The "holy" shows your purpose
And you buy it, you buy it?
If it's your faith, is this your fate?
We all fail
We all break
So we fight it back for no reason but ourselves
We fight!
We fight it back!
- Anti-faith, Anavae
*
Cineva mi-a spus odată că dacă faci anumite lucruri prea devreme, vei rămâne traumatizat. Și chiar dacă era profa mea de română care îmi tot promitea că o să-mi citească teancul de pagini de jurnal ca să-și dea cu părerea și niciodată nu se ținea de cuvânt și de asta o uram așa tare, nu puteam să nu-i dau dreptate. Dar nu eram sigură că înțelegeam complet. Ce înseamnă prea devreme? Când știi că e prea devreme? Când știi când e momentul potrivit? Când știi dacă e momentul potrivit? Cât de mult te poate afecta și cât de mult poate să te schimbe? Se referă la sex, în special, nu-i așa? Pentru că dacă ăsta este modul ei de a ne preveni și de a ne apăra, este mult prea târziu pentru unii dintre noi. Ne spusese chestia asta într-a 10-a. Adela se strâmbase ca și cum habar n-avea ce vorbește și nu e adevărat, dar eu o văzusem. O văzusem în noaptea în care Gabi aproape că o violase. Era traumatizată. Era albă la față, avea ochii roșii înlăcrimați și tremura de frică. Adela nu a fost de fapt pregătită și probabil că nu ar fi fost nici măcar în acest moment. Adela avea anorexie sexuală și până în momentul ăla detestase toată ideea de sex și își ura trupul pentru că nu era voluptoasă și pentru că i se părea că arată ciudat și prea slabă. După episodul cu Gabi, lucrurile au mers din rău în mai rău. Era afectată, nu mai mânca, se simțea murdară, nu mai suporta să fie atinsă, evita orice discuție legată de sex și își acoperea cu material textil fiecare părticică liberă din corp; să nu cumva să-i iasă ceva la iveală. O luase razna și nu o puteam condamna. Vreau să spun că dacă nu ești pregătit, nu ești pregătit și gata. Nimeni nu te poate influența. În plus de asta, Gabi a fost agresiv și s-a comportat urât. A dezvirginat-o într-un gang, ce romantic. Apoi, nu a mai băgat-o în seamă vreodată. Bine, nu tocmai, fiindcă acum sunt ok și se mai fut din când în când. Dar unde voiam să ajung era aici. În punctul ăsta. Urmărind evoluția Adelei, ăsta este rezultatul unei astfel de experiențe practicate mult prea devreme. Rezultatul este Adela, o adolescentă depravată, vulgară și morbidă. Și cu toate astea, ea doar s-a strâmbat când a auzit afirmația profei. Nu s-a simțit cu musca pe căciulă, nu s-a regăsit, nu a regăsit pe nimeni, doar a simțit nevoia să o contrazică prin această pufnire pentru că dacă țin bine minte, parcă a și pufnit puțin de tot într-un râs sfidător. Făcea pe proasta sau chiar negarea făcea parte din procesul de maturizare și degradare?
Eu cred că am fost curva în toată ecuația asta. M-am futut cu un străin care la câteva zile după, m-a lăsat baltă, și am fost atât de indiferentă încât pot spune că nu m-a durut nici în cur. Probabil că eram mult prea pregătită, probabil că sexul nu era așa important pentru mine, probabil că el nu însemna de fapt nimic pentru mine, probabil că eram tot cu gândul la Radu și nu am mai avut timp și pentru altele, probabil că nici nu s-a întâmplat. Oricum nu mai eram conștientă de nimic zilele astea.
