"Thank you for the tragedy. I needed it for my art."
- Kurt Cobain
Nu îmi venea a crede că urma să fiu rănită, sau poate chiar mai rău, de cineva care adora să își exercite puterile asupra verigilor slabe și se distra la culme cu spaima și slăbiciunea acestor verigi.
Am tresărit când coapsele mele au fost strânse între două picioare și abia atunci am avut curajul să deschid ochii. Am făcut o grimasă când am văzut că fix deasupra feței mele plutea acea mască. Am înghițit în sec și am încercat să îl lovesc cu picioarele și mâinile, dar le imobilizase eficient în strânsorile lui. Și atunci când am văzut că se folosea doar de o singură mână pentru a-mi ține ambele încheieturi captive, am concluzionat că mi-am zdrobit corpul la sală în zadar. Tot ce a fost să fac era să pierd vremea și să îmi rănesc propriul corp.
Chiar am fost convinsă că sunt puternică. Până să dau nas în nas cu această situație.
Nici măcar nu urlam după ajutor. Fiindcă eram sigură că nimeni nu se află în apropiere și e posibil să îmi facă rău dacă strig. Dar știam că deja are planuri bolnave în cap.
Când am renunțat să mai răsuflu pe gură și să iau aer pe nas, i-am simțit parfumul. Și l-am recunoscut. Era nenorocitul de Damon. Am început din nou să mă zbat, deși literal simțeam că voi leșina aici jos și mă voi servi pe tavă lui. Nu mai aveam puteri. Frica îmi consumase până și ultimele resurse, în special atunci când am simțit că tricoul meu este ridicat până sub sâni și m-am cutremurat sub atingerea rece a unui metal ascuțit pe pielea abdomenului meu.
A început să îl ridice în sus, furnicându-mi pielea, și apoi îl cobora înapoi în jos. El stătea deasupra mea și privea acțiunea de parcă ar fi pictat ceva pe o pânză.
Pieptul meu urca și cobora neregulat. Și am simțit că e de rău atunci când pur și simplu am încercat să mă mișc și nu mai reușeam. Eram sleită de puteri. Și simțeam că mă paște un somn din care nu este posibil să mă mai trezesc.
- Ce se întâmplă, Victoria? Mi-ai spui că ești puternică, că știi să te lupți.
Îmi doream atât de mult să îl scuip după aceste cuvinte pline de batjocură și ironie. Dar știam că voi tensiona situația.
Am răsuflat ușurată atunci când am văzut că aruncă briceagul pe pământ lângă mine și apoi își ridică masca de pe față, așezând-o atent lângă micul cuțit argintiu. Am fost întâmpinată de ochii lui. Nu mai erau înghețați. Puteam vedea un foc entuziasmat sclipind în ei. Foc este puțin spus. În ochii lui întunecați puteam privi un incendiu.
Nemernicul se delecta la culme cu teroarea mea. De parcă era însetat să vadă asta. Aproape că îl excita să vadă groaza din ochii mei.
Era atât de bolnav. Și mereu am încercat să îi găsesc scuze atunci când cineva îl vorbea de rău. Pentru că nimeni nu se naște bolnav, ci devine psihopat din pricina unor traume suferite. Dar ce se putea întâmpla cu acest băiat putred de bogat încât să devină un asemenea monstru? Era atât de sucit...
Am tresărit când el se apropie de mine și își adâncise capul în scobitura gâtului meu. Nu puteam face prea multe, fiindcă încă eram ținută de el, îmi menținea mâinile atât de strâns încât cu siguranță îmi va lăsa vânătăi.
Nu îmi părea rău pentru nimic altceva, decât pentru bunica mea. Oare cum va primi vestea? Este deja atât de supărată de când a murit bunicul. Este mereu tristă și așteaptă cu nerăbdare momentul morții ei. Cum se va simți când va afla că și nepoata ei s-a dus? Singura care încă aruncă doi bani pe ea.
Am simțit fiori în tot corpul atunci când nasul lui s-a lipit de pielea gâtului meu și a expirat adânc. Speram cu adevărat că parfumul meu de citrice să atragă priviri, dar nu și sociopați. Șocul meu s-a mărit și mai mult atunci când dinții lui s-au înfipt în pielea gâtului meu și a început să muște puternic, făcându-mă să scot un sunet. A continuat să sugă preț de câteva clipe, apoi se desprinse și își trecuse limba peste locul dureros. Mitocanul își dorea să îmi lase semne înainte de moarte?
De ce amâna momentul? Dacă era să mă ucidă din prima secundă, ajungea deja la tocarea trupului meu pe bucăți. Dar nu. El continua să prelungească situația, ca să îmi provoace și mai multă spaimă.
Făcuse același lucru și cu clavicula mea. O mișcase dureros ca apoi să atenueze totul cu o masare a buzelor sale pe pielea mea.
Îmi venea să plâng din nou. Nu doar că voi fi ucisă de el, ci și violată. Dacă băiatul ar fi întrebat elegant și cumsecade, poate că aș fi făcut sex cu el, dacă asta și-ar fi dorit cu adevărat. Dar încep să am impresia că sexul nu îl mai satisface. Are nevoie și de o crimă sângeroasă după pentru a se simți complet și de plin mulțumit.
Nici măcar nu mai voiam să aflu de ce a făcut asta, cu ce îi greșisem. Eu sunt doar o străină pentru el. Dar Darcy? Este sora lui. Ambii au ieșit prin aceeași gaură într-un interval de câteva minute. De ce și-ar pune prietenii să îi ucidă sora?
Când capul lui a coborât pe abdomenul meu și își trasa limba pe el, am simțit că voi exploda. Din pricina nervilor. Își dorea cu adevărat să mă ucidă până la urmă?
Îmi lăsa sărutări și mușcături pe abdomen care îmi făceau corpul să devină dureros din pricina acelor fiori care mă străbăteau.
Mi-am ridicat capul și l-am privit părul, care se atingea de pielea mea și mă gâdila.
- Ai de gând să mă omori sau doar vrei să facem sex? Știi, nu am inhibiții, aș fi putut fi de acord. mă trezesc vorbind cu un glas răgușit
El își ridică chipul în direcția mea și m-am cutremurat când am observat focul și mai extins din ochii lui. Colțurile gurii sale s-au ridicat în sus și părea ca un adevărat psihopat, ca unul din aceia pe care îi puteai vedea în filmele complet false.
