Stăteam în fața oglinzii de lângă dulap, privind cum eram îmbrăcată.
Hainele date de doamna Dobelgheriee îmi veneau ca turnate; şi trebuie să recunosc că nu erau chiar atât de demodate precum se spune că sunt hainele din anii 80.
Am luat peria din lemn de pe noptieră, şi am început să mă pieptăn în încercarea de a-mi descâlcii părul meu extra des.
După câteva încercări eşuate, am reuşit să descâlcesc câteva şuvițe de păr care nu ştiu cum reuşiseră să se înoade între ele ,dându-mi ceva bătăi de cap. Dar până la urmă reuşiserăm.
Şi acum,privindu-mă din nou în oglindă pot spune că îmi place rezultatul.
Chiar dacă nu am folosit produse de păr sofisticate, părul meu în sfârşit stătea bine.
Mi-am lăsat buclele mele ciudate să cadă pe spate, astfel încât să îmi acopere umerii care totuşi erau destul de dezgoliți ; ca mai apoi să zâmbesc mândră , şi să mă îndrept spre ieşirea din proviziorul meu dormitor.
Am îmchis cu greu uşa care scârțâia în urma mea, ca mai apoi să mă îndrept spre sufragerie unde se afla doamna Dobelgheriee.
Soarele începuse deja să apună, astfel încât singura sursă de lumină din camera de zi era dată de un bec cu lumină portocalie, care îi dădea părului blond al doamnei D. o nuanță mai închisă.
-Se pare că din nou tu ai fost mai rapidă..Aşa sunt toți băieții din secolul 21? Obsedați de aspectul fizic? M-a întrebat doamna Sofia zâmbind,făcându-mă să chicotesc scurt.
-Nu chiar toți..Doar majoritatea. Am răspuns eu simplu, în timp ce ea a scos dintr-un sertar o cutiuță de plastic.
-Chiar dacă nu suntem aşa de moderni, nu suntem chiar din epoca de piatră. A afirmat ea simplu, deschizând cutia.
În ea se aflau câteva farduri , şi un fel de rimel ; astfel pe fața mea apărând un zâmbet.
Nu sunt chiar o fană a machiajului, însă în momentul de față aveam nevoie de puțin.
Poate aşa nu su se va mai vedea atât de tare oboseala pe fața mea.
Am închis ochii în momentul în care doamna Dobelgheriee început să mă de-a pe pleoape cu ceva machiaj ,ca mai apoi când i-am deschis şi mi-am văzut figura în oglindă; să observ că pleoapele mele erau colorate cu o nuanță de maro deschis, iar genele mele păreau mai voluminoase acum că erau date cu rimel.
-Acum arăți perfect. A adăugat doamna Dobelgheriee privindu-mă, ca mai apoi privirea ei să se mute de la mine la o siluetă înaltă ce se poziționase în spatele meu.. Dar nici tu nu arați mai rău Jason. Se pare că am avut dreptate când v-am ales hainele.
-Da, chiar vă pricepeți doamnă D. A zis el simplu, în timp ce eu m-am întors pe vârfuri cu fața spre el, astfel privirea mea întâlnind-o pe a sa.
Trebuie să recunosc că arată bine îmbrăcat aşa.
La naiba, ce tot vorbesc..El arată bine tot timpul.
Ba nu Tessa!Vorbeşti prostii. Este Jason. El nu arată bine. A zis vocea mea interioară,făcându-mă să dau încet din cap aprobând-o.
Vocea mea interioară are dreptate. Este Jason. Acelaşi Jason care mi-a făcut viața un chin de ani buni.
-Cred că vă descurcați să ajungeți la discotecă, nu? Se află lângă fabrica de poşete, dacă ştiți unde este. A afirmat doamna Sofia puțin stresată.
-Stați liniştită fiindcă o să ne descurcăm. Am spus eu zâmbind scurt,în timp ce ea a dat încet din cap aprobându-ne.
-Ei bine atunci vă urez distracție plăcută. Şi Jason..Ai grijă de ea. A zis doamna D. conducându-ne până la uşă, în timp ce Jason a aprobat-o, dând din cap.
Simt un nod imens în gât, gândindu-mă că am rămas singură cu Jason ; iar ultima discuție pe care am purtat-o noi doi..Nu a fost una obişnuită şi calmă.
Mă aşteptam să zică ceva. Orice. Însă el tot ce făcea era să meargă drept înainte cu mâinile în buzunar fără se uite în stânga sau în dreapta.
Cred că i-am rănit rău orgoliul.
Dar îmi păsa?
Fiindcă dacă nu, de ce aşteptam să zică ceva, şi de ce mă enerva la maxim faptul că tăcea şi mă ignora total?
Nu puteam să încerc eu să vorbesc cu el. Defapt nu vroaim să fac asta.
De ce aş face-o?
Să îi dau motive să râdă de mine că "i-am picat în plasă?"
Nu prea cred.
-Clădirea aia ar trebuii să fie? L-am întrebat eu, luându-mi inima-n dinți ; încercând pe cât posibil să par indiferentă.
-Mdea..A răspuns el sec, privind în jur.