Mi-a plăcut gestul profei de a ne avertiza și de a încerca să ne protejeze cumva. Dar nu așa trebuia făcut. Probabil că dacă în locul acestor tentative inutile de a ne obliga să credem într-o religie în care ne-am născut aleatoriu sau de a ne învăța să folosim programele de pe calculator despre care deja știm, s-ar introduce măcar o oră de educație sexuală pe săptămână în care să fim învățați și călăuziți, poate că nu ar mai exista așa multe fetițe de 15-16 ani însărcinate. Nimeni nu ne învață. Majoritatea avem părinți pe care îi dor în cur de noi sau cel puțin, prea jenați să discute despre aceste subiecte tabu. Cine să ne spună că trebuie să folosim un prezervativ? Cine să ne spună că trebuie să luăm anticoncepționale? Cine să ne spună că există băieți care ne vor doar pentru trupul nostru? Cine să ne spună că este greșit să ne oferim pe tavă? Cine să ne spună când ar trebui să ne începem viața sexuală? Cine să ne ajute? Asta este de fapt adevărata problemă a societății și a naturii umane. Lipsa de comunicare pentru că e prea rușinos să discuți despre sex cu propriul tău copil. Bravo. Bănuiesc că satisfacția e mare pentru familiile care își bat fetele borțoase fiindcă sunt curve. Sunt curve că nu le-a zis nimeni că aici se poate ajunge. Punct.
Nu am mai fost în Acuarela, evident. Ne-am întâlnit cu gașca noastră de prieteni și am propus să mergem la casele abandonate de pe Strada Brățării, unde obișnuiam să ne petrecem zilele și nopțile în copilărie, jucându-ne fie leapșa, fie adevăr sau provocare și împărtășindu-ne fiecare secret și fiecare slăbiciune în agonia nopții. Îmi amintisem de ultima oară când fusesem la case, acum trei ani, parcă. Era vreo 12 noaptea și zisesem să jucăm v-ațea. Picasem în echipă cu Radu și ascunzându-ne amândoi într-un loc strâmt și ferit, am stat îmbrățișati fiindcă era frig. M-am lăsat în jos la un moment dat și i-am descheiat pantalonii. Am început să i-o sug ca o curvă și din când în când mă mai uitam în sus la el cu ochii mei de sclavă, și deși nu mă putea vedea, știam că se uita în altă parte. Se uita să nu vină cineva. Se uita să nu vină Adela, de fapt. Să nu cumva să ne prindă și să creadă că e ceva între noi doi, nu, Radu? Dar nu ne-a prins. A aflat, mai târziu, în schimb. Pentru că i-am spus. Și poate că din cauza asta ai început să mă tratezi ca pe un rahat. Pentru că i-am zis micul nostru secret și acum a aflat toată lumea că batoza aia de Ștefania îți sugea pula și din când în când îi mai dădeai și tu limbi în fofoloanca aia grasă și urâtă. Te-ai simțit umilit și îmi pare bine. Toată lumea ar trebui să știe că nu ai gusturi la fete.
Ne întâlnisem cu gașca pe undeva prin Centru, așa că am mers cu vreo două mașini spre Sălăjan. O parte din copilărie ne-o lăsasem acolo, eu și Adela. Și cum se spune, că mediul social din care faci parte te definește, noi aparțineam locului. Aparțineam țigănimii și grotescului. Locuiam în Rosetti, dar vara ne-o petreceam în Balta Albă, la mamaie Irina. Nici nu era construit Auchan-ul pe vremea aia. Numai parcul de lângă bloc, unde ne adunam toți picii și ne cățăram pe căsuțele alea, nu pe scări, că doar eram delicvenți, ca apoi să ne aruncăm cu curul pe tobogane și să ne dăm până le facem praf, că doar de pe atunci aveam natura asta distructivă. Noi eram răutățile alea care dădeau leagănele cu lanț peste cap, ca să putem face poartă pentru fotbal și tot noi eram ăia care erau dați afară din parc pentru că distrugeam gardul și restul bunurilor făcând gălăgie. Stăteam pe la scări necunoscute cu țiganii de pe Vărăști și spărgeam semințe. Fumam toți o singură țigară luată la bucată și ne ștergeam pe mâini cu frunze ca să dispară mirosul ăla puternic de Kent 8. Ascultam manele la telefoane de tip cărămidă și eram iubitele unor țigani care la 12 ani voiau să ne lase borțoase. Dar noroc că venea mamaie Irina la timp să ne cheme-n casă, că se făcea prea