Ce căuta el în libertate? Locul lui este într-o instituție de maximă siguranță.
- Zău? Ai fi fost de acord? întrebase el, batjocorind cuvintele mele
- Poate. Dacă ai fi întrebat. Dar după ceea ce ai făcut astăzi, nici în următoarele șapte vieți nu am să fiu de acord. spun la fel de umplută de cinism
- Bun. Nu am nevoie de nimic din partea ta. Nu mă atragi. Doar voiam să îți ofer câteva clipe de plăcere înainte de a-ți reteza beregata.
Am înghit în sec atunci când el a cuprins din nou briceagul în mâini și îl apropiase de gâtul meu. Am început din nou să tremur atunci când vârful ascuțit și rece al metalului s-a afundat în pielea mea, dar fără să îmi facă rău. Am încercat să rămân nemișcată, pentru a nu mă împinge eu în acel cuțit și a sfârși prin a mă sinucide.
Brusc, am simțit un val de putere. Toate simțurile mele au revenit și corpul meu s-a încărcat cu energie de parcă ar fi fost conectat la o priză. Am luat o gură mare de aer în piept, simțind lama și mai adânc în pielea mea în timp ce mă mișcam.
Trebuie să abordez situația în alt mod.
Așa că, cu grijă ca să nu îmi tai singură gâtul în cuțit, mi-am ridicat capul și fără ezitare mi-am lipit buzele de ale lui, luându-l complet prin surprindere. Mi-am forțat limba în gura lui și l-am mușcat pe buză când am văzut că nu îmi răspundea la sărut. Și începeam din nou să îmi pierd toate speranțele în mine și puterile mele.
El și-a ridicat capul și m-a lăsat cu ochii în soare.
- Mă crezi prost, Sinclair? întreabă el, un zâmbet apărându-i pe buze
L-am privit direct în ochi, simțindu-mă umilită. Poate că îl credeam un prost și de aceea am făcut asta. Dar tare m-am înșelat.
Brusc, el se ridică de pe mine și își apucă masca, punând-o din nou pe față. Nici nu am apucat să gem de durere atunci când mi-a cuprins din nou mâinile și m-a ridicat de pe jos de parcă aș fi fost doar o păpușă de cârpă pentru el. Fără să reacționez, pentru că totul se întâmplase foarte repede, m-a cuprins de talie și m-a aruncat în sus, eu ajungând pe umărul său.
Părul mi-a căzut peste față și am reușit cu greu să respir. Dar când am simțit că aerul îmi inundă plămânii am început să urlu și să îl lovesc cu pumnii în spate.
A început să meargă înapoi în direcția criptei, pentru că l-am văzut întorcându-se. Nu puteam să văd prea multe totuși. Cu toate acestea, pumnii și palmele mele nu au încetat să se izbească de spatele lui. Am încercat să îl mușc, dar nu reușisem.
Mă căra fără nici o problemă, de parcă aș fi cântărit doar câteva grame.
Peste câteva minute, într-un final mă așezase pe pământ și mi-a luat câteva secunde să îmi revin. Respiram sacadat și mi-am împins șuvițele lipite de față. Apoi o pereche de brațe s-au așezat în jurul meu și a trebuit să îmi iau câteva secunde pentru a dezvălui cine este. Darcy. Era în viață.
Am îmbrățișat-o la rândul meu și am răsuflat ușurată. Iar Britney era destul de vie, așezată lângă ea.
- Ești în regulă? o întreb
- Da. Nu mi-au făcut nimic.
Când m-am despărțit de ea și am privit în față, i-am întâlnit pe cei trei băieți care purtau măștile din Scream. Damon avea mâinile goale, iar ceilalți și-au pus maceta și bâta de baseball pe umeri, privind în jos la noi.
Darcy mi-a cuprins mâinile cu putere, aproape că mi-ar fi rupt degetele.
Brusc, cel cu bâta de baseball a început să radă haotic. Apoi și ceilalți l-au acompaniat. Au început să râdă atât de tare, fără să fie capabili să își ia o gură de aer. Și râdeau ca niște nebuni, pentru că asta erau.
M-am încruntat în timp ce îi priveam prăpădindu-se de râs, cel cu bâta aruncând-o pe jos și ținându-se de abdomen pentru că începea să îl doară.
- Ce dracului? șoptește Darcy în urechea mea
Unul câte unul, și-au aruncat măștile de pe față și acestea au ajuns la pământ, acum văzând limpede cum erau roșii la față din pricina rasului, inclusiv Damon.
În ciuda furtunii de emoții negative pe care le simțeam văzându-i râzând, a mai fost ceva foarte minuscul pe lângă toate acestea. Căldura pe care am simțit-o văzându-l pe Damon râzând cu gura până la urechi. Felul în care ochii lui s-au micșorat și acele cute specifice au apărut pe chipul lui. Dar mi-am alungat aceste gânduri din cap și am făcut mental o listă cu toate blestemele pe care le-am putut găsi pentru a le oferi acestor trei nenorociți.
Habar nu aveam cine erau ceilalți doi. Dar erau tineri, de vârsta noastră. Unul dintre ei era închis la culoare, cu părul tuns periuță. Iar celălalt era blond, cu niște ochi atât de albaștri încât străluceau.
Trecuseră două minute și ei încă se amuzau.
- Urcați în mașină. Seara încă nu s-a terminat. ne vorbise Damon după ce se liniștește, dar un zâmbet încă era prezent pe chipul lui
Când Darcy s-a ridicat de pe jos, a început să îl lovească cu pumnii, lovind haotic și nu îi păsa dacă îl atingea într-un punct sensibil sau nu. Și în același timp îl blestema cu niște cuvinte pe care nu le auzisem niciodată în viața mea. Știam că doar ce au frați pot inventa astfel de cuvinte.
Cel cu pielea de culoare închisă o ajutase pe Britney să se ridice de pe jos. Aceasta îi împinse mâna și se ridică singură, încrucișând brațele peste piept.
- Mai bine mor mâncată de coioții tăi imaginari decât să urc în mașina asta cu voi! urlă Darcy și își ridică ambele degete mijlocii
- Urcă! Dacă am făcut asta o dată, o putem face și pentru a doua. Vreți să fiți vânate din nou? întrebă Damon și deschide ușa dubiței de lângă noi
Abia atunci văzusem cu adevărat, și văzusem de asemenea drumul de pământ marcat lângă ea. O zburase pe Darcy înăuntru de parcă ar fi fost o păpușă, în timp ce ea continua să urle și să blesteme fără a se putea opri. Britney a urcat furioasă lângă Darcy pe bancheta din spate și apoi privirile lor s-au îndreptat asupra mea.
