Fulgi de zapada cadeau din cer intr-un dans alert. Pe jos patura catifelata se asezase. Florile de pe mormant se uscasera si acum totul era alb. Vremea era trista. Viata e trista. A plecat de langa mine. Imi promisese ca nu ma va parasi niciodata. Nu s-a tinut de promisiune. Dar nu sunt suparat. Poate ii e mai bine acolo, dar noua nu ne e bine fara ea.
Aurora a murit si nu am stiut. Am aflat tarziu. Mai trebuia sa am grija doar de o fata, de iubita mea Erica. Trebuia sa o protejez, dar am dat gres. Trebuia sa stau mereu langa ea, in acea zi la piscina. Numai din vina mea s-a intamplat. Numai din vina mea a murit. Eu am fost un idiot.
Erica, nu o sa ma iert niciodata pentru ce s-a intamplat. Eu am fost de vina. Te iubesc frumoasa mea si nu o sa pot iubi pe altcineva la fel ca tine. Aveai ceva special fata de toti. Chiar si fata de Aurora. Erai speciala in ochii mei. Acum ca nu te mai am deloc imi e foarte greu.
Am atins poza ei de pe mormant. Erica a mea, frumoasa mea, ingerul meu, te iubesc.
Nu e vina ta, dragul meu. Si eu te iubesc, Chris.
—————————————————————————————————————————————————————-
Va rog nu dati cu pietre pentru ca am terminat-o in acest mod. Nu mai aveam timp sa scriu la ea si nu imi place sa o las neterminata. Si oricum, de la inceput voiam sa fac un final trist. Va rog nu va suparati.
O mica parere (pozitiva/negativa) nu m-ar deranja pentru ca sunt curioasa cum vi s-a parut cartea. Multumesc celor care au citit-o. :*