Alarma telefonului a sunat si am inceput sa dau cu mainile pana l-am oprit. Azi era prima mea zi de scoala din noul an scolar. Prima mea zi de scoala fara sora mea. Prima zi de scoala de cand intru iar in ritmul normal. Sora mea a murit acum 10 zile, iar acum o saptamana a inceput scoala. Eram inca in soc, asa ca parintii nu m-au trimis la scoala. In afara de familie si cativa prieteni de familie nu stie nimeni ca sora mea a murit. Nici macar prietenii ei. Parintii nu voiau sa faca mare tam-tam din asta, deci ramane pe mine sa dau vestea la scoala.
Am deschis in sfarsit ochii si am privit in fata. Lacrimile au inceput iar sa-mi curga pe obraji ca in fiecare dimineata din ultimele 10 zile. Patul de langa mine era gol. Camera era goala fara trezirea ei energica de dimineata.
***
-Scularea puturoaso!tipa cineva in urechea mea.
-Mai ho!tip si eu la randul meu.
-Hai ma. E prima zi de liceu. Nu vreau sa intarzi.
-Tot din cauza mea sa intarzi? Tu stai doua ore in fata oglinzi si te holbezi.
-Azi nu se va mai intampla. Vreau sa ajung la timp. Si apoape sunt gata, daca nu observi.
M-am uitat la ea si chiar era gata. Cat naiba e ceasul? De cand s-a trezit? Statea la picioarele patului, cu mainile in sold. Purta o fusta gri cu inimioare negre, la care a asortat un tricou alb. Parul lung si blond era aranjat in bucle lejere, iar ochii albastri erau conturati cu creion.
Mi-a ridicat telefonul si am vazut ca e deja 8:30. M-am ridicat rapid din pat si am intrat in baie.
-Mai repede!o aud tipand din spatele usii.
Mi-am facut rapid rutina de dimineata si apoi m-am machiat repede. Mi-am pieptanat parul si mi-am rasucit 2 suvite subtiri pe care le-am prins la spate cu o fundita.
Am iesit ca un fulger din baie si m-am indrepatat catre dressing. Mi-am luat si eu fusta asemanatoare ca a surorii mele, doar ca a mea avea stelute. Mi-am asortat un tricou alb cu negru. Mi-am luat niste bijuteri si balerinii in picioare, apoi am coborat la bucatarie.
Restul familiei era asezata la masa.
-In sfarsit!exclama sora mea fericita, apoi incepe sa manance.
Era o regula la noi in familie: micul dejun si cina se servesc mereu cand toti membri sunt la masa. Am mancat in liniste, apoi ne-am pregatit sa plecam.
-Stau in fata!spune si sare deja in masina.
Tata trebuia sa ne duca la scoala. Mereu spunea ca de abia asteapta sa ne luam carnetele ca sa nu mai stea dupa fundul nostru. M-am urcat in spate si am pornit spre liceu.
-Pa tati, spunem noi si ne dam jos.
Curtea liceului era plina de toate tipurile de adolescenti. Ne-am uitat una la alta si apoi am pasit amandoua in curtea liceului, intr-o noua viata.
***
M-am ridicat cu greu din pat si m-am dus la baie. Acelasi ritual de dimineata, apoi m-am machiat. A trebuit sa-mi acopar cearcanele imense formate de la nedormit si mult plans. Mi-am lasat parul blond si lung desfacut pe spate. M-am dus in dressing si mi-am ales o pereche de pantaloni negri si un tricou negru. Eram inca in doliu. Eram inca distrusa. Mi-am luat o geanta si am iesit din camera.
Am mers la bucatarie, iar mama statea pe scaun cu capul in palme si ceasca de cafea in fata. Tata nu era de gasit. Am mancat putin din ce am gasit prin frigider.
Familia, casa, totul a murit odata cu ea. Mama e distrusa, tata e distrus, eu sunt distrusa, iar casa e in cel mai mare dezastru. Nu prea mai vorbeam intre noi. Daca mama si tata vorbeau, se certau mereu chiar si fara motiv. Eu preferam sa nu ma bag.
M-am ridicat de la masa, dand sa ies pe usa, dar am auzit vocea mamei. M-am intors si am vazut-o ca vine spre mine. Avea ochii umflati. Incepeam sa nu o mai recunosc. Niciodata nu am vazut-o in halul acesta. A venit langa mine si m-a imbratisat.
-Ai grija de tine. Esti tot ce mai am. Te iubesc.
-Si eu te iubesc, mami, spun abtinandu-ma sa nu plang.
Am iesit din casa si m-am indreaptat spre masina. Alt val de tristete m-a lovit. Cat de bucuroasa era pentru masina asta. A avut prea putin parte de ea. M-am urcat si am bagat cheile in contact. Am tras aer in piept si am spus:
-Ce-mi faci tu mie, surioara. Tu trebuia sa fii acum la volan, iar eu in dreapta si sa fim fericite.