târziu, uneori. Uneori adormea și trebuia să ne amintim singure că trebuie să ne întoarcem. Dar asta după ce ne sărutam și ne pipăiam cu băieții. Îi lăsam să ne bage mâna sub fustiță și credeam că e în regulă. Asta credem și acum. A fost o perioadă pe care atunci nu am înțeles-o foarte tare. Eram mică și nu știam să-mi analizez viața. Dar acum, nu îmi părea rău de nimic. Am avut o copilărie grozavă și m-am distrat. Țiganii, pentru că detest să fie numiți rromi, erau cele mai de gașcă persoane din lume. Nu îi pun de o parte și nu fac diferențe, dar erau puțin altfel. Erau mai amuzanți, mai deschiși, mai sinceri, mai umani. Erau fascinați de noi două și spuneau că vor să ne căsătorim. Dar nouă nu ne surâdea ideea nici atunci. Ne-am îndepărtat cu timpul. Atunci când eu și Adela am ajuns la liceu și am realizat că nu ăla era stilul de viață care ni se potrivește și că nu aveam de gând să ne transformăm în niște pițipoane sau niște cocalare, cum sfârșise majoritatea din cartier; cu șepcile alea din America Skate purtate deasupra capului și cu pantalonii cu turul lăsat și țigara la bucată ascunsă după ureche. Vai, și telefonul cărămidă în mână, cu manelele la maxim pe stradă. Nu eram noi astea. Am reușit să scăpăm și să ne găsim propriul stil. Dar când am trecut din nou pe străzile alea lungi ca să ajungem la case, mi-am recunoscut toți prietenii copilăriei. Acum, mari și schimbați, unii aveau deja copii. Am simțit un fior și am știut că sunt Acasă.
Ambele mașini au parcat în fața uneia dintre case, cea micuță, care avea doar stâlpi de susținere și dezvăluia totul. De aceea o evitam. Nu știam exact în cât suntem, dar se simțea sfârșitul de mai, căldura aia care dădea spre iunie. Avea să se lase răcoare mai pe seară și o, doamne, așteptam cu nerăbdare întunericul, fiindcă îmi puteam împărtăși secretele și mă puteam dezlănțui fără ca nimeni să mă afle. Radu nu era pe aici. Am mers în casa cea mare și deși mă așteptam să ne întâlnim cu el aici, ne întâlnisem cu Ana și Marius. Nu cred că am înțeles niciodată care era treaba cu ei doi și de ce stăteau amândoi împreună de când mă despărțisem de el. Dacă nu erau împreună, erau sigur prieteni cu beneficii. Deși nu le stă bine împreună, fiindcă ea e jumătate din el și arată ciudat unul lângă altul, asta una. Și doi, habar n-am, nu-mi place ca cineva să bage botul la gunoiul meu. Dar mult succes, Ano, știu că o are mică.
Ne-am așezat toți turcește și am format un cerc. Cât a stat Adela să aprindă joint-ul, eu i-am analizat pe toți. Ana stătea în brațele lui Marius. Voiau să pară oficiali, pff. Mai era și Ionică, un tip scund și bronzat cu care nu prea aveam treabă, Coco Pletosul cu care mă sărutasem în a 7-a la adevăr sau provocare, Mădălin, un prost care se dădea la mine acum vreo câțiva ani și probabil voia să mă roage să i-o sug și lui pentru că din moment ce aflase toată lumea, mai primeam și propuneri d-astea, Flo, fratele Anei care și-o trăgea cu Adela într-un timp și îi făcea mereu ochi dulci, dar ea nu mai era deloc interesată și Căpățână care... da, căpățână. Când a ajuns joint-ul la mine, m-am mai gândit o dată dacă să trag sau să pasez mai departe, fiindcă îmi era puțin rău și nu voiam să mă fac de râs pe aici, dar am tras oricum și m-am lăsat pe spate. În seara asta, observam. Le ascultam discuția și încercam să le las pe ale mele.
- Unde e Victor? a întrebat Adela.
- Pula mea, parcă la depozit, i-a răspuns Flo. Te fut eu dacă ai nevoie.
- Marș în pula mea, că dacă vreau pulă, mă duc la una adevărată.
- Îți plăcea și-a mea, acuma nu o mai da la-ntors.
- Hai gata, coițe, nu fi bulangiu, s-a băgat Ana. Ți s-a făcut de pizdă și ai zis să fii nesimțit cu fetele?
- Mamă, de glumă nu mai știți.
- Te știm pe tine.
- Ăă? a făcut de parcă nu ar fi înțeles din prima.
- Adică tu ești gluma, i-a repetat Adela.
- Păcat că n-ai haz, a continuat Ana și câțiva au început să râdă printre care și eu.