- Să vă duceți dracului. Din vina voastră mi-am pierdut telefonul, mă duc să îl recuperez și lăsați-mă naibii în pace. Sociopați... spun enervată și mă îndepărtez de ei, mergând către criptă
Nu știu ce a fost în capul meu atunci când am crezut că noi fi lăsată în pace atât de ușor.
Am simțit deodată două brațe care îmi cuprind talia și genunchii și sunt ridicată de la pământ în stil mireasă, apoi dusă către mașină și urcată cu forța pe banchetă lângă fete. Cel de culoare închisă m-a cărat.
Blondul urcase pe bancheta din spatele nostru iar Damon închise ușa dubiței și urcă pe scaunul pasagerului. Celălalt se urcase la volan, aprinse motorul și se mișcase de pe loc.
- Unde dracu ne mai duceți acum? întreabă Britney furioasă și lovește cu genunchiul în scaunul șoferului
- Acum mergem să ne distrăm toți șase, nu doar noi trei. Scuze pentru asta, dar în Greensboro nu prea există destinații pentru distracții. Numele nostru este...
- Nu-mi pasă de numele voastre. Sunteți nebuni de legat. Asta este distracție? izbucnește Darcy nervoasă și își lovește fratele cu pumnul în umăr. Crezi că o să scăpați cu asta? Am să vorbesc cu tata să vă rezerve la toți trei locuri în cele mai bune instituții de psihiatre.
Eu tăceam. Pentru că ce aveam în cap era mai bun decât orice cuvânt. Căci odată ce voi ajunge la cămin și voi pune mâna pe acel glock, creierele lor vor primi câte o gaură. Și din păcate cred că acești mutanți tot vor continua să trăiască și cu un creier găurit. Pentru că deja îl au.
- Taci dracului, Darcy. Toți am văzut cum ți s-a tăiat respirația atunci când Nicholas... nu mai contează, nu vreau să revăd acele scene.
- Să te duci naibii, Damon.
Darcy își încrucișase timidă mâinile peste piept și se lăsase adânc în tapițeria banchetei.
Sunt complet nebuni. Dacă vânătoarea unor ființe vii înseamnă pentru ei un soi de distracție și amuzament, nici o altă explicație nu își are rostul. Sunt complet distruși și bolnavi mintal.
Peste câteva clipe, am recunoscut șoseaua care ducea către Greensboro. Însă niciodată când condusesem pe aici nu am văzut acest drum de pământ care duce în pădure.
Odată ajuns pe șosea, băiatul a accelerat și dubița s-a mișcat cu viteză către oraș.
Furia pe care o aveam adunată în mine nu se compara cu nici care alta. Pentru a-mi detensiona corpul va fi nevoie să sfărâm un sac de box și să îmi distrug mâinile, ca să mă eliberez de toate. Voi fi nevoită să mă antrenez și mai mult. Chiar dacă a fost doar o glumă foarte proastă, în această seară am descoperit că de fapt nu mă pot apăra așa cum mi-aș dori în fața unui pericol. Am fost incapabilă măcar să mă desprind din strânsorile lui Damon.
Nimeni nu mai spusese nimic altceva pe tot parcursul drumului. Eram obosite și furioase, și nu aveam idee unde doresc să ne ducă acești nebuni.
Cel mai probabil cei doi erau prietenii lui Damon. Dar pot fi și studenți de la academie. Nu îi cunosc chiar pe toți.
Când am văzut luminile orașului întinzându-se în fața ochilor mei, am simțit nevoia acută de a fuma o țigară. Așa că habar am dacă voiau să ne ducă la un nenorocit de abator pentru a ne tranșa sau la un spa, aveam de gând să rămân și să fumez. Deși cred că nici măcar țigările nu pot alunga furia interioară ce creștea constant.
Băiatul începuse să vireze pe străzi prin oraș și se îndrepta undeva unde mai el știa. Pătrundeam tot mai adânc în oraș și apoi brusc mașina s-a oprit. În fața unei case.
Existau alte zeci de mașini parcate aici și casa din fața noastră era ticsită de oameni care ședeau pe peluză, la fel de mulți păreau a fi și înăuntru. Era o nenorocită de petrecere.
- Zău? Ne-ați adus la o petrecere pe când noi arătam ca niște supraviețuitoare ale unui uragan din vina cuiva aici de față? întrebase Darcy cu o sprânceană ridicată, părând mult mai calmă acum
- Îți garantez că nimeni nu se va uita la tine. pufnește Damon și deschide portiera lui
Apoi deschise ușa noastră și fiind la margine am ieșit prima, izbindu-mi umărul de al lui atât de puternic încât mă durea pe mine. M-am întors către ei și am văzut că Darcy l-a lovit din nou în piept când ieșise. Apoi Britney și cel blond.
- Acum că v-ați liniștit, știm că nu o să ne iertați prea curând. Dar totuși trebuie să facem cunoștință așa cum se cade. Eu sunt Nicholas. vorbește cel de culoare
- Și eu sunt Oliver. Suntem prietenii lui Damon. Și petrecerea este găzduită de o persoană din grupul nostru. Așa că vă puteți servi cu orice fără să plătiți o taxă.
- Nu zău? Atât merităm după tot ce ați făcut? O bere gratis? întreabă Britney nervoasă și îl lovește în stomac pe Oliver
- O să uitați asta într-o bună zi. chicotise Nicholas și mi-am rotit ochii peste cap
- Bună! aud glasul cuiva venind din spatele nostru și toți ne-am întors în acea direcție
Două persoane veneau în direcția noastră pe poteca de piatră din fața casei. Un alt băiat și o tipă. Fata era un minion în comparație cu băiatul, care avea sincer vreo doi metri. Căci era mai înalt și decât ceilalți.
- Arătați ca naiba... ce s-a... începe fata să vorbească dar apoi se încruntă și îl privește pe Damon. V-am spus să nu faceți asta, nerozilor! urlă ea supărată și își încrucișează brațele peste piept
Părul ei creț îi ședea în cercuri de-a lungul spatelui și era exagerat de slabă. Avea câțiva pistrui simpatici pe nas și obraji și un piercing negru afundat în nara nasului.
