Bryan
Domnișoara asta, Natasha Cooper, parcă o simt cumva. Nu știu cum sau ce.
Este 11 noaptea și ea tot nu a plecat. Nu știu ce face sau ce a făcut atâta timp în așa zisul birou al ei.
E simpatică fata și destul de frumoasă. Păr brunet, ochi verzi-căprui, forme proeminente. Mă surprinde faptul că este sigură.
Totuși, lăsând asta deoparte, trebuie să merg la tata să văd cum se simte. Tatăl meu suferă de diabet și nu o mai duce mult. E ca și paralizat, stă în pat și vizionează câte ceva pe televizor, asta face mai mereu în timp ce infirmiera încercă să-l convingă să mănânce ceva.
Eu, Ashley – sora mea – și doamna infirmieră avem grijă de el. Ashley are 21 de ani, este mai mică decât mine cu 3 ani, am o relație foarte strânsă cu ea, dar de cănd are gagic nici că mă bagă în seamă. Vine des pe la tata și îi aduce câte ceva de mâncare dar rar mă intersectez cu ea.
Mă ridic de pe scaunul de birou și-mi iau lucrurile care-mi aparțin, sting lumiunile din birou și o strig pe Natasha, ea apare imediat.
— Eu plec, încep în timp ce inchid ușa biroului meu cu cheia, poți pleca și tu dacă vrei.
Ochii ei pasivi îi întâlnește pe ai mei. Am grijă să îi păstrez cât mai indiferenți.
— Ce te uiți așa la mine? Întreb, pleci sau rămâi?
Ea oftează tărăgănat și-mi întoarce spatele. Urăsc gesturile astea dar aleg să nu îi reproșez nimic. Doar îmi dau ochii peste cap și mă îndrept spre lift.
• • •
Ajung pe aleea fostei mele locuințe, aici unde locuieste tata și am o surpriză extrem de abominabilă.
Pe aleea adiacentă este mașina iubitului soră-mii cu Ashley și iubită-su în ea, se lingeau.
Mă aproprii de mașină cu pași repezi și bat la geam.
— Ce faceți porumbeilor? Vă lingeți pe aleea casei în care a murit mama? Vaiii, ce frumosss!
Spun sarcastic, zâmbind cu gura până la urechi prefăcut.
O văd pe Ashley cum oftează dar nu o bag în seamă.
Iubitul ei coboară geamul și eu mă sprijin cu antebrațele de portieră.
— Mai aveam puțin până credeam că imediat o să v-o trageți pe bancheta din spate.
Sora mea se încruntă.
— Ce dezgustător poți fii căte-o data!
Spune ea și eu zâmbesc prefăcut.
— De ce ați rămas aici? M-ați așteptat pe mine? Îi întreb.
— Nu, răspunde Ashley, doar am pierdut noțiunea timpului.
Observ că iubitul ei e cam mut azi. Imediat îi bat umărul cu un deget.
— Ce faci cumnate? Cam silențios azi,ha?
Spun cu humor.
Ashley își dă ochii peste cap și iubitul ei strânge volanul tare în palme.
— Rămâneți sau plecați? Întreb.
— Hai mai repede, spune soră-mea.
Iubitul ei pornește motorul și eu mă îndepărtez de mașină.
Imediat ce cei doi fraieri au iesit de pe proprietatea familiei mele porțile s-au închis și eu am dat buzna în casă, am urcat la etaj și am intrat în dormitorul tatălui meu.
— Ce faci, tata? întreb. De ce nu dormi? E 12 noaptea...
El se holba la televizorul fixat pe perete mâncând căpșuni.
— Nu mi-e somn, nu mă mai trata ca pe un copil! Eu te-am făcut pe tine nu tu pe mine.
Răspunde el nonșalant și eu mă simt dintr-o dată frustrat.
Mă asez pe marginea și reușesc să privesc în gol.
— Cum merge la birou? Mă întreabă el și eu întorc imediat capul spre el.
— Bine, răspund.
— Ai mai fost pe la COVE?
Trebuia să mă aștept la această întrebare. COVE este un hotel înființat de tata acum 6 ani. Este al naibi de obsedat de el. Când era la putere mergea la acel hotel – neținând cont că este destul de departe de centrul Los Angeles-ului – de cel puțin 3 ori pe săptămână. Doar el știe ce făcea acolo.
— Nu tată, rostesc printre dinți, nu am mai fost la COVE de 2 săptămâni!
— Vai de viața ta! spune el,Mă rog, am auzit că ai o nouă secretară!
— De unde ai aflat?
El rostește pe un ton melodios:
— Presaaaaaa!
Gem exasperat în timp ce-mi las capul pe spate. Sunt sătul de presă! Oricând și oriunde sunt ăștia prin preajmă!
— Natasha Cooper, începe tata visător, parcă îmi sună cunoscut acest nume.
— De unde?
El a ridicat din umeri .
— Am spus parcă! Du-te și consultă un medic ORL!
— Nu am nevoie, aud destul de bine!
— Nu prea se pare!
O tăcere scurtă se lasă între noi doi.
— Ți-ai făcut și tu vreo gagică?
Mă întreabă el.
— Nu, de ce întrebi?
— Îmi pari nesatisfăcut, bagă în gură încă o căpșună.
Îmi încrețesc fruntea și pufnesc.
— Păcat, un tânăr chipeș ca tine nu are iubită?
— Așa se pare. Oricum, nu am nevoie de nimeni.
Tata pufnește.
— Te înșeli dragul meu. Sunt mai mult ca sigur că îți trebuie afecțiune din partea unei femei dar ești prea arogant și nu știi cum să recunoști!
— Și tu te înșeli! Nu am nevoie de nimeni!
Rostesc apăsat ultima propoziție.
El uu spune nimic și eu schimb subiectul.
— Ți-ai luat tratamentul?
— Da.
— Te simți bine?
El afirmă din cap.
Eu mă ridic în capul oaselor.
— Tată... trebuie să plec, mâine mă trezesc devreme și vreau să dorm puțin...
El dă din cap.
— Să te culci și tu! O voi pune Mary să-mi spună la ce oră te-ai culcat!
— Mdea... bine, acum pleacă!
Îmi iau la revedere, cobor și schimb cateva replici cu Mary – îngrijitoare care stă azi peste noapte – și mă urc în mașină. O să am ceva de mers până ajung la locuința mea. Locuiesc într-un apartament dintr-o cladire care aparține tot companiei mele. Pentru mine un apartament e mai mult decât perfect. Când voi avea familia mea cu siguranță m-ași muta într-o vilă.
Cred că îi voi da Natashei un apartament din clădire. Adică pentru orice eventualitate să fie aproape de mine.
Pornesc motorul mașinii și aprind o melodie, The Hills, de The Weeknd, care răsună în toată mașina.
Mâine cu siguranță nu o sa fie o zi perfectă.