- Aveți băutură? m-am trezit la un moment dat.
- Ai chef să ne dansezi p-aici? a zis Mădălin.
- Păi ție ți se scoală primu', virginule, i-a zis Adela. Vezi în rucsac la mine, am plosca.
- Ai băutură și nu ne-ai zis, fă, nebuno? a luat-o Ana la rost pe un ton de țigancă pe care nu credeam că îl face la mișto.
- Paseaz-o și p-aia, Ștefanio, că sare țiganii la aur, a luat-o și Adela pe același ton.
Am dat pe gât mai bine de-o gură și i-am întins-o Adelei, care și ea a dat-o peste cap. Mai rămăsese puțin după cum flutura plosca, așa că a hotărât că e momentul să o dea mai departe.
- Aveți chef de-o v-ațea? a întrebat Marius.
- Eu am chef de pulă, a zis Adela.
- Asta știam, dar ceva să ne placă tuturor...
- Vrei pizdă? Ai lângă tine.
A râs și a început să o sărute pe Ana. Restul au început să exclame și să facă ca toate alea de parcă eram la grupa mică și eu m-am strâmbat scârbită. Chiar nu suportam cuplul ăsta.
- Eu una sunt singură în seara asta și am chef să mă distrez, a zis Adela și s-a ridicat odată ce a dat drumul la muzică pe telefon. Aoleu, mi-era frică. Când s-a dus în mijloc și a început să danseze, am știut. Undeva pe la sutien avusese băgată și o pastilă ecstasy pentru că prea o luase razna. Se făcea întuneric afară, dar îi puteam vedea față care afișa o expresie tâmpă. Era dusă. Măcar dacă-mi dădea și mie.
Începuse să își unduiască șoldurile și toți o priveam, în afară de Ana și Marius care începuseră să se lingă serios. Era vedeta serii, ca de obicei. Dansa ca o zeiță și seducea întregul cerc vicios. Îmi amintisem cum îi sărutasem sânii mai devreme și mă excitasem. Era minunată și voiam să o ating din nou. Am luat ultima gură din plosca aia și am rămas cu ia în gură. O sugeam și îmi închipuiam că îi ating încă o dată sfârcurile și tremură sub atingerile mele toxice. Se zbânțuia acolo ca o nebună, făcea ca toate alea, dar dansa și o făcea provocator. Felul în care era privită... Citisem dorința pe chipul tuturor băieților din cerc. Probabil și ei se încinseseră. Și nu era numai asta. Adela se hrănea cu atenția lor. Iubea să fie privită și urmărită când o lua razna așa. O făcea să se simtă importantă. Era importantă. Toată energia pe care o colecta, voiam asta. Îmi doream să dansez și să fiu privită de perechiile de ochi curioși ale bărbațiilor excitați și să mă simt ca o regină în timp ce îi seduc și mă joc cu mințile lor. Tânjeam după impactul pe care îl provoca și voiam să fiu dorită. Dar în seara asta, eram sedusă. În seara asta, Adela mă făcea să-mi pierd mințile și să o doresc. O doream. Se lăsase în jos, cu picioarele desfăcute și se aruncase în genunchi ca o sclavă, ca și când acum ar fi coborât printre muritori și era comună, dar melodia se terminase și ea se trântise cu totul pe beton. Cu toți am rânjit. A fost o delectare. Cam cu gândul ăsta am rămas după întreaga avalanșă de stări și trăiri în alea câteva minute.
Dar îmi revenisem. Nici nu îmi mai era rău. Mă simțeam bine de la iarbă și ba chiar propusesem să ne jucăm v-ațea, după ce am presupus că ieșisem cu toții de sub trip-uri și eram destul de lucizi încât să nu ne rănim pe întuneric sau ceva.
- Ce faci mă, nenorocitule, aici? a început să strige Adela dintr-o dată de m-am și speriat dracu'.
- Ce-ai, fă? Și când s-a dat mai la lumina telefoanelor noastre, l-am recunoscut pe Victor. Și mie îmi venea să îl zdruncin puțin.
- Ai văzut că a venit poliția la școală și ai zis gata, fuga să nu te ia și pe tine, pizdă ce ești!
- Adela... încerca să o calmeze.