- Sunt niște idioți. Îmi cer scuze în numele lor, i-am avertizat să nu facă asta. Sunteți în regulă? Numele meu este Maeve. vorbise ea, ochii ei aurii scăpărând
- Nu, nu suntem bine! Idioții ne-au alergat ca pe niște animale într-o criptă labirint subterană. scuipă Darcy și îi privi pe cei trei care încă se amuzau
- Eu sunt Arthur. spuse și băiatul și mișcă din cap
- Haideți să bem ceva. Apoi paharele goale de shoturi le vom arunca în capul lor. Nu îți este frig? mă întrebase Maeve și am mișcat negativ din cap
- Nu. Rămân să fumez o țigară. Vin imediat.
Ei s-au îndreptat către intrarea în casă iar eu mi-am scos pachetul de țigări strivit de la buzunarul din spatele pantalonilor. Aproape că m-am luptat cu mine în timp ce mă străduiam să aprind cât mai repede țigara, reflectând din nou la evenimentele petrecute în această seară.
Mă blamăm pentru faptul că nu m-am comportat așa cum ar fi trebuit. M-am pierdut cu firea și am fost slabă. Deși încercam să arăt că mă străduiesc să scap, nu l-am atacat pe nenorocit cum ar fi meritat. Trebuia să îl zgârii, să îl mușc, să fi făcut orice. Dar nu, am preferat să tac și să rămân slabă, devenind cea mai ușoară victimă pentru el.
Mi-am strâns ochii, și când prima țigară s-a terminat, am fumat încă una, și apoi încă una. Și când am știut că acest sentiment jalnic nu dispare, am decis că am nevoie de ceva mai tare decât nicotina. Nici măcar nu știam ce înseamnă acest sentiment? E ca și cum m-aș urî și m-aș învinovăți pe mine însumi. Așa se simte oare imaginea de sine scârbită? Nu am mai experimentat asta de multă vreme.
Am mers către casă, în căutarea unor soluții care să mă facă să opresc gândurile acestui creier aparent defect. Pentru că mă aflam la limita a două extreme. Voiam să îi găsesc pe cei trei și să le izbesc sticle goale de cap.
Am mers lent pe alee, analizând în același timp oamenii care ședeau aici. Majoritatea fumau țigări și păreau deja destul de beți. Peluza era ticsită cu pahare de plastic roșii aruncate, cât și sticle golite până la ultima picătură. Din boxele așezate în interiorul casei se revărsa o melodie total necunoscută mie, însă era o zarvă încât oamenii aproape acopereau muzica.
Când am zărit un băiat care se clătina pe propriile picioare, l-am abordat.
- Unde pot găsi ceva mai tare aici? îl întreb direct
El mă privi cruciș, încercând să își alunge ceața din ochi pentru a mă vedea mai bine.
Majoritatea petrecăreților de aici păreau cu mult mai mari decât noi.
- Nu știu. În spate, cred. Habar nu am.
Am oftat și am continuat să merg pe lângă el, intrând în casă și amestecându-mă în grămada de oameni. Era o sufragerie imensă aici, umplută până la refuz cu alcool. De toate tipurile și în cantități industriale. Lumea dansa și deodată am auzit sunetul a ceva care se sparge, dar nu mi-a păsat. Mi-am continuat drumul printre ei, ajungând într-un final într-o bucătărie care era la fel de plină. Poate mai aglomerată decât sufrageria.
Și în tot acest proces, nu mi-am văzut prietenii. Adică pe Britney și Darcy, fiindcă pe ceilalți nu îi consider prietenii mei.
Eram înconjurată de oameni din toate direcțiile și la un moment dat devenise atât de dificil să înaintez, fără literal să mă împing cu forță printre ei. Nici măcar nu știam unde să merg, decât undeva în spate, așa cum spusese băiatul. Bănuiesc că undeva în spatele casei.
Și când am ajuns pe o terasă plină de luminițe care găzduia o canapea și multe alte scaune, nu a mai trebuit să caut în alt loc. În ochii mei a sărit jointul aflat între degetele unui băiat care ședea pe canapea alături de alt băiat. Din fericire, erau doar ei doi.
Fără să mă gândesc la prea multe lucruri, m-am apropiat de ei, cu ochii ațintiți pe joint. Doamne, speram să fie marfă la fel de bună ca a lui David.
- Bună! i-am salutat pe cei doi. E liber? întreb referindu-mă la canapeaua liberă de lângă unul dintre ei
Băiatul șaten mișcase afirmativ din cap și mă așez lângă el. Am descoperit o a doua persoană care avea a alunițe pe față ce nu mă dezgusta. Căci alunița de sub colțul gurii lui era drăguță. Abia când i-am analizat mai bine fața am observat cât de chipeș era. Se încadra standardelor mele, căci avea nasul mare.
- Cum te numești? Nu te-am mai văzut prin Greensboro. vorbise el
Celălalt mă ignora, fiind ocupat să fumeze marijuana.
- Am venit cu niște prieteni de la academie. îi răspund și am văzut că ochii lui se lărgiseră
- Cu Damon, Nick și Arthur. Te-au fugărit așa cum spuneau?
- Da! Sunt niște idioți!
- Chiar sunt, eu și ceilalți le-am spus să nu o facă. Au astfel de idei tâmpite la fiecare lună plină. Numele meu este Nathaniel. Și este petrecerea mea. întinse mâna în direcția mea și am apucat-o zâmbind
- Victoria. Damon și ceilalți au mai făcut asta? Să fugărească fete într-o pădure? De fapt, ne aflam într-o criptă...
- Da. Cripta familiei lui. Da au mai făcut asta. Când el se întorcea în vacanțe de la liceul militar. Niciodată nu m-am alăturat. Este un rahat, dar sunt dobitoci lipsit de creier.
- Îți vine să crezi că a alergat-o până și pe sora lui?
Sprâncene lui Nate s-au arcuit în sus, părând vădit surprins.
- Darcy? Sora lui Darcy? Este și ea aici?
- Din câte știu, doar o singură soră are. Suntem colege de cameră. Și da este aici.
- Niciodată nu a adus-o cu noi, și ieșim aproape zilnic împreună.
Băiatul celălalt întinse jointul către Nate și apoi se retrage, lăsându-ne singuri pe canapea. Am privit în fața mea și am văzut lumea adunată în curtea din fața noastră, șezând pe niște șezlonguri așezate de-a lungul piscinei imense de aici.
