Though they may surround me like lions
And crush me on all sides
I may fall, but I will rise
Not by my might, or my power, or by the strength of swords
Only through, your love, my lord
All we've lost, will be, restored
- Rise, Josh Garrels (Kye Kye's Version)
*
- Bă, tu ești cretin, în pula mea, cum dracu' ai lăsat-o să stea pe balcon în frig toată noaptea?
- Am și uitat-o, să mor.
- Nu pot să cred, băi frate. Cum te suporți atât de dobitoc?
- Nici nu mă iau în seamă.
- Stai liniștit, că oricum nimeni nu îți gusta glumele.
- Dar îmi guști tu pula.
- Nici nu mă așteptam să te întorci cu bun simț de la nebuni.
- Nu am fost la nebuni, terminato!
- Da' ar trebui.
- Unde dracu' ai fost?
- Nu te interesează. Nici nu mai ai ce discuta cu mine, scârbă împuțită!
- Aolo, da' vrei să încetezi odată? S-a dus singură și a rămas acolo toată noaptea ca proasta, mare chestie. Nu a încuiat-o nimeni. Putea să se întoarcă oricând.
Auzeam de vreo cinci minute cum se certau în sufragerie Adela și Radu și nu puteam nega ultima lui frază. După aceea se făcuse liniște și Adela probabil se încrunta le el sau se pregătea să-l ia la bătaie. Eu încă priveam blocul de vis-a-vis. Îmi era frig. Puteam să mă întorc. De ce nu am făcut-o? Acum îmi simțeam nasul înfundat și tremuram de la posibile frisoane. O răceală îmi mai lipsea. De ce am rămas aici? Știam că nu o să vină. Știam că mi-a zis să-l las să se gândească doar ca să plec, iar el să poată să se uite la meci sau filme porno. I-am fost de folos și l-am făcut să se simtă bine, apoi m-a alungat la mama naibii pentru că nu mă suportă când nu facem contact sexual și vrea doar să nu mă audă. Mă usturau ochii, îmi simțeam fața umflată. În amalgamul meu de gânduri întortochiate, probabil mă și bufnise plânsul. Nu mai țineam minte. A fost o noapte lungă pe care am simțit-o trecând rapid din pricina dilatării timpului în combinație cu viteza gândului. Nu avea niciun sens ce ziceam. Mă simțeam deranjată de un deget care îmi amorțise și pe care nu îl mai puteam simți. M-am uitat la el și l-am pipăit bine cu mâna cealaltă doar ca să mă asigur că nu a căzut de la frig. Adevărul era că sfârșitul primăverii era cu adevărat înfricoșător. Fusesem loviți de potopuri și inundații, vânturi puternice și temperaturi îngrijorător de scăzute. Cu toate astea, nici măcar clima nu putea să fie mai dereglată decât mine. Se juca puțin cu mințile noastre, dar știa ce face. Ne scotea puțin din rutină, probabil. Să încercăm să privim partea bună. Asta cine mai poate. Eu mă dau bătută. Răcisem cobză. Abia ce mi se umflaseră complet amigdalele și deja știam că mâine o să mă doară gâtul și o să mă înfig în Decasept.
