Capitolul VI
- Ai terminat o dată? a întrebat Lukas exasperat, trecându-şi degetele prin păr.
S-a ridicat din scaun, fixându-şi privire pe priveliştea Vegas-ului descoperită de fereastra care ţinea loc de zid, din dreapta sa.
- Oh, îmi cer scuze. Te plictisesc cumva? a întrebat Reese sardonică.
Aceasta se afla deja la limita răbdării sale atunci când a intrat în acea întâlnire. I-a ajuns până peste cap atitudinea lui Lukas. Fusese destul de rău că nu a apărut la întâlnirea lor de la AquaNox, seara trecută. Ea nici măcar nu a făcut scandal, când nu şi-a făcut apariţia la Nord aşa cum i-a promis, când l-a sunat să îl întrebe dacă nu cumva a uitat de persoana ei - chiar dacă l-a aşteptat până la două dimineaţa la cazino. Dar atunci când a ajuns la Nord la amiază şi a primit un telefon de la managerul de serviciu de la Venetian, informând-o că acesta a fost acolo seara trecută, având un joc privat la Paiza, Reese a decid că asta fusese ultima picătură.
Aşa că a mărşăluit sus la apartamentul lui Lukas, pregătită mental să îi ofere o lecţie sănătoasă pentru că a lăsat-o de una singură. Însă a fost surprinsă să îl găsească în biroul lui, cu nasul deja îngropat în hârtii. Tocmai de aceea şi-a muşcat limba şi s-a decis să îl lase în pace de acea dată. Merita până la urmă o mică pauză.
Lăsând la o parte comportamentul său de afemeiat, Lukas chiar nu mai avea alte vicii. În ciuda faptului că deţinea o mulţime de cazinouri, nu juca decât ca să socializeze cu marii jucători şi asociaţi de afaceri. Nu fuma - cu excepţia câtorva ţigări la evenimente importante. Şi nu lua nici substanţe ilegale, deşi avea resurse nelimitate de a procura cele mai bune droguri, care îţi distrugeau mintea, pe care banii puteau să le cumpere.
Reese s-a aşezat în locul ei, din faţa biroului lui, începând să îi ofere un raport detaliat despre toate afacerile lor majore, dar era evident că mintea sa se afla altundeva.
Nu avea deloc stare. Îşi trecea degetele prin păr, îşi trosnea încheieturile sau îşi ciupea septul, în timp ce Reese continua să vorbească despre licenţele de alcool şi jocuri de noroc care aveau nevoie de semnătura lui.
Într-un final, aceasta a oftat adânc.
- Va fi mai puţin anost pentru tine dacă aş vorbi aşa: se faşi, domnule Halstein. V-aş deranja dacă aţi semna aceste hârtii ale mele ca să mă întorc la drumu' meu? a întrebat tăios înainte să înceapă să tărăgăneze cu un accent sudic.
Lukas s-a întors brusc, uitându-se urât la ea.
- Funcţionează asta pentru tine? a continuat Reese, ridicându-şi sprânceana perfect pensată.
- Felicitări, Reese! Nu ştiam că poţi să imiţi oameni? Poate poţi pune asta în rezumatul tău atunci când vei căuta o nouă slujbă, a explodat sarcastic, ţipând la locotenentul lui.
Aceasta a fost şocată de reacţia lui severă, dar a înlăturat rapid tremuratul care o cuprinsese din senin.
- Nu o să mă concediezi, Lukas. Deoarece ştii că am deja o schiţă a memoriilor mele intitulată: „Satana poartă Armani" care va face „Diavolul poartă Prada" să arate ca o carte de copii.
Şantajul era o lovitură sub centură, dar la fel fusese şi ameninţarea lui. Şi, deşi Lukas putea foarte bine să îşi îndeplinească ameninţarea, Reese era îndeajuns de enervată să nu accepte nimic culcată.
Lukas a continuat să arunce cu cuţite metaforice în direcţia ei, în timp ce s-a aşezat înapoi pe scaunul său.
- Hai să nu facem asta, Lukas. Amândoi ştim că ai nevoie de mine.
- Nu atât de mult pe cât tu ai nevoie de mine.
- Pentru numele lui Dumnezeu, ce ţi s-a urcat în fund şi a murit? a exclamat supărată.
În toţi anii în care a lucrat sub aripa lui, nu l-a văzut niciodată atât de lipsit de focalizare. Atât de afară din elementul său cum era în acea clipă.
Halstein şi-a îngropat faţa în mâni, oftând zgomotos.
- Nu ştiu!
- Ar trebui să fiu îngrijorată? Trebuie să te încredinţez unei instituţii? Deoarece eşti conştient că viitorul meu depinde total de sănătatea ta mintală, a spus, încercând să îi însenineze dispoziţia, dar nu a reuşit din moment ce Lukas şi-a ţinut gura, fiind în continuare ursuz. Orice este, vom trece peste. Este doar o fază. Este timpul să ai o cădere nervoasă, oricum. Doar încearcă să te stăpâneşti, te rog.