După ce luase câteva fumuri, Nate îmi întinse țigara improvizată și am luat de îndată un fum, păstrându-l în piept timp de câteva secunde și apoi scoțându-l afară. Gustul amărui și usturător mi-a rănit gâtul, dar nu îndeajuns de mult încât să mai tușesc. Însă gustul ei îmi părea cunoscut. Era de calitate.
- Fumezi des? întrebase Nate cu un zâmbet pe buze
- Nu, nu chiar. Dar am mai fumat de câteva ori.
- Mi-a adus-o Damon de la academie. Aveți un nenorocit printre voi care vinde. E bună. Știi despre cine vorbesc.
Da, Nate, chiar știu. Se află tocmai lângă tine.
- Red Devil? Da, am cumpărat de la el câte ceva. mint cu nerușinare
- Nu obișnuiesc să fumez des, dar asta e bună, nu pun la îndoială.
Ce ar fi să îmi extind afacerile și în Greensboro?
- Poți să îți procur marfă. Doar că te va costa.
- Nu se pune problema de asta. îmi răspunse rânjind. O să îți plătesc.
Am mai luat câteva fumuri. La fel și Nate. Când jointul s-a terminat, atunci am simțit că obrajii îmi iau foc și capul îmi devine greu. Dar a funcționat. Toate acele gânduri legate de dezgustul de sine și crimă au dispărut din mintea mea. În final eram relaxată și mușchii mei s-au înmuiat.
Am vorbit cu Nate despre diferite lucruri. Avea douăzeci și doi și ani și nu urmase niște studii superioare după liceu. Cu toate acestea a ajuns să dețină propria firmă de turism. Astfel că mi-a propus o ofertă bună cu o vacanță în Grecia pentru vara viitoare. Bah! Deja rezervase două bilete pentru noi.
Peste o jumătate de oră pregătise un alt joint pentru noi. Dar era și el deja luat de cap, și se mișcă încet și era neîndemânatic. Dar într-un final reușise să lipească foița, udând-o cu limba și cu fiecare fum luat devenea din ce în ce mai bine.
Voiam să urc pe masă și să dansez atunci când într-un final o melodie bună a ieșit din boxele din spatele nostru. Era ceva de la Nirvana. Dar creierul meu nu reacționa și nu știam care este numele ei.
Știam deja că cel mai probabil ochii mei au devenit împăienjeniți și pomeții mei s-au înroșit. Se întâmplă asta ori de câte ori fumez excesiv. Dar m-am simțit mult mai liberă și gândurile mele au devenit ușoare în timpul acestei stări.
Eram așezată cu capul pe umărul lui Nate vorbeam despre mașina pe care o dețineam. Era printre persoanele total șocate că conduc un Audi RS7 nou nouț. Dar a spus că și-ar dori să mă vadă la volanul ei. Iar eu i-am promis că mă va vedea mai curând decât se așteaptă.
Și nu știu cum s-a ajuns aici, dar m-am trezit la un moment dat lipită de el, cu buzele peste ale lui. Dar încă de când m-am așezat pe canapea lângă el presimțeam că se va ajunge aici. Fiindcă netotul era atât de frumos și creierul meu prăjit l-a găsit și mai drăguț decât fusese la prima vedere.
Încă continuam să vorbim și ne sărutăm din când în când. Nu am habar despre el și dacă era în starea în care eram eu, dar cel puțin părea la fel de amețit ca și mine.
Eram din nou cu buzele lipite de el când un glas de lângă noi ne-a atras atenția.
- Ce dracului faceți?
Mă desprind de Nate și privesc pe lângă el. Damon se afla în picioare lângă noi, urmat de Darcy, Britney, netoții care ne-au fugărit, Maeve și Arthur. Darcy mă privea rânjind și s-a așezat lângă mine pe canapea, întinzând picioarele pe mica măsură de cafea din fața noastră. Ceilalți s-au așezat și ei, iar Damon a rămas singurul care stătea în picioare.
- Vic, urma să îți facem cunoștință cu Nate, dar văd că ne-ai luat-o înainte. spuse Maeve rânjind
- O, Doamne. Ați fumat? întreabă Arthur amuzat
- Ție ți-a trecut deja? întreabă Nate și am simțit literal că roșesc când mâna lui s-a așezat pe umerii mei și mă trăsese puțin mai aproape de corpul său
- Da. Nu-mi spune că ai folosit tot!
Nate oftă silențios și își adâncise mâna în buzunarul pantalonilor, scoțând încă un plic cu marijuana, apoi îl aruncase în direcția lui Arthur, cu tot cu filtre și foițe.
- Nu vei face asta în fața lui Darcy! vorbise Damon către Arthur
- Știu ce este iarbă, Nate. Nu sunt un copil ce naiba. vorbește și Darcy lângă mine și râde scurt
- Unde ați fost? o întreb șoptit
- În sufragerie. Am dansat. M-am sărutat cu Nicholas.
Era clar beată.
- Cu cel care până acum te-a fugit cu o macetă în pădure? întreb cu o sprânceană ridicată
- Nu a vrut să îmi facă rău. Deși da, la început m-am speriat când am fugit de ei și am crezut că este real.
- Cățea mică. șoptesc râzând și o privesc
- Ce ți-a făcut Damon ție?
- Excluzând faptul că literal mi-a înfipt un cuțit în gât, nimic.
S-au întâmplat mai multe lucruri. Dar prefer să nu mă mai gândesc la ele, pe vecie, dacă se poate. Dacă ar exista o mașinărie ce îți șterge amintirile, cu siguranță m-aș folosi de ea.
- Nenorocit. pufni Darcy și îl privește
Arthur pregătise jointul între timp și îl aprinse, luând câteva fumuri și bucurându-se de marfa columbiană a lui David. Era gustoasă, nu aveam de gând să mint.
Dar pentru că nenorociții din campus o vând mai departe pe la spatele meu, am de gând să le-o dau mult mai scump decât este.
El pasase țigara mai departe. Până și Britney a fumat și a fost prima dată pentru ea. Dar lui Darcy i-a interzis Damon să fumeze, deși toți ne-am împotrivit. Fata nu a fumat, știa ce o așteaptă dacă o făcea.
Singurii care nu au fumat au fost Damon și Nicholas. Până și Nate a mai luat câteva fumuri. Însă eu m-am oprit fiindcă începeam să nu mai disting realitatea de imaginație. Vedeam totul în ceață.