Am auzit cum ușa de la balcon este deschisă și o Adela cu părul ciufulit și rimelul scurs pe toată fața mă trage de braț până-n sufragerie și mă ceartă. Nu am ascultat-o. Mă uitam la Radu care stătea în pula goală pe canapea și se uita la orice altceva în afară de noi. Sau mai bine zis, eu. Faza e că întotdeauna am acceptat să fiu făcut cu ou și cu oțet. Ce vorbă urâtă. Mai uram și oțetul. Întotdeauna am acceptat să fiu călcată în picioare. Le-am permis tuturor, adică Adelei și lui Radu, să își bată joc de mine pentru că îi iubeam. Eram îndrăgostită de amândoi — separat sau împreună - și nu mă puteam debarasa de sentimentul ăsta. Îi lăsam să facă ce vor cu mine, din mine pentru că îmi plăcea să fiu controlată de zeitățile la care mă rugam. Asta era. Eram atât de îndrăgostită de oameni și atât de dependentă de ei și compania lor, în general, încât Adela și Radu nu mai reprezentau doar un ideal. Acum erau niște stăpâni. Nu știi ce să faci și nu îți găsești cu adevărat rostul până nu te simți dominat. Cel puțin, asta eram eu. Căutam să fiu îndrumată de Cei Înțelepți pentru că știam că nu mă descurc singură și voiam să știu de la cei mai buni. O prostie. Virusul mi se răspândea în creier. Totuși, nu știu sigur cât de mult mă deranja punctul în care am ajuns. Nici eu și nici Radu nu ne schimbasem deloc. Ba chiar ne reluam rutina zilnică. Mă simțeam la fel de tânără, confuză și necunoscătoare ca la 15 ani, când Radu îmi furase o parte din copilărie. Întotdeauna mi-am zis că probabil ar mai fi trebuit să aștept și să îmi continui copilăria rămasă și să mă rezum la ieșit în mall și uitat la seriale. Dar nu poți să nu cazi în plasă tentațiilor vicioase pentru că trăim, până la urmă, în epoca contemporană și vrem, nu vrem, suntem înconjurați de puberi și aici mă refer la copii de 13 ani, pokemoni, care fumează iarbă și își dau importanță pe rețelele sociale cum că sunt ultimii drogați și periculoși cu haine XL și cu vanși rupți, pictați, colorați, cu flash-uri, penny-uri și longboard-uri. Copii care beau cafea la Starbucks pentru că e cool, copii care își încep viața sexuală pentru că e nașpa să nu, copii care merg la Arene și party-uri prin centru ca să se îmbete și să se laude apoi că s-au făcut muci și au dansat pe dubstep, iar părinții lor sunt mai mult decât ok cu stilul ăsta de viață, copii care aprind cuie afară la Mc Romană doar ca șocheze și să atragă priviri încruntate, copii care se maturizează mult prea repede. Nu judecam pe nimeni. Așa evoluasem noi. Nu apucasem însă generația asta pokemon, dar la 15 ani mă apucasem să fac sex oral. Pe lângă iarbă și cocaină, nu făceam nimic ieșit din comun. Nu cred că mă afecta neapărat maturizarea asta rapidă. În fond și la urma urmei, experimentam niște chestii soft și îmi începusem viața sexuală la 17 ani cu un tip care mi-a declanșat o memorie involuntară, așa că l-am asemănat cu Radu. Deși, el era Alex și acum nu mai e.
Nu ne oprisem în sufragerie, ci la baie. Adela a dat drumul la apă fierbinte și mi-a zis să mă dezbrac. Mi-am dat jos tricoul și chiloții și deși era cea mai bună prietenă a mea, mă simțisem jenată pentru că nu eram epilată jos. Și știam și de ce. Dar dacă aveam să mi-o zic de prea multe ori în gând, aveam să trăiesc cu impresia că este și adevărat. Nu vreau asta. M-am întors cu spatele la ea, care acum își desfăcea sutienul și m-am privit în oglindă. Îmi detestam corpul, asta era sigur. Puteam apuca grăsime de peste tot. Aveam atâția colăcei la burtă încât puteai să împletești mucenici. Mă bufnise puțin râsul.
- De ce râzi?
- Uite, am râs în continuare și mi-am ciupit burta ca să se vadă colăceii.
A râs și ea.
Eram excitată. Îmi era poftă de sânii ei micuți și adorabili pe care aș fi vrut să îi mănânc cu totul, de vaginul ei umed cu labiile imense pe care voiam să le strâng cu dinții, de fesele ei bombate pentru care aș fi murit doar ca să le mai pot apuca și pălmui odată. Intrase în cada plină, strâmbându-se din cauză că apa era prea fierbinte. Am urmat-o. Acum stăteam una în fața celeilalte, cu genunchii strânși la gură și zâmbeam una la alta, copilărește. Apa fusese fierbinte, dar pe măsură ce o lăsam să mă inunde, devenea din ce în ce mai rece. Era așa liniște. Remarcasem că nu mai am această frică ciudată de apă. Nu mai am impresia că o să mă scufund, iar ea o să mă înghită. Mă simțeam în siguranță atunci când eram cu Adela. Cred că asta era, de fapt. Probabil că m-aș fi simțit puțin nesigură dacă aș fi fost singură, dar ea era aici și asta era important.