Aşa-zisa "discotecă" se afla pe un teren nelocuibil, în jurul căreia se afla o parcare mare plină de maşini ale tineriilor petrecăreți ; iar peste drum faimoasa fabrică de poşete care în zilele noastre dăduse faliment.
Ne-am apropiat tăcuți spre un grup de tineri care se aflau chiar la intrare, unde de altfel se aflau şi Miranda alături de Thomas care nu mai purta ochelari.
Arăta diferit..
-În sfârşit ați ajuns ! A exclamat Miranda îmbrățişându-ne. Deci haideți să vă prezint prieteniilor noştrii. Ei sunt Cara,Brianna,Four,Nicholas şi Xander.
-Încântată. Am zis eu simplu, dând mâna cu fiecare,prezentându-mă ; ca mai apoi sub îndrumarea lui Tom să intrăm cu toții în varianta învechită a cluburilor de azi.
-Deci voi doi sunteți un cuplu? Ne-a întrebat băiatul blond,Four parcă-l chema ; de îndată ce pătrunsesem în clădire, de unde se auzeau bubuind în boxe melodiile trupei ABBA,cunoscută pe vremea aceea.
-Nu. Nu suntem. A răspuns rapid Jason,înainte să apuc eu să zic lucrul ăsta, încă evitându-mi privirea.
-Aaa, păi scuză-mi curiozitatea ; însă cum v-am văzut venind împreună , am crezut că...
-Nu,nu,nu..Suntem doar...amici. Am zis eu întrerupându-l pe băiatul blond, în timp ce el a zâmbit scurt.
Amici? Noi nu suntem amici. Defapt nici nu ştiu ce suntem.
Până acum eram inamici; însă acum nu mai sunt sigură de nimic..
-Păăi, dacă tot am lămurit şi problema asta, ce ar fi să mergem să ne luăm ceva de băut? Adică băieții au muncit toată săptămâna la garajul lui Joe, ca să ne facă astă seara cinste. A afirmat Cara, iubita lui Four ,îmbrățişându-l.
-Mersi, însă eu una nu beau..Am zis eu scuzându-mă ,în timp ce ne-am îndreptat spre un mic bar din colț.
-Tu credeai că mă refer la alcool? Oh,nu. Eu ziceam de un suc.
Pe aici nu se vând băuturi alcoolice. Mi-a explicat ea,în timp ce eu o priveam uimită.
-Club fără bauturi alcoolice? Ciudat..A afirmat Jason parcă citindu-mi gânduriile.
-Cred că vrei să zici discotecă. Şi oricum,la ce folos să te-mbeți de față cu atâtea persoane străine. A adăugat ea înmânându-mi o sticlă de suc de 0,5l , pe care scria "Pepsi-Cola" .
-Da,aşa e. Este de prost gust. A intervenit cealaltă fată strâmbând scurt din nas.
-Nu veniți pe ringul de dans? A întrebat Miranda luându-l pe Thomas de mână, în timp ce Brianna şi Nicholas au aprobat din cap , ca mai apoi toți patru să se amestece prin mulțime ,lăsându-ne pe noi ceilalți la micuțul bar.
-În sfârşit se mai distrează şi Tom. A afirmat Four, privind spre ringul de dans unde Tom o învârtea de zor pe Miranda.
-Măcar în weekend să se mai destindă şi el, fiindcă în cursul săptămânii mai toată ziua stă închis în laborator,lucrând. A completat Cara, luând o gură din sucul său acidulat.
Măcar acum se mai distrează , fiindcă în prezent în fiecare zi îl găseşti în laborator lucrând...
-Ei bine, nu vreau să vă-ntrerup ; însă dacă voi doi tot nu sunteți împreună , m-ai putea onora cu un dans? M-a întrebat Xander,un băiat înalt şi frumuşel, zâmbind şarmant.
Am aruncat pe furiş privirea spre Jason,care brusc se încordase, strângând cu putere sticla sa de suc.
Cumva nu-i place că altcineva m-a invitat la dans?
-Sigur. Am zis eu rapid fără să gândesc, în timp ce Xander m-a prins de încheietura mânii stângi, îndrumându-mă spre ringul de dans.
-Cred că i-ai cam căzut cu tronc băiatului..Mi-a şoptit el la ureche,în timp ce eu mi-am poziționat mâinile pe umerii lui.
-De ce zici asta? L-am întrebat eu panicată,înghițind în sec.
-Reacția lui când te-am invitat la dans.
-Da, păi nu e nimic între noi. Cred că ți s-a părut. Am zis eu simplu, trăgând cu ochiul rapid spre bar, unde Jason ne studia îndeaproape.
-Probabil. A afirmat el zâmbind, ca mai apoi să mă învârtească, dezechilibrându-mă puțin, astfel încât când am ajuns din nou cu fața către el, mi-am pus pentru câteva secunde mâna pe pieptul lui pentru a mă echilibra, ca mai apoi să încep să râd.
-Am uitat să menționez că nu sunt o dansatoare foarte bună? L-am întrebat eu chicotind, luând o distanță decentă între noi.
