Silueta pe care o zărisem la geam era o persoană la care nu m-am așteptat.. Era Daniel.... Chiar el.. Carne și oase. Credeam că am vedenii, dar totul era real. Mă apropii salutând politicos pe toata lume. Mă apropii de tatăl lui Adam, dăm mâna în semn de salut,la fel cum fac și cu cumnatul lui Adam.
-Eu sunt Damian Cross, tatăl lui Adam. Mă bucur să te cunosc, salvatoarea fiului meu. *spune cu zâmbetul pe buze *
-Și mie îmi pare bine să vă cunosc, domnule! Bella Turner este numele meu. *mă prezint politicos *
-Eu sunt Eric! Soțul Evei, sora lui Adam. Ei sunt Erica, Evelin și Erin. *începe Eric să enumere *
-Așa deci.. Eva, Eric, Evelin, Erin și Erica. Frumoasă alegere... Aș muri dacă mi-ai spune că numele de familie începe și el cu E.. *spun amuzată*
-Ești pregătită să mori pentru că suntem Brown? *spune încet, dar sigur știind că eram în prag să fac un atac de panică *
-Nu se poate! Mai speriat! *spun lovindu-l ușor peste umăr *
-Apropo eu sunt Daniel! Încântat de cunoștință! *spune el de parcă n-aș fi la curent *
-Mda.. Și eu. Oricum ne cunoaștem din liceu. *i-o întorc *
-Copii!! La masă! *strigă Eva *
Domnul Cross trece primul așezându-se în capul mesei și ceilalți în jur. Eric îl urmează, dupa care Daniel îmi face semn să trec. Se apropie ușor de mine, lăsându-se la nivelul urechii mele.
-Bucură-te Turner. Ei nu știu de relația noastră. *spune pe ton sfidător *
-Ce joc bolnav faci Ross? Cum de nu mi-ai spus că ești rudă cu Adam? *scuip nervoasă vorbele *
-Conta? *întreabă nedumerit *
-O să regreți. *îl ameniț*
-Copii! Veniți? *strigă mama lui*
-Sigur tuși! Să mergem! *îmi spune zâmbind*
Este nebun de legat. Sunt rude. Adam și Daniel. Nu știu ce pot face în cazul ăsta. Stai așa! De ce îmi pasă? E doar o cină. Și oricum relația mea cu Adam e secretă. Nimeni nu știe. Mă apropii de masa familiei Cross. Mama sa a pregătit atâtea bunătăți. Ne așezăm la masă și eu am marele noroc să fiu așezată între cei 2 veri. Fostul și actualul. Cât noroc pe tine Bella. Tatăl lui se ridică în picioare, la fel ca restul familiei, ceea ce îmi dă de știre că la fel trebuie să fac și eu.
-Vreau să țin un toast pentru Adam. Fiule, te-ai născut într-o zi specială. În ziua de Crăciun. Astăzi avem ocazia de a sărbători cei 18 ani de viață ai tăi. Sper să ne calci pe urme, doar știi că ești mândria noastră. Ești...băiatul nostru de aur. Sper că cât mai curând ne vei bucura cu vești. Pentru Adam!
Toată lumea ciocnește păhărele și bea o gură din vinul roșu. Eu m-am emoționat. La un moment dat îmi cade o lacrimă. Lia, mama lui Adam observă și îmi atrage atenția. Mă scuz, ridicându-mă de pe scaun și întrebând în ce direcție este baia, Adam oferindu-se să-mi arate calea. Ajunsă la baie, intru ștergându-mi lacrimile și retușând machiajul care practic este încă întreg. Când mă pregătesc să ies, văd ușa băii cum se deschide, pe ea intrând Adam și după ce intră o închide cu cheia.