- Unde ai fost?
- La han, a răspuns și s-a lăsat pe spate, întinzându-și picioarele și punându-le deasupra umerilor mei. Începusem să i le mângâi.
- De când mergi tu la han? mă încruntasem.
- De când a luat masă Mihai și m-a invitat.
- Care Mihai?
- Mihai.
- Mihai?
Aveam o senzație ciudată de deja-vu.
- Da, mă. Mihai.
- Țiganu'?
- Hai nu fi rasistă, a zâmbit de parcă și-ar fi amintit ceva.
- Xenofobă, am zis și am început să râd pentru că mai purtasem discuția asta. Și ce ai făcut la han? Te-ai futut cu cineva? am continuat.
- Surprinzător, lăutarii chiar nu sunt genul meu de bărbați. Bine, îți dai seama că am fost abordată de tot felul de specimene, inclusiv Petrică Cercel, dar am zis, "Am venit doar să dansez, am bărbat acasă". Asta i-a făcut praf. Scuza cu bărbatul e cea mai bună. Ei chiar respectă chestiile astea și e foarte frumos. Decât să dea românii așa cu gura aiurea, mai bine învață ceva de la țigani, că sunt și dăștia cu bun simț, nu numai huligani.
- Petrică Cercel s-a dat la tine?
- Da, mă, mare chestie. Oricum, a fost mișto. Mai ai nevoie și de petreceri de genul ăsta. Nu au fost numai manele. După doișpe au băgat și lăutărească. Știi cât ador muzica lăutărească. Face parte din folclorul nostru și ar trebui să ne mândrim mai mult cu ea, nu crezi?
- Nu pot să te contrazic, am zis, deși nu îmi era mintea tocmai acolo.
- Tu ce ai făcut?
- Muie, ce să fac.
- Mda, cum am intrat, mi-a zis să te învăț să faci muie că nu mai știi.
- Adela?
- Hm?
- Cred că m-am îndrăgostit de tine.
- O să-ți treacă, lasă, a zis și a închis ochii.
- Te iubesc.
- Și eu.
- Serios?
- Da, ești prietena mea, nu e normal?
- Poți să încetezi din a te mai comporta așa?
- Ce ai, dragă? s-a încruntat, deși încă avea ochii închiși.
- Te comporți de parcă nu ne-am mai sărutat sau nu am mai făcut sex.
- Stef, mie îmi plac băieții.
- Atunci de ce mă mai amăgești?
- Nu te amăgesc. Câteodată simt nevoia să-ți fac pe plac.
- De ce?
- Pentru că mă atrage dorința ta pentru mine.
- Ciudat fel de a o spune, am zis și am început să o ating între picioare, după ce am văzut că nu mai spune nimic.
- Mmm, a gemut când i-am atins clitorisul și s-a fâstâcit puțin.
- Îți place așa?
A dat din cap și a început să geamă din ce în ce mai tare pe măsură ce îmi băgam degetele tot mai adânc. Mă oprisem.
- Ce faci? Mai vreau.
I-am dat picioarele jos de pe umerii mei și am ieșit din cadă, luând un prosop pe mine.
- Unde te duci? a zis cu o voce disperată.
- E atât de greu să admiți că și tu mă iubești și vrei să mai facem sex? Chiar atât de greu e să îți calci pe orgoliul ăla nenorocit?
- Dar nu vreau să am o astfel de relație cu tine.
- Te-ai mai futut cu Radu de când s-a întors?
- Ce pula mea te tot interesează pe tine cu cine mă fut eu? a țipat.
- Nu mă interesează, dar dacă e să mă fut cu Radu, vreau să știu, să nu iau HIV de la tine.
- Ce bine că nu o să te fuți, a început să râdă.
S-a ridicat, cu apa scurgându-i-se pe întregul trup lung și suplu. Și-a luat un prosop de pe uscător, s-a șters puțin și a ieșit din cadă.