-Da,cam da..A răspuns el simplu chicotind, în timp ce eu mi-am aruncat din nou privirea spre bar, unde spre surprinderea mea nu se mai afla Jason.
M-am uitat roată în jurul meu, zărindu-l cu greu în capătul opus al sălii îndreptându-se nervos spre ieşire, ca mai apoi să înghit în sec.
Trebuia să îl las în pace şi să nu mă duc după el..Dar totuşi am făcut-o.
-Mă scuzi ,te rog? Am zis eu rapid către Xander, ca mai apoi să încep să alerg prin mulțime până la ieşire, făcându-mi cu greu loc printre tinerii petrecăreți.
Am ieşit grăbită din local, căutându-l din privire pe Jason , care se afla la câtiva metrii distanța,lovind cu piciorul o piatră.
Tessa,întoarce-te în clădire. Nu te du după el.
N-ai nici un motiv să o faci.
Ba nu. Aveam motive să vorbesc cu el. Trebuia să ştiu.
Am început să alerg până în locul unde se afla el , ca mai apoi să mă obresc brusc în spatele lui.
-Ce cauți aici? M-a întrebat el înorcându-se cu fața spre mine,privindu-mă supărat.
-Ce caut aici?! Tu ce cauți aici? M-am repezit eu întrebându-l, în timp ce el a zâmbit scurt.
-Deci să-nțeleg că îți pasă? M-a întrebat el apropiindu-se de mine.
-Deci să-nțeleg că ai fost gelos? I-am dat eu replica,privindu-l în ochii.
-Pff..Pe fraierul ăla să fiu gelos? Nu sunt. A răspuns el simplu pufăind,legănându-se de pe un picior pe altul.
-Atunci nici mie nu-mi pasă. Am zis eu simplu, încrucişându-mi mâinile la piept, serioasă.
-Dacă aş fi fost gelos ți-ar fi păsat?
-Dacă mi-ar fi păsat ai fi fost gelos?
-Asta n-are nici o logică..A afirmat el scuturând din cap, în timp ce eu am tras adânc aer în piept.
-Între noi nimic nu are logică..Am răspuns eu simplu, privind în gol, simțind cum pieptul începuse să mă-nțepe.
-Nu are logică,fiindcă nu vrei tu să aibă logică. A adăugat Jason simplu,aplecându-şi capul spre mine.
-Nu vreau eu? Pe bune Jason. Adică uită-te la tine! Eşti aşa de bipolar, încât nu mai ştiu deloc ce să-nțeleg ! Azi mă iei cu abureli, mâine mă ignori total şi următoarea zi mă iei la mişto.. Am exclamat eu gesticulând cu mâinile prin aer.
-Da, crezi că numa tu eşti confuză? Ei bine nu. Şi te rog, dacă eu sunt bipolar atunci tu eşti tripolară !
-Ba nu! Eu nu-mi schimb stăriile aşa ca tine.
-Serios? Adică mai ieri îmi spuneai cu seninitate că nu m-am schimbat şi că îmi bat joc de tine, şi azi vi tu singură la mine să vezi de ce am plecat, fiindcă ți-ai făcut griji pentru mine? Asta se numeşte bipolaritate,Tessa. A zis el,lăsându-mă fără cuvinte.
-Nu mi-am făcut griji.
-Şi atunci de ce ai venit aici? De ce stai acum în fața mea?
-Fiindcă mi-ai dat viața şi mintea peste cap, de asta! Am exclamat eu rapid, în timp ce el m-a privit uimit.
-Mă bucur că nu sunt singurul în situația asta..
-Ce vrei să zici prin asta?
-Tu ce ai vrut să zici prin "mi-ai dat viața şi mintea peste cap" ?
-Nimic. Am răspuns eu simplu,dând din umeri , simțindu-mă ca şi când cineva m-a pus să înghit un bolovan, în timp ce el a început să pufăie.Ştii..
-Ce să ştiu?
-Poate aveai dreptate..Am zis eu cu o voce joasă, lâsându-mi capul în jos.
-În legătură cu ce? Bipolaritatea?Fiindcă dacă da,ştiam asta deja.. A afirmat el ridicându-şi o sprâncenă convingător.
-Ştii ce? Las-o baltă,fiindcă nu are rost. Nu conteaza. Am zis eu privind în gol.
-Zi! În legătură cu ce aveam dreptate?
-Nu mai contează ,Jason. Nu mai contează. Am afirmat eu ridicând din umeri, ca mai apoi să îl privesc indiferentă.
-------------------------------------------------------------------------------------
Pam-pam !
Bun, deci cred că ăsta a fost cel mai lung capitol de până acum.
Dar l-ați meritat ^.^ ; mai ales că datorită tezelor, în următoarele 2 săptămâni voi posta mult mai rar.
☆Deci..Ce credeți că a vrut Tessa să-i spună lui Jason?
☆În legătură cu ce a avut dreptate? ;)
Btw, sper că v-a plăcut ; şi dacă da , nu uitați de steluță+comm cu părerea voastră.
Vă pup ! :*****
Enjoyyyyy !!!!