-Adam! Ce faci aici? Credeam că ești la masă cu ai tai? *spun uitându-mă uimită *
-Voiam să văd dacă ești în regulă. Totul e bine? *se apropie de mine și mă ia în brațe *
-De ce nu mi-ai spus că Daniel e vărul tău? Știi cum mă simt întâlnindu-mă cu 2 băieți și ambii provin din aceeași familie. Unul e fostul și celălalt actualul. Iar părinții nici habar nu au de ceea ce se petrece sub nasul lor. *spun fiind frustrată, ceea ce mă dă de gol e atunci când îmi netezesc părul de nervi*
-Nu contează. Atâta timp cât ne iubim! *și îmi aplica un sărut pe buze*
Simt că-mi fuge pământul de sub picioare. "Atâta timp cât ne iubim". Îmi răsună ca un ecou în cap. Ceva de neimaginat aș spune eu. Adam se apropie de mine și depune un sărut pe frunte. E prima dată când el face acest gest. Până acum erau doar micile săruturi. Mă uit cu ochii mari la el. Îmi face semne de încurajare și iese. La o scurtă privire aruncată în oglindă înainte să ies, observ că din nou se deschide ușa. Același mod, persoane diferite. Intră Daniel.
-Hei! Așa un mic interes! De când tu și Adam... vă știți voi... *îmi face semn cu degetele *
-Pe bune Daniel? Nu ai altceva de făcut? *mă întorc uitându-mă urât la el*
-Care e scopul tău aici? *îl întreb sec*
-Nici unul. Să mergem. *spune și eu ies înaintea lui*
Ieșim din baie. Venind împreună atragem atenția tuturor. Părinții nu au dat mare importanță, dar Adam privea cu mânie tot ceea ce se întâmpla. Încerc să nu acord importanță și să mă distrez doar. Toți îi împărtășeau cadourile lui Adam. Eu nu îi luasem ceva scump. Era mai mult pe grabă. Am un cunoscut din partea lui Mell care se ocupă cu bijuteriile. L-am rugat să graveze pe o brățară "My blood is in your veins" și pe un inel "your heart is in my mind". Acestea denotă momentul în care i-am donat sângele rar pentru a putea supraviețui. Părinții îi luă o mașină nouă, sora și cumnatul îi luă un ceas si un laptop pentru lucru la birou. Daniel îi dădu un plic urmând săi dau și eu cadoul meu. Îl deschide, citește și rămâne mut. Mă privește cu ochii mari și plini de viață după care mă ia în brațe.
-La mulți ani iubitul meu! *îi șoptesc atunci când eram îmbrățișati*
-Cred că e cel mai unic cadou primit de la cineva! Mulțumesc! *spune zâmbitor și mândru *
-Ce scrie acolo? *întreba curioasă Eva *
Eva îi luă din mână cadourile și citește ceea ce era gravat.
-"Sângele meu este în venele tale".
"Inima ta este în mintea mea". Atât de drăguț. Este perfect! *spune ea arătând la toată lumea*
-Bella. Mă ajuți? *îmi cere Adam *
-Singur! *mă apropii luându-i mâna *
Mă apropii și îi închei brățară și îi țin inelul pe care îl ia și îl pune pe deget. Se uita încă odată la mine. Ochii vorbesc despre multe lucruri. Ne uităm intens unul la celălalt. De odată vocea mamei lui ne distrage. Ne chema în sufragerie. Toate luminile sunt stinse. Sora lui se apropie cu un tort pe care Adam urmează să îl sufle.
-Puneți o dorință puștiule! *spune tatăl său îndemnător*
-Dorința deja e îndeplinită. *spune uitându-se la mine*
Suflă în timp ce toți aplaudau. Ne așezăm în living după ce tatăl lui Adam a primit un apel de la cineva iar Daniel decide să plece pentru că are altceva de făcut. Eva a pus copiii la somn, iar acum vorbeau cu părinții lui Eric. Eu și doamna Cross ne așezăm privind albumul din copilărie a lui Adam. Se observă că e iubit de toți. Toate fetele din grupa sa roiau în jurul său. În timp ce răsfoiam albumul, dau de o poză ce mă bulversează.
-Doamna Cross. Cine e doamna și copilul care stă în brate? *spun cu vocea tremurând *
-Oh ea! Era o bună prietenă. Lucra parteneră cu soțul meu la firmă. S-a stins din viață în urmă cu 3 ani. A avut un accident de mașină. Trebuia să ajungă acasă de ziua ficei ei dar drumul nu era tocmai favorabil. Băiatul este Christian. Fiul meu decedat de acum 4 ani. Ea era nașa lui.
-Doamna Cross! Mama a fost nașa lui Christian! *spun șocată *
-O cunoști pe Amelie? *se uită bulversată *
-E.. Mama... *spun cât pe ce să încep o criză de plâns *