Iar Nicholas nu a fumat fiindcă era responsabil de transportul nostru acasă.
Nate continua să îmi fure săruturi scurte, de parcă am fi fost un cuplu obișnuit împreună de ceva timp. Darcy chicotea lângă mine ori de câte ori s-a întâmplat asta.
Fetele s-au întors în casă pentru a dansa, iar la masă am rămas doar eu, Nate, Damon și Nicholas. Nu din altă cauză, dar dacă m-aș fi ridicat riscam să mă prăbușesc la pământ. Fiindcă mușchii mei erau amorțiți.
- Îmi numărul tău? îmi șoptește Nate în ureche și chicotesc, fiindcă îmi gâdila tâmpla cu șuvițele părului său
- Da. Doar că momentan nu mai am telefon. Fiindcă niște nemernici ne-au fugărit precum niște criminali și l-am pierdut în criptă. vorbește cu voce tare articulând fiecare cuvânt pentru a mă face înțeleasă
Nate își scoase telefonul din buzunar și literal mi-l forțează în mâini, lăsându-mă pe mine să îl deschid și să îmi introduc numărul în agenda contactelor lui. Când l-am aprins, am zărit o poză de fundal cu un băiețel mic. Era pur și simplu cel mai dulce copil pe care îl văzusem vreodată în viața mea. Avea ochii imenși, de culoare căprui și un păr șaten asemănător cu cel al lui Nate. Era o dulceață.
- El cine e? întreb și privesc poza
- E fratele meu. Are șase ani.
- E cea mai dulce ființă de pe pământ. O, Doamne. Mai ai poze cu el?
- Da. Dar îți pot face cunoștință cu el.
- Da! Mi-aș dori asta.
Inițial, mi-am înregistrat numărul în telefonul său și apoi el mi-a permis să intru în galeria lui. Nu avea foarte multe poze, și nimic care să mă facă să închid telefonul. Singurele fotografii erau cu cel mic. Atât singur cât și cu el.
Își iubea fratele, al cărui nume era Aryan. Și nici măcar nu era frate natural, fiindcă mama sa s-a recăsătorit după ce a divorțat de tatăl lui Nate și atunci îl născuse pe Aryan.
Nate era un om bun. Avea toate calitățile pe care o fată întreagă de mine și le-ar dori din partea unui băiat. Și totuși, simțeam că nu mai am de gând să mă văd cu el prea curând. Fiindcă stabilitatea și implicarea mă speriau mai mult decât o făcea faptul că pot fi prinsă datorită traficului de droguri.
Dar pentru o noapte era suficient de bine.
Nu a durat multă vreme până când ceilalți s-au plictisit și au decis să ne conducă înapoi în campus. Când am întrebat cât era ceasul, am aflat că este trecut de ora trei noaptea. Cel mai probabil, nici unul dintre noi patru nu vom ajunge mâine la cursuri.
La plecare, în fața casei lui Nate, ne-am luat la revedere unii de la alții. Nate m-a îmbrățișat și mă sărutase din nou și din nou. Continuam să fiu de acord cu aceste lucruri, pentru că mă făceau să mă simt... normală.
Apoi am urcat în duba lui Nicholas și el a început să conducă înapoi către Saint Northwest Academy. Nu am uitat să îi oblig să oprească mai întâi la criptă pentru a-mi recupera mobilul. Și între timp am decis că Britney v-a dormi cu noi, fiindcă sărmana era vraiște. Greșeala începătorului fumător de marijuana este să combine fumatul cu alcoolul. Nu este o idee mult prea bună.
Când băiatul a cotit din nou pe acel drum de pământ către criptă, m-am afundat în tapițeria moale a scaunului. Doamne... ce mai noapte.
Când ajunsesem și am coborât din dubă, am zărit măștile și armele lor aruncate pe pământ nu foarte departe de criptă. Însă mă simțeam mult prea bine pentru a mă gândi la acele evenimente din nou. Prefer să fac asta mâine.
În criptă am luat-o pe holuri diferite. Britney a rămas în dubă fiindcă deja adormise și nu ne doream să o trezim, deși știam că cel mai probabil pământul se învârtea cu ea. Darcy și Nicholas au format o echipă și eu cu Damon am pornit fiecare pe holuri diferite.
Fiind fumată, aceste holuri nu îmi mai păreau atât de înfricoșătoare ca înainte. Nici măcar când am făcut la un moment dat stânga și cineva mi-a apărut în cale. Teama și frica au dispărut complet. Sau poate că eram mult prea epuizată pentru a mai simți așa ceva. Probabil că asta se întâmplă după ce ești amenințată că ți se va lua viața cu un briceag înfipt în gât.
Nici măcar nu mă mira faptul că era Damon. L-am ignorat și am trecut pe lângă el.
- M-am uitat deja într-a colo. Nu este. îmi vorbise el din spatele meu
- Ești sigur.
- Foarte sigur, Sinclair. Crede-mă, tot ce vreau să fac e să îți găsesc telefonul și să ajung dracului odată la cămin.
Atunci m-am întors cu fața către el și m-am apropiat. Atât de aproape încât mă lipisem de corpul lui, cu o mână strânsă în pumn, una lipită de lanternă și cu maxilarul strâns.
- Ești obosit? Inducerea groazei unor fete te-au extenuat, așa e? Nu plecăm de aici până nu îmi găsesc nenorocitul de telefon. Nu dau doi bani pe faptul că ești obosit, toate acestea nu s-ar fi întâmplat dacă voi nu ați fi avut astfel de idei tâmpite. De ce nu puteați fi și voi ca...
M-am oprit brusc. Ca cine? Nici măcar nu știam cu cine să îi compar. Voiam să spun Nathaniel? Nu știu. Nate m-a impresionat. Era un băiat dezinhibat, atât de calm și vorbea elegant și politicos. Poate că era din cauza faptului că fumase, nu știu, poate că așa este el în general. Dar mi-a lăsat o impresie bună și asta mă speria la culme.
- Ca cine, Sinclair? întrebase Damon și își pleacă capul în jos, apropiindu-se de fața mea
Colțul gurii i s-a ridicat în sus. El era la capătul opus față de Nathaniel. Răutatea și aura neagră pe care o emană din el îl face să devină cea mai teribilă persoană pe care o cunoscusem vreodată. Mintea lui era întunecată, precum ochii lui. Și nu îi era teamă să arate asta.
