Kᵢᗰ Tₐₑ𝓱yᵤ𝚗g
Am refuzat să mai intru pe podium. De fapt nu, Frank a refuzat asta. Arătam groaznic, de parcă văzusem o fantomă în fața mea în acel moment.
Toate amintirile plăcute și neplăcute îmi revin în minte, făcându-mă să mă simt sufocant, astfel că ies afară.
Aerul rece mă lovește din plin, făcându-mă să tremur câteva secunde, până când aveam să mă obișnuiesc.
Nu mai vreau nimic acum. Vreau doar să dispar de aici. Nu știu unde, dar vreau să uite lumea că există Kim Taehyung.
Nu-mi dau seama dacă e imaginația mea, dar îi aud vocea. Le aud vocile, căci o aud și pe cea a lui Jimin.
Mă uit panicat în jur, dar nu-i văd.
Nu sunt bine. Oftez, renunțând.
"Încă poartă inelul, Chim"
Îl aud vorbind din nou pe el.
Și-l pot auzi pe Chim cum oftează.
Mi-a văzut inelul?
"Nu-l pot da jos dacă el încă îl poartă, mă voi simți vinovat..."
Acea voce calmă, joasă și care mi-a lipsit al naibii de tare, se auzi din nou.
Simțeam cum mă descompun ușor, sub vocea lui liniștitoare.
Vocea lui m-a calmat mereu, fie că voiam sau nu.