- Nu cumva tu m-ai dat în gât, jgheab nenorocit? Ești zero în ochii mei din clipa asta. Muie! Scârbă-mpuțită!
- Hai că nu se poate discuta, s-a strâmbat și a venit lângă mine.
- Îmi bag pula-n sufletu' tău, ai înțeles, nimicule?
- Hai gata, Adela și tu, a calmat-o Ana și i-a făcut semn să se așeze lângă ea și Marius.
Victor tăcea. Poate că se simțea și cu musca pe căciulă. Adela îl înjurase rău de tot, iar el era calm. O lăsase acolo în treaba ei să se crizeze până își revine. Să fi fost el Înțeleptul grupului?
Nimeni nu a mai spus nimic pentru câteva secunde, apoi ne-am mobilizat și am făcut echipele pentru v-ațea. Căpățână cu Pletosu', Mădălin cu Ionică, Adela cu Flo, eu cu Victor și Ana cu Marius, evident. Casa avea două etaje, la parter nu aveam voie și puteam folosi blițul ca să ne luminăm calea. Ce metaforic.
Echipa Mădă-Ionică număra. Restul fugisem ca niște curci plouate și disperate să își găsească o ascunzătoare cât mai repede. M-am ascuns cu Victor undeva după scară și am stat lipiți unul de altul, deși aveam loc destul.
- De ce ai plecat atunci? am șoptit.
- Nu începe și tu...
- Spune de ce. Nu ții la ea deloc?
- Ștefania, am cazier. Poliția îmi mai lipsea acum...
- Te înțeleg și pe tine. Lasă că încerc eu să vorbesc cu ea, să-i explic. Pe mine mă mai ascultă. Mințisem. Adela nu mă asculta când vorbeam, dar păi când îi dădeam sfaturi.
- Mersi, a zis și mi-a dat părul după ureche. Țin mult de tot la ea și nu vreau să creadă că nu-mi pasă.
- Știu, așa e ea, căpoasă, ce vrei. Noroc că ne-a scos taică-său din căcat.
- S-a întors Vlad?
- Aham.
- Probabil de-asta e așa irascibilă.
- Și de la iarbă.
- Ați fumat?
- Am și băut.
Ne holbam unul la altul și chiar dacă nu vedeam foarte bine, simțeam. Ne-am sărutat stângaci, nesigur. Pe de o parte, voiam să ne oprim, dar pe de altă parte, voiam să continuăm. Mi-am agățat mâinile de gâtul lui ca într-o îmbrățișare și am adâncit sărutul. Voiam să-l simt puțin. El îmi pipăia fundul și încerca să-mi desfacă pantalonii. Am simțit cum i se sculase și am început să i-o frec puțin pentru că aveam nevoie să o simt în mână. Îmi era dor de pula lui Radu, deci am zis să compensez cu a lui Victor. Ce curvă. M-a apucat de coapse și m-a ridicat, încercând să mi-o bage, dar nu a intrat, fiindcă nu eram destul de umedă. Mi-a despărțit picioarele mai mult și a încercat să mi-o bage forțat. M-a penetrat o dată, și mi-am dat capul pe spate, mușcându-mi buza de durere. Am și gâfâit puțin. M-am trezit rapid la realitate și l-am dat la o parte, ridicându-mi pantalonii din vine. L-am lăsat acolo și am ieșit din casă agitată. Aveam nevoie de o gură mare de aer pentru că nu mă simțeam bine și nu știam ce e cu mine. Poate și o țigară, dar îmi lăsasem pachetul sus. Pula. Victor? Serios, Ștefania? Cum putea să-mi treacă măcar prin cap să mă fut cu Victor care era al Adelei și numai al ei? Eram o scârbă nenorocită și mi se făcea rău numai când mă gândeam că mi-am permis să fac așa ceva și să mă las futută de oricine stă la câțiva centimetri depărtare de mine. Mai ales când acel cineva nu e al meu și e al prietenei mele. Am început să plâng și m-am lăsat pe vine ca să vomit. Poate că, într-adevăr, era ceva rău în mine care se zbătea să iasă afară și Dumnezeu încetase să mai creadă-n mine dinainte să o fac eu. Cred că aveam să mă întorc după țigara aia și să plec unde oi vedea cu ochii. Și după toată treaba asta, am rămas doar cu o puternică senzație de deja-vu.