- Îți dau un sfat, dacă vrei să te fuți cu Radu. Bagă mașina de tuns în stuful ăla, a zis și a făcut semn în jos. Probabil că mă înroșisem. De nervi, de rușine. Era același lucru pentru mine. Mă duc să iau niște iarbă de la cineva. Vrei să vii?
- Unde?
- La Victoriei.
- Câte grame?
- Treizeci. Îi luăm și lu' Radu, a rânjit de parcă eram pe punctul de a face ceva extrem de periculos.
- Abia a ieșit de la dezintoxicare și tu vrei să îi dăm iar droguri? m-am încruntat pentru că nu era tocmai ok.
- Ete pula. Iarba e medicinală, nu o să-i facă nimic rău. Plus că a intrat din vina cocainei. Cocaina e doar pentru noi.
- De unde ai bani și de cocaină?
- Păi nu am...
- Adela, mi-am dat ochii peste cap și am simțit că discutăm despre asta a nu știu câta oară. Ți-am zis să termini cu chestiile astea...
- Nu pot. Vreau să fac sex. Sunt nimfomană, asta e, a zis și m-a împins din dreptul ușii ca să poată să iasă.
Peste vreo patru ore, eram la metrou la Universitate. Aglomerație maximă la ora 14:00. Așteptam un al doilea metrou spre Pipera pentru că cel dinaintea lui fusese atât de plin încât nu avusesem pe unde să intrăm. Mergeam două stații. Dacă ne înghesuiam puțin, poate încăpeam. Adela, sigur, că era slăbuță. Eu puteam să aștept altul.
Nu prea am vorbit. Fiecare se gândea la ale ei, așa am presupus. Începusem să vorbim abia când am coborât la Victoriei pentru că trebuia să ne așteptăm dealer-ul și era cam liniște; probabil ni se terminase și rezerva de gânduri. Ce tocmai am spus???
- Mai știi când ne-am sărutat prima oară aici la Victoriei?
- Cum să nu mai știu, am zâmbit.
- Te-aș săruta și acum doar că nu e nimeni.
- Eu te-aș săruta, oricum, dacă nu m-ai fi enervat adineauri.
- Știi că am toane.
- Da, ești așa instabilă, câteodată...
- Ah, uite-l, a zis și mi-a făcut semn să mergem la scările rulante.
Un tip de vreo 30 și ceva de ani, foarte tras la față, cearcăne, purta o geacă de blugi și își ținea mâinile în buzunar, trăgându-și nasul și balansându-se de pe-un picior pe altul. Era agitat. Un drog mai puternic decât cofeina, habar n-am. Surprinzător, nu sunt expertă când vine vorba de numele și efectul lor.
Ne-a făcut semn să urcăm și am ieșit undeva... nu știu unde pula mea, dar eram afară. Ne-a dus pe niște străduțe dubioase, apoi am ajuns în dreptul unui bloc cu 4 etaje. Arăta deplorabil, ca cele de la periferie. Locuințe de junkiști. Am intrat în scară și apoi în primul apartament pe dreapta. Pereți nevăruiți, linoleum, 2 camere. Era clar că luaseră apartamentul doar ca să se drogheze. Nu îi condamnam. Și eu mi-aș fi luat o locuință separată doar ca să pot să trag pe nas liniștită.
În sufragerie erau patru bărbați - cochetau cu aceeași vârstă a dealer-ului . Stăteau pe o canapea jerpelită, singura mobilă din cameră și făceau linii cu cardul de credit. S-au uitat la noi când am intrat, doi dintre ei au dat din cap mulțumiți și interesați, iar ceilalți doi s-au întors la tras linii.
Bărbații care au rânjit la noi s-au ridicat, ștergându-și mâinile pe pantaloni și sumetându-și mânecile bluzelor și s-au apropiat de noi. Erau înalți, dar nu erau pe gustul nostru. Unul era țigan, avea pierce în sprânceană, iar celălalt era foarte palid și cocoșat.
- Nu, nu, doar eu, a zis Adela.
