copil? Știu că vărul lui Nick va veni azi și o va aduce. Dar la ce oră nu știu. Și pielea mea are nevoie de un strat nou de bronz.
-Simplu: PAZĂ. Și, continuă, a fost idea lui Fabiano.
El e vinovatul. Numai să pun mâna pe el că adio față de papagal. Nu mă întrebați de ce îi zic așa pentru că am o mie de motive. Nu numai că vorbește mult, dar câteodată are și niște idei tâmpite.
-Aha... încerc să mai spun ceva, dar soneria de la interfon a început să sune.
Îi fac semn Samathei că mă duc eu, după care mă îndrept spre ușă. Când o deschid, în fața mea se află un băiat cam de 21 de ani, înalt, bine făcut și cu un zâmbet cuceritor pe față. Poartă niște blugi tăiați și un tricou cu Nirvana. Cu părul aranjat într o parte ținea în mâna stângă o cușcă. Wait...
-Hei, îi spun ușor confuză, cred că ai greșit apartamentul.
Începe să râdă mai tare și își dă capul pe spate, mărul lui Adam urcând și coborând. Dau să mă uit în spatele lui și observ un bărbat îmbrăcat în costum cu cravată și o pălărie ciudată pe cap care avea mâinile foarte ocupate de o mulțime de bagaje. Rămân complet uimită. Eu nu am comandat niciun animal de companie! Cum e posibil așa ceva. Și iată că vine și răspunsul. Nick iese din cameră zâmbind și se îndreaptă spre noi. Însă tipul deschide cușcă, iar eu, speriată mă dau la o parte, ca un micuț cățel crem să pășească pe parchetul din living.
-Sara, strigă Nick ,vino la tatii...
Și potaia cu dimensiuni de minion sare în brațele lui. Adică copilul e un câine? Eu m-am agitat atâta pentru ea? Asta e imposibil. Și eu care m-am tot frământat la cum să mă comport cu un copil și el aduce în casa mea un câine? Nici nu mă miră că e răsfățată. Câinele îl linge pe Nick pe față și dă jucăuș din coadă. Un sunet slab de clopoței răsună în cameră și îmi dau seama că vine de la zgarda potăii. Și acum, ce mă fac? Inima îmi sare din loc când îl văd pe Nick râzând cu poftă, încercând să satisfacă poftele animalului. Eu rămân perplex și îmi întorc privirea spre tip, care a și plecat. Am închis ușa, dând la o parte garderoba Sarei și m-am dus către izvorul de fericire.
Nick a pus potaia jos, care imediat a venit la picioarele mele. Am zâmbit și, rămânând pe loc, am așteptat să văd ce face. Proastă alegere, fiindcă câinele tocmai a făcut pipi pe tenișii mei. Oh, asta întrece orice măsură. Îmi iau o mină serioasă și îmi ridic privirea spre idiot, care râdea.
-Sara, nu e voie.
Acum îți cerți câinele? După ce a făcut o năzbâtie? Doamne, acum am de educat și mai multe specimene. Pe lângă idioți, mai am și un câine. Imediat ce stăpânul și-a certat potaia, Sara fuge cu coada între picioare de lângă mine și se ascunde după Nick.
-Pe bune? Un câine?
-Doar nu credeai. .... oh doamne. Eu? Să am un copil? Ești cea mai tare.
Deși el râde cu poftă și eu stau supărată și cu botic, vine și mă ia in brațe. Refuz la început, dar pe cine păcălesc eu? Cum să îi refuz lui îmbrățișările și săruturile? Sunt oficial cea mai proastă. Am crezut că voi fii nevoită să fac pe bona, pe când trebuie doar să am grijă de un câine, care nu este al meu. Și ce planuri am cu potaia. Rânjesc în sinea mea și îmi afund capul în scobitura gâtului său. Am simțit ceva pe picior și nici nu m-am chinuit prea mult să îmi dau seama ce e, pentru că Nick m-a sărutat pe fugă pe buze și a fugit cu tot cu câine și bagajele lui.
