Acest capitol este pentru o doamna deosebita si il ofer ca o consolare deoarece am reusit sa-i stric topul preferintelor. @GabrielaIon sper sa nu fi suparata prea tare. Rogue oricum e la final!
La media e Dominic.
******
Sebastian
Doua luni. O perioada scurta pentru unii, lunga, plictisitoare si cumva...agonizanta pentru mine. Ultima ei imagine inca imi arde retina si daca nu as fi fost un dobitoc mandru si arogant atunci eram dracu linistit acum!
Nu trece o zi in care sa nu ma gandesc cum am lasat-o in cimitirul pustiu si rece jelind singura, ploaia naprasnica ce s-a abatut asupra orasului fiind unica martora a durerii ei.
O singura noapte! Una singura! Si toata existenta mea a