Am facut 10 minute pana la scoala. Am parcat si m-am dat jos. Curtea era plina. Eu o sa fiu ciudata. Mama vorbise cu directorul si stia motivul. Am lasat capul in pamant si am intrat in scoala. Nu voiam sa ma intalnesc cu nimeni. Nu eram in stare sa explic unde imi e clona, cum spuneau toti pentru ca semanam foarte mult.
M-am indreptat spre dulapiorul meu obisnuit. Ma intreb al cui e cel de langa. Am bagat cheita in lacat si l-am desfacut. Inauntru deja erau pregatite toate cartile. Mi-am verificat orarul si mi-am luat cartea necesara.
-Aurora!aud o voce in spate. Buna straine.
Am strans din dinti si m-am intors.
-Buna Alyssa, spun eu. Sunt Erica, ai gresit de data asta.
-Mda... Din fata va deosebesc, dar pe la spate nu, spune ea razand. Unde iti e clona? Voi nu mai stiti sa dati nici un semn de viata? Am crezut naiba ca ati murit.
Am inchis ochii si am strans din dinti, dar o lacrima tot mi-a scapat. De ce parintii au lasat pe mine sa dau vestea ca Aurora e moarta? De ce? Dar trebuia sa o fac.
-Aurora a murit, spun eu cu lacrimi in ochii.
Alyssa se uita la mine si nu-i venea sa-i creada. Era socata, paralizata, nu putea sa reactioneze. Mai multa lume deja se oprise langa noi cand m-au vazut pe mine ca plang, iar pe Alyssa cu o fata crispata.
-Ce?e tot ce reuseste sa spuna.
-Aurora a murit!am tipat eu cat sa auda persoanele de langa noi.
Apoi am luat-o la fuga catre curtea scolii. M-am dus intr-un loc mai retras si m-am asezat pe jos rasmata de un copac. Am dat frau liber lacrimilor. Trebuia sa ma duc si eu cu ea. M-am nascut odata cu ea, mor odata cu ea. Nu asa ar trebui?
Stateam fix in fata ei si o vedeam cum plange, dar nu puteam sa fac nimic. As fi vrut sa o imbratisez, sa-i spun sa fie puternica, ca totul o sa fie bine, ca sunt langa ea mereu. Aveam multe de spus, dar nu puteam. Mi se rupea inima sa o vad asa si totul din cauza mea. Nu pot sa-mi imaginez prin ce trece, si sincera nici nu as vrea sa fiu in locul ei. Eu sunt mai sensibila decat ea, de obicei, si cred ca as muri de tristete. Si acum imi vine sa mor de tristete, dar sunt deja moarta. M-am uitat spre scoala. Sute de elevi vorbeau intre ei si pareau foarte uimiti. Numele meu eram in gura tuturor in acest moment. Am vazut o fata indreptandu-se spre noi. Era Alyssa. Fata ei exprima surprindere, spaima, tristete, mila. Era una din cele mai bune prietene ale mele si a Ericai. Ea nu stia ca am murit si nici nu stia cauza mortii mele. Nimeni in afara de familie nu stia. Nu am vrut sa fiu privita altfel din cauza aceasta.
-Erica, aud o voce tremurata, apoi am simtit 2 brate inconjurandu-ma.
Am auzit-o cum a inceput sa planga. Nu-mi placea cand cineva plange. Nu-mi placea sa vad lumea trista. Am tras aer in piept printre suspine si am ridicat capul privind-o pe Alyssa.
-Gata, nu mai plange. O sa ne descurcam. Aurora e acum mereu langa noi si ne vegheaza. Stii ca e o persoana sensibila si daca vede pe cineva plangand, plange si ea. Nici ea nu ar fi vrut sa fie acum moarta, dar asta i-a fost destinul. Gata, spun si o manghai pe cap.
Cat adevar poti sa graiesti, surioara. Normal ca nu vreau sa fiu aici. As prefera de o mie de ori sa fiu langa voi. Imi e dor de toti. Dar eu sunt langa voi mereu. Si va iubesc.
***
Da, eram gemene. Eram gemene identice, ca doua picaturi de apa. Semanam leit: rotunde la fata, piele alba, ochii albastri, parul blond, inalte si slabe. Acelasi tipar. Toti ne confundau, uneori chiar si parintii cand erau obositi. Si la personalitate semanam foarte mult, doar cateva mici diferente: ei ii placea sa stea ore cand se pregateste, era mai sensibila decat mine, incepand sa planga cand vede pe cineva plangand, era mai sociabila decat mine si avea mai multi prieteni.
Okay... prieteni erau comuni pentru ca ori ne alegea pe amandoua ori pe niciuna, dar ea se baga in seama cu toti. Eu eram mai timida, pana ma cunosteai indeajuns sa-ti dai seama ca nu sunt pe craca mea. Amandoua eram nebune in sensul bun si puteam sa stam ore sa radem din toate nimicurile.