Abia acum am observat că Samantha ne-a privit în tot acest timp. Am început să râd când am văzut-o sprijinită într-un cot pe bar și ținându-şi bărbia în palmă. A oftat cu un zâmbet mic pe buze și a închis ochii. Parcă ar fii o obsedată de telenovela care tocmai a urmărit o partidă de giugiuleli între doi îndrăgostiți. Eu nu sunt îndrăgostită de Nick. Nu sunt și nici nu voi fii. Doar pentru că trupurile noastre se vor asta nu înseamnă că încă nu îl urăsc. Mai ales după faza cu câinele. Acum mai mult ca niciodată îmi doresc să plec undeva.
-Să îți aduc niște șervețele, surioară? Mi-e teamă că vei plânge în curând.
Revine la statura de serioasă dar începe să râdă.
-Ai măiii.. îmi place de voi. Și ce e mirosul ăsta? mă întreabă tsi strâmbă din nas.
Oh, am uitat complet de teniș. După ce mi-i schimb cu alții, ceva mai albi și care nu miros sau a făcut vreun câine pe ei, mă întorc în bucătărie și, mâncând un iaurt, printre înghițituri îmi anunț bucuroasă sora că abia aștept să plecăm în excursie. Fără băieți, fără potăi și fără iubiți. Sună atât de bine și atât de relaxant. Poate găsim și ceva bun și îl luăm la pachet. Un tip musculos și cu un bronz măsliniu perfect e tot cea ce își dorește o fată. Sau cel puțin eu. Să stai într-un costum de baie, fără ca iubitul să îți spună că arăți ca o parașută, asta pentru că te văd alți bărbați, mi se pare absurd. My Life, my rules.
**
Sam m-a scos la o partidă de shopping, asta după ce a aflat că nu putem merge în excursie, nu acum. În sfârșit ceva relaxant. Am umblat în cel puțin jumătate de magazine din Centrul Rockefeller și am cumpărat, zic eu, destule haine. Abia reușeam să o scot pe Samantha uneori din cabină sau din magazine. O și văd peste puțin timp o variantă a lui Fabiano, cu ceva mai mult păr și mai sexy. Și mult mai feminină.
Intrând pe ușa de la apartament râzând și cu mâinile pline de sacoșe, le scap jos și rămân cu gura căscată. Apartamentul este un haos total. Nu îmi închipuiam că dacă vom lăsa doi idioți și o potaie mică în casă se va întâmpla așa ceva. Canapea dată peste cap, mobilier mutat și lucruri aruncate peste tot. Eu nu fac curățenie, am zis. Și Sam are aceeași reacție ca a mea, numai că ea începe să și strige.
-Ce naiba se petrece aici??
Vocea ei s-a făcut auzită cred că și la subsol, și totuși stăm la etajul 31. Și vinovați au început să ne onoreze cu prezența. Primul a fost Nick, care a început să se scuze că nu își găsea copilul. Al doilea a fost Eden, care pretindea că își ajuta prietenul și ultimul a fost potaia. Au format o linie în fața noastră și ne priveau ca niște cățeluși plouați. Adică înțeleg câinele care scotea și câteva sunete care te făceau să razi și își înclina capul, dar băieții. Se mai uitau la câine, mai miorlăiau și ei. Toată situația asta e tare amuzantă. 1. Pentru că fetele dețin controlul și puterea și 2. Pentru că băieți aproape că cerșesc scuze în fața noastră.
Analizând situația împreună cu Sam, am decis să îi iertăm cu condiția că o săptămână după ce noi venim din excursie o să gătească și facă curățenie numai ei, iar câinele va fii dresat. Și cum să nu te simți stăpână când ei acceptă orice numai ca să îi ierți.
Eu, Samantha și Sara urmărim de pe canapea cum băieții fac curățenie. Până acum, Eden și mopul au făcut o adevărată demonstrație de sărut. Dintr-o dată luminile s-au stins iar potaia s-a ghemuit în brațele mele. Prin întuneric, am început să zâmbesc și să îi mângâi blana pufoasă. Până la urmă e chiar simpatică Sara. Și îmi place că le dă bătăi de cap băieților. Nici bine nu se calmează, că din nou începe să tremure, când, de după canapea apar băieții cu lanterne și spunând "Bau".