- Hehee, păi băieții mei vor să și-o tragă amândoi.
- Atunci îi iau pe amândoi și gata, s-a repezit de parcă era evident și el era prea prost ca să înțeleagă.
- Lacomă, a râs. În dormitor. Să nu faceți gălăgie și mizerie. Prea multă, a râs.
Adela a luat-o în față și cei doi tipi au urmat-o.
Dealer-ul mi-a făcut semn să iau loc pe canapea că cică nu mă mănâncă nimeni și mi-a zis că pot să trag o linie pe gratis, că doar nu mă mănâncă nimeni.
Am auzit niște zgomote de-alături. Gemete, țipete, lovituri. Începusem să mă îngrijorez. Nu îmi era frică de tipii ăștia cât îmi era de Adela și unde pula mea îi era capul. Mai bine o lăsăm dracu' de marfă decât să o obținem așa. S-a terminat repede. Adela a ieșit după cei doi, cu părul ciufulit și rimelul scurs pe toată fața, așa cum fusese și dimineață și avea ochii puțin umflați. Plânsese.
Au lăsat-o și pe ea să tragă o linie, le-a dat apoi banii de iarbă și ei i-au dat marfa înfășurată într-o pungă de hârtie maro. Am verificat și am plecat.
- Ești bine? am întrebat-o cum am ieșit pe palier.
A vomitat pe scări înainte să poată să-mi zică ceva și apoi s-a aplecat pe vine și și-a pus fața-n palme. A început să plângă. M-am pus lângă ea și am ținut-o în brațe până s-a descărcat.
- Da' și tu ți-o cauți... i-am mai zis.
- Sunt bolnavă, a suspinat.
- Nu-i nimic, shh, gata. Hai acasă.
- Vreau să beau.
- N-avem bani.
- Am 20 de lei în buzunar. Luăm shot-uri, hai, a zis, apoi și-a șters lacrimile, și-a tras nasul și s-a ridicat.
Am fost la un bar undeva... nu știu unde pula mea, cred că pe Valea Regilor unde mergem mereu și-am băut un rând fiecare, că a fost barmanul drăguț și a zis că ne pune și din partea casei câteva în plus și apoi am fost destul de muci încât să ne luăm de braț și să urlăm prin centru, să cântăm, să ne pupăm, să ne reîntoarcem la vechile noastre obiceiuri. Eram amețite.
Și era așa bine. Buzele ei erau reci și aveau un gust amărui, dar erau așa moi, încât ai fi vrut să le muști încă o dată, doar ca să te asiguri că sunt adevărate. Respirația ei era dezgustătoare. Mirosea a băutură și vomă, dar mă simțeam la al unsprezecelea pahar și era bine, până la urmă, pentru că îmi era sete și mai voiam să beau. Părul ei era mătăsos și îmi înfigeam mâinile în el și o trăgeam, o mângâiam, îi făceam de toate. Eram undeva într-un gang uitat de lume, și acum ea își înfigea degetele în vaginul meu umed. S-a lăsat în jos și mi-a tras pantalonii până la glezne. Mi-a depărtat labiile cu două degete și a început să mă lingă cu poftă, cu o viteză inimaginabilă, apoi m-a penetrat adânc cu limba. Începeam să gem din ce în ce mai tare și mă rugam să am un orgasm zgomotos care să mă descarce complet. Aveam nevoie de puțină eliberare.
Pentru o noapte, Adela îmi era sclavă. Stătea în genunchi în fața mea și mă umplea cu veninul ei de viperă rece. Mă umplea cu energie și apoi absorbea. Mă picta și apoi sfâșia pânza. Mă uda cu apă sărată și apoi mă usca. Mă spărgea și apoi îmi lipea cioburile. Mă ura și apoi mă iubea. O mângâiam pe creștet și o simțeam. Ea era cea adevărată. La un moment dat, eu eram vapor risipit în atmosferă, iar ea inhala ce a mai rămas. La alt moment dat, nici nu mai existam. Nonsensuri. Carpe diem.
Am murit eu odată, dar aveam să renasc.
Mai lipsea o țigară.