- Ca orice om întreg la minte. îi răspund și mă îndepărtez de el
- Oamenii întregi la minte sunt plictisitori. Unde îmi este geaca, Sinclair?
- Pe undeva pe aici, călcată în picioare.
- Asta faci tu cu obiectele cuiva împrumutate ție?
- Doar când sunt deținute de niște nătărăi.
Vorbeam atât de urât cu el de parcă nu era capabil să sară din nou la beregata mea cu un briceag în mână. Atât de năzdrăvană eram când fumam iarbă. Mi-a arătat de ce este capabil și cât de lipit de conștientă este. De ce continui să îi țin piept?
- Te iert pentru asta, pentru că într-adevăr că am dus lucrurile mai departe decât ar fi trebuit. Dar data viitoare...
- Nu va exista o dată viitoare. Și este pentru a doua oară când îți spun asta. Păstrează distanța. pufnesc furioasă și trec pe lângă el, continuând pe calea aleasă anterior
Am înaintat pe holuri fără să mă gândesc, cu el pe urmele mele.
Nu mai spusese nimic și m-am bucurat. Singurele noastre conversații contau într-un schimb de replici acide care tot ce făceau era să mă agaseze. Nu mai întâlnisem până acum o ființă atât de iritantă. Nici măcar în lumea în care trăiesc eu.
Deodată am auzit ecoul răspândit pe hol al unui glas feminin cunoscut. Era Darcy. Mă anunța că găsise telefonul. Urlase atât de tare încât cred că mâine va rămâne fără voce.
Astfel că mi-am condus toată atenția în găsirea căii către ieșirea din criptă.
- Mulțumită? Acum îi poți răspunde printului tău pe cal alb. vorbește măgarul în spatele meu și îmi rotesc ochii peste cap
Dar nu i-am răspuns. Voiam să opresc absolut orice contact cu el. Mi-a ajuns prezența lui până este cap în seara aceasta.
- Dacă știam că se va întâmpla asta, nu v-aș fi dus acolo.
- Ești gelos? răbufnesc și scot un chicot apăsat
- Ce înseamnă gelos? întreabă el plin de batjocură
- Că până și fetele s-au cuplat cu băieții care le-au fugărit, numai tu ai rămas singur?
Cred că să îmi bat joc de el este mai satisfăcător decât orice altceva.
- Nu-mi pasă de cine s-a combinat cu cine. Oricum a fost doar pentru o noapte.
- Ești convins de asta? Nu cred că Darcy și Nicholas se vor opri din vorbit prea curând.
Prezența lui mă trezise și mi-a limpezit gândurile. Atât de enervant era.
Băiatul tăcuse, semn că l-am prins cu garda jos.
- Și tu cu Nate? întrebase deodată
- Ce e cu noi?
- Continui cu el?
Seriozitatea lui aproape că mă speria.
- Aici ai noroc, Northwest. Nu mă implic pentru multă vreme.
De ce am simțit nevoia să îi spun adevărul?
- De ce?
- Prea multe întrebări. Taci, te rog.
- Nu este pe placul tău, așa e? Băieții buni și politicoși sunt anoști pentru tine. vorbește precum un șarpe veninos și literal puteam auzi clopoțeii cozii sale
- Să te duci naibii. îi răspund și îmi scutur capul. Nu mă cunoști, habar nu ai...
- Nu trebuie să te cunosc. O văd în ochii tăi. Te pot citi precum o carte deschisă deși te străduiești să ascunzi ceea ce simți.
Băiatul acesta își dorește cu adevărat să se sinucidă? Nu o poate face cu mâna lui și caută pe cineva care să îi curme viața? O, Doamne...
L-am ignorat și am început să merg. Știam că indiferența mea dă roade fiindcă l-am auzit bufnind cu superioritate, apoi începuse să meargă pe urmele mele.
După câteva minute, într-un final m-am trezit în sala principală de sub criptă și am auzit vocea lui Darcy venind de sus. Am urcat scările instant, mi-am luat telefonul din mâinile ei și ne-am întors la dubiță.
Britney dormea dusă și cred că băieții erau nevoiți să o urce până în cameră pe brațe. Într-un fel, mă simțeam prost și îmi era milă de ea. Știam cum se simte prima experiență în a fuma marijuana. În plus că ea consumase și destul alcool. Și eram convinsă că trecea prin iad și își blestema viața și deciziile.
Am urcat lângă ea și Nicholas se întoarse pe șosea, de acolo mergând către academie și ajungând foarte repede în campus.
Imediat cum telefonul meu căpătase semnal, a început să izbucnească cu notificări. Mi-am ridicat o sprânceană și am observat că am fost băgată într-un grup virtual de persoane. Erau doar numere necunoscute, cu excepția unuia. Și acela era numărul de mobil al lui Darcy.
- Ce naiba e cu asta? o întreb pe Darcy și îi întind telefonul
- Nu știu. Nu am văzut. Verific acum.
Își scoase telefonul și verifică notificările.
- Maeve ne-a adăugat. E grupul vostru. îi spuse ea lui Nicholas
- De ce dracu a făcut asta? întreabă Damon și își scoase și el telefonul
Am observat că pe lângă mesajele schimbate între cei din grup, în care își urau noapte bună reciproc, aveam un alt mesaj particular de la un număr străin. L-am citit și am realizat de îndată cine este. Era Nathaniel. Îmi urase un somn ușor și spera că mi-a plăcut petrecerea, alături de un emoticon ce reprezenta un pupic.
Aproape că m-am lovit de una singură când am realizat că zâmbesc. Nu, nu și nu. La naiba cu relațiile, la naiba cu pasiunile, la dracu cu iubirea. Nu este pentru mine. Niciodată nu m-am simțit îndrăgostită de cineva, fiindcă m-am ferit de aceste lucruri după ce am suferit când părinții mei m-au părăsit. Pentru că dacă ei nu mă iubesc, de ce ar face-o altcineva cu adevărat?
Iubirea este oarbă. Ceva fals și de scurtă durată. Te simți bine o perioadă doar pentru a experimenta iadul un timp îndelungat după. Iar eu nu aveam nevoie de așa ceva.
Dragostea este doar ceva plăsmuit. E de parcă i-ai pune cu bună-știință un pistol în mâinile "persoanei iubite", cu siguranța că nenorocitul va apăsa cu un zâmbet trăgaciul.