Din cauza asemanarii noastre izbitoare eram numite clonele. In toti ani de scoala fusese asa, deci liceul nu era o exceptie. Statea in curtea scolii si cautam din priviri prieteni de-ai nostri.
-N-avem sanse sa-i gasim. E prea multa lume, spun eu.
-Hai ma Erica, nu te mai da asa de repede batuta. Fi mai increzatoare. Oricum trebuie sa ne facem si prieteni noi.
-Adica tu sa-i faci si dupa sa ma accepte si pe mine, pentru ca da, la noi e gen: iti faci o prietena, primesti una gratis.
-Aoleu, spune Aurora si isi da ochii peste cap.
-Clonelor!aud pe cineva tipand.
M-am uitat mai atent si am vazut-o pe Alyssa. Era cea mai buna prietena a noastra, pe care o cunosteam inca de la gradinita. Ne cunosteam de atatia ani, dar inca nu era in stare sa ne deosebeasca din prima daca ne dadeam lanticurile jos.
Mama si tata ne cumparasera niste lanticuri cu initialele noastre. Eu aveam E, iar Aurora avea A. Asta ca sa le fie la toti mai usor sa ne deosebeasca, inclusiv lor.
-Buna, spunem noi si o imbratisam.
-Sunteti gata de liceu?ne intreaba ea cu zambetul pe buze.
-Da, spune Aurora radiind de fericire.
-Aha, spun eu cu jumatate de gura.
Cele doua s-au uitat spre mine nu prea frumos. Mi-am auzit numele iesind din gura lor si stiam ca urmeaza o predica intreaga.
-Da, sunt pregatita, spun eu aproape tipand.
Mi-au zambit si dupa am pornit spre multimea de elevi. Directorul era pe o scena improvizata palavragind ceva pe acolo. Simteam cum lumea se uita la mine si la Aurora. Suntem gemene, nu extraterestri.
-Sunteti gemene?aud o voce din spatele nostru.
-Nu! Am o oglinda magica langa mine, spune Aurora. Doar ca azi nu m-a copiat prea bine.
Eu si Alyssa am inceput sa radem si alti elevi de langa noi.
-Voi chiar semanati, spune acea fata.
-Wow, ai auzit Erica. Chiar nu stiam ca semanam, spune Aurora razand.
Aurora era cea mai buna persoana la sarcasm pe care o cunosteam, dar nu trecea in nesimtire. Fata din fata noastra si-a dat ochii peste cap si dupa a plecat. Urma sa fie un an nebun.
***
Urma sa fie un an nebun si ciudat. M-am ridicat de pe iarba si mi-am scos o oglinda micuta din geanta. Mi-am sters lacrimile, apoi am privit-o pe Alyssa. Lacrimile inca ii curgeau din ochi si suspina.
-Hai sa mergem, spun eu si o imbratisez.
Mi-a luat oglinda din mana si s-a privit. S-a sters pe la ochi si dupa am pornit spre intrarea scolii. Multi elevi curiosi si uimiti se uitau la noi. Nu a mai indraznit nimeni sa zica nimic. Era o liniste, mai ceva ca la o inmormantare.
Am mers spre clasa unde aveam ora. Unii elevi erau deja in banci si m-au privit cand am intrat. M-am asezat in locul obisnuit, iar Alyssa in spatele meu. Banca de langa mine era goala. Era locul Aurorei. Am tras aer in piept si am strans din dinti. Nu plange! Nu plange!imi tot repetam in minte.
Profesorul a intrat in clasa. Cand a ajuns la catedra a privit clasa si a zambit.
-Ma bucur sa va vad pe toti.
-Nu suntem toti, am murmurat eu inchizand ochii.
-Ai zis ceva Erica? Unde este Aurora?intreaba uitandu-se la banca libera de langa mine.
-Chiar nu stiti?am intrebat.
-Directorul a facut o sedinta ieri, dar nu am putut sa particip.
-Aurora a murit. Acum 10 zile. De aceea am lipsit saptamana trecuta. De aceea e locul liber.
-Ma scuzati, aud vocea unui baiat.
Am intors capul spre usa pe unde a intrat un baiat. S-a strecurat printre banci si s-a asezat fix langa mine. Pe locul Aurorei. L-am privit intr-un mod ciudat, vrand intr-un fel sa-i spun ca acel loc e ocupat, dar m-am abtinut. A intors capul spre mine si a zambit.
-Imi pare rau, spune profesorul.
Am intors capul spre el si l-am privit. O tristete i-a aparut in ochi. Chiar o placea pe Aurora pentru ca era buna la materia lui, matematica. A schimbat imediat subiectul, apucandu-se sa predea.
Orele au decurs normal, in privinta ca nici un profesor nu m-a mai intrebat de Aurora stiind adevarul. Clar nu rezistam sa ma intrebe toti ce s-a intamplat cu sora mea.