Lukas a inhalat adânc înainte să se ducă la micul bar din colţul biroului său vast. Şi-a turnat un shot de scotch şi l-a băut dintr-o înghiţitură. A tresărit atunci când alcoolul i-a ars gâtul, după care s-a aşezat pe canapeaua din piele de lângă perete.
- Este totul pregătit pentru a treia aniversare a Nordului din Macau?
- Trebuie doar să mă ocup de câteva minore detalii, dar în general suntem pregătiţi să începem, a zis Reese aşezându-se lângă el.
- Bine. La ce oră trebuie să fiu acolo, mâine?
Întrebarea aceasta a luat-o prin surprindere pe brunetă.
Cu excepţia marilor deschideri, Halstein nu s-a obosit niciodată să se ducă la aniversările hotelurilor sale. El întotdeauna o trimitea pe ea sau pe unul dintre acţionarii cei mai importanţi în locul său.
Nordul a fost deschis, de fapt, pe patru iulie 2010, dar din cauza tradiţiilor stricte chinezeşti, care considerau numărul patru aducător de ghinion, deoarece rima cu cuvântul chinezesc pentru moarte, au mutat data aniversării pe data de trei a lunii iulie. Avea să fie o săptămână de festivităţi cu evenimente speciale pentru oaspeţii hotelului şi jucători.
- Nu ştiam că vei participat? Niciodată nu ai avut răbdarea necesară pentru ceva atât de repetitiv şi ostentativ înainte, în plus, cum rămâne cu Il Capriccio? Petrecerea de redeschidere este în aceeaşi săptămână, credeam că ai fi fost mai dispus să te duci la aceasta?
Lukas nu a dorit să îi spună acesteia că nu era deloc încântat să se ducă în Macau, în special deoarece Il Capriccio avea redeschiderea în aceeaşi săptămână, dar avea nevoie de ceva care să îi distragă atenţia. Rău de tot.
Nu era sigur că putea să îşi ţină promisiunea făcută ei, că avea să îşi ţină distanţa, dacă erau în acelaşi oraş. Era un adevărat chin pentru el să se gândească la ea şi nu putea să facă nimic în legătură cu asta. Pentru a suta oară de când a plecat din Paiza seara trecută, şi-a regândit decizia de a renunţa şi a pierde jocul doar ca ea să poată lua banii. Apoi mintea lui se îndrepta spre expresia de pe chipul ei atunci când aceasta de abia putea să îşi conţină entuziasmul.
Zâmbetul pe care încercase din greu să nu îl lase să îşi facă apariţia.
Mica sclipire din ochii ei pe care s-a prefăcut că nu o vede.
Au fost toate pur şi simplu prea mult.
Ce fel de persoană ar fi fost el dacă i-ar fi furat acel moment glorios?
„Un fraier fără pic de spinare, asta eşti." S-a gândit supărat.
A avut jocul.
A avut-o pe ea.
Numai că nu a fost îndeajuns de bărbat pentru a duce planul la bun sfârşit, iar pentru a nu ştia câta oară de când şi-a întors spatele şi a plecat, s-a blestemat pentru că a fost lipsit de putere în faţa ei.
În vreme ce ţinea petrecerea sa personală de compătimire, a ajuns la o decizie. Avea nevoie să pună cât mai mulţi kilometrii între ei doi. Nu era genul care să îşi încalce promisiunile. Dar după cât se părea, atunci când era vorba de ea, regulile sale de o viaţă nu mai contau.
- M-am gândit că poate ar îmbunătăţii moralul angajaţilor dacă fac o vizită, a spus Lukas indiferent.
Reese s-a uitat la acesta. Ştia că ascundea ceva. Ceva mare. Dar, de asemenea, ştia că dacă nu dorea ca ea să fie implicată, atunci nu putea să facă nimic în legătură cu asta.
Lukas îşi preţuia intimitatea mai mult decât orice altceva. Iar ea îi preţuia încrederea în acelaşi mod. Aşa că pentru următoarea jumătate de oră, ei doi au vorbit doar despre afaceri şi planurile de călătorie pentru noaptea aceea. Din cauza diferenţei de cincisprezece ore dintre Nevada şi Macau, Lukas era nevoit să plece în acea noapte ca să poată să ajungă în Macau la prânz în ziua următoare. Iar atunci când nu a mai rămas nimic de discutat, Reese s-a scuzat, lăsându-l pe Lukas singur cu gândurile sale.
--------------------------------------------------------
Oare ce credeti ca se va intampla mai departe? O va lasa Lukas in pace? Chiar va pleca el in Macau ca sa ii respecte dorinta?