Când Nicholas parcase aproape de căminul nostru, am coborât și el a cuprins-o pe Britney în stil mireasă, cărând-o până în camera noastră. În drumul către cameră, am trecut pe lângă Beatrix și m-am asigurat că este intactă și nici o zgârietură nu a apărut pe vopseaua ei.
Damon își luase la revedere de la noi înainte să urcăm în camera noastră și m-am bucurat ca nu ne însoțise sus.
Nicholas o așezate pe Britney în patul meu, iar eu și cu Darcy am ajutat-o să își schimbe hainele și am pregătit o pungă lângă pat în cazul în care își va dori să vomite.
După ce ne-am pregătit și noi, m-am așezat în patul lui Darcy, stând față în față și râzând. Chiar dacă a fost o glumă proastă pusă la cale de Damon, încă mă simțeam oribil pentru faptul că am fugit în criptă și aș fi fost capabilă să aduc doi criminali pe urmele fetelor. Sunt o persoană oribilă, am știut mereu asta. Doar că de când am ajuns în Saint Northwest Academy, niște sentimente dubioase mă tot încearcă. Niciodată nu simțisem remușcare pentru orice am făcut... dar acum... vinovăția mă ucidea.
Darcy îmi zâmbi și m-am străduit să îi zâmbesc înapoi. A intrat fără să vreau în inima mea. Doar că nici în acest caz nu mă simt pe deplin încrezătoare să îi spun adevărul.
- Ce mai seară... șoptește ea și o aprob
- Îți place ciocolata. răspund râzând și ea își rotește ochii peste cap
Știa la ce mă refer. La Nicholas.
- E drăguț... dar tu și Nathaniel. Nathaniel e așa frumos. Acea aluniță de sub buză...
Am rânjit, gândindu-mă la chipul băiatului. Era cu adevărat chipeș.
- Ce făceai cu Damon în criptă când am venit eu cu Britney la voi?
Așa că i-am spus adevărul. Măcar acum să îi pot spune adevărul.
- Era furios că la prânz am cunoscut-o pe verișoara voastră și ea mi-a spus că el e gay, și am râs. Și a făcut asta. mi-am ridicat mâna și am cuprins-o pe Darcy de locul unde mă cuprinse Damon de maxilar. Și m-a durut.
Ochii ei s-au lărgit și am putut vedea limpede vinovăția în ochii ei.
- Îmi pare rău. Știu că nu este în toate mințile. Am promis că nu îl voi lăsa să se apropie de tine, și totuși am făcut-o. Îmi pare rău.
- Este în regulă. Nu a fost vina ta.
- Asta s-a întâmplat și cu fosta mea cea mai bună prietenă. Damon a făcut-o să se îndepărteze de mine din pricina lui.
M-am încruntat și mi-am așezat mai bine capul pe una dintre pernele ei mici. Mă făcusem mai confortabilă pentru că aparent nu avem de gând să adormim mult prea curând. Am așteptat ca Darcy să îmi povestească despre acel incident cu prietena ei. Eram amândouă atât de aproape încât îi simțeam respirația pe fața mea.
- Numele ei era Maddy. La vremea respectivă, eu cu Damon aveam șaptesprezece ani, și Maddy nouăsprezece. Cum casa noastră nu este departe de aici, practic am crescut pe holurile academiei. Când ne întorceam în vacanțe de la liceu, mereu îmi petreceam timpul cu ea. Într-o seară, aveam nevoie de ea pentru acoperire. A venit să își petreacă noaptea la mine. Știam că dacă ea va fi acolo, nimeni nu va intra în camera mea. Așa că am plecat să mă întâlnesc cu un tip. Iar când m-am întors de dimineață, Maddy nu mai era la noi. M-a evitat două zile, dar mi-a vorbit mai târziu și a evitat să spună ce s-a întâmplat la noi. Presimțeam că a fost Damon de vină. Nu am idee ce i-a făcut.
Darcy luase o pauză și trase o respirație adâncă în piept. Era limpede că nu îi era ușor să vorbească despre asta.
- Apoi mi-a spus că se întâlneau accidental. Și cred că Damon îi făcea rău. Până la urmă, ea se îndrăgostise de el, cel puțin asta bănuiam. În ultima vacanță de Crăciun când am venit, în seara de ajun am fost aici la o petrecere. Ei doi s-au retras la un lac. Dar Maddy s-a întors speriată de acolo, udă până la piele și terifiată. De atunci nu mi-a mai vorbit. Când anul universitar s-a terminat, ea s-a transferat la o altă școală. Și atât a fost. Nenorocitul nu vrea să vorbească despre asta și ea mi-a blocat toate conturile sociale.
- Ce crezi că i-a făcut? întreb șocată
- Nu știu. Și nici măcar nu vreau să mă gândesc la asta.
- Când am reușit să ies din criptă și Damon m-a prins, mi-a făcut asta. spun și îmi trag tricoul în jos pentru a-i arăta semnele
Darcy se cruci în întuneric și când văzuse culoarea atât de hidoasă a semnelor, se crispă. Nu erau simple semne, ci erau roșii, umflate și cu urme negre de vânătăi. Și erau dureroase ca naiba.
- Doamne... este nebun. Știam asta mereu, însă mi se confirmă pe zi ce trece.
- Dar tu și Damien nu sunteți așa. Ce e în neregulă cu el?
- Nu am habar. Încă de mic a fost antisocial și mizantropic. Și totul s-a agravat înaintea verii din primul an de liceu. El se împrietenise cu un tip, el era ca un suflet pereche pentru Damon. Aceleași personalități. Înainte de finalizarea anului, acesta s-a sinucis chiar în fața lui. Aveam numai paisprezece ani! Damon nu a sunat la ambulanță prea devreme. L-a ținut în brațe și a plâns. Altcineva sunase la ambulanță. Când paramedicii au ajuns acolo, a fost ca o fatală pentru Damon. I-au spus că ar fi putut salva băiatul dacă el ar fi sunat de îndată după ajutor.
Cel mai probabil, vinovăția îi măcinase orice parte bună a sufletului său și astfel a devenit un monstru lipsit de creier.
- Îți promit că este ultima dată când îl las pe Damon să se afle în preajma ta. Îți promit.
- Nu. Cel puțin, nu încă. Trebuie să îi întoarcem fapta.
- Să ne răzbunăm?
- Da, Darcy. Ne răzbunăm.
- La naiba dacă nu am ideea perfectă pentru asta. Te bagi?
- Mă bag.