Speriate, eu și Sam am sărit de pe canapea și am început să aruncăm cu perne în băieți. Sara latră furioasă și îmi pot da seama că e de partea noastră. Băieții mai se fereau, mai încasau câte o pernă, dar tot râdeau în hohote. Oh, ăsta e război. Adică noi îi iertăm și ei ce fac. Aș vota pentru dublarea pedepsei, dar Sam are alte planuri.
Odată ce totul a revenit la normal, eu m-am dus în camera băieților și am după ce am golit scticle în care se aflau gelul de duș și șamponul, am pus aracet și ulei de măsline. Baie plăcută, băieți. Iar ca cireașă de pe tort, am înlocuit toate prosoapele cu bilețele pe care am scris 'Țeapă'. Le-am luat telefoanele la control și dusă am fost, cu Sara după mine firește, în camera Samathei.
Mare ne-a fost mirarea când am văzut că Nick nu are parolă. Ești al meu, baby. Am început să cotrobăi prin mesaje, unde nu am găsit cine știe ce, prin apeluri. Mi-a atras atenția o anumită persoană pe nume Isabel, cu care avea destule apeluri mai ales la ore târzii. Și când am ajus la poze am înlemnit. Cele mai multe erau cu el și cu o fată, împreună. Apăreau în diferite ipostaze, dar mai ales sărutându-se. Păreau fericiți și se.... iubeau. Nu cred că sunt făcute cu mult timp în urmă, cel mult un an.
Ea este chiar frumoasă. Brunetă cu ochi verzi,zâmbet frumos și gropițe. Pare o zeiță. Dar oare ce s-a întâmplat cu ei? Pe fundal are o poză cu el și Sara, cea ce nu mă miră. Samantha nici nu mă bagă în seamă. E mult prea ocupată ca să discute ceva cu mine. În schimb, Sara stă cuminte lângă mine și doarme. Este aproape ora 22 și băieții încă nu au venit după telefoane. Ceva extrem de ciudat pentru ei. Ori poate și-au rupt gâtul, ori poate lun ceva la cale. Oh, și când mă gândesc că peste două zile voi fi pe o plajă privată a unei insule pustii din Marea Mediterană. Sună așa relaxant, încât nici nu mai am răbdare.
Telefonul lui Nick începe să sune, iar le ecran apare numele Isabelei. Acum, ce să fac? Să răspund său să închid? Ar mai fi și varianta să îl ignor, dar nu pot. Am dat de dracu'.
The Weeknd - "Can't Feel My Face"
And I know she'll be the death of me, at least we'll both be numb
And she'll always get the best of me, the worst is yet to come
But at least we'll both be beautiful and stay forever young
This I know, (yeah) this I know
She told me, "Don't worry about it."
She told me, "Don't worry no more."
We both knew we can't go without it
She told me you'll never be alone-oh-oh, whoa
I can't feel my face when I'm with you
But I love it, but I love it, oh
I can't feel my face when I'm with you
But I love it, but I love it, oh
And I know she'll be the death of me, at least we'll both be numb
And she'll always get the best of me, the worst is yet to come
All the misery was necessary when we're deep in love
Yes I know (yes I know), girl, I know
She told me, "Don't worry about it."
She told me, "Don't worry no more."
We both knew we can't go without it
She told me you'll never be alone-oh-oh, whoa
I can't feel my face when I'm with you
But I love it, but I love it, oh
I can't feel my face when I'm with you
But I love it, but I love it, oh
I can't feel my face when I'm with you
But I love it, but I love it, oh
I can't feel my face when I'm with you
But I love it, but I love it, oh
She told me, "Don't worry about it."
She told me, "Don't worry no more."
We both know we can't go without it
She told me you'll never be alone-oh-oh
Whoa
I can't feel my face when I'm with you
But I love it, but I love it, oh
I can't feel my face when I'm with you
But I love it, but I love it, oh
I can't feel my face when I'm with you
But I love it, but I love it, oh
I can't feel my face when I'm with you
But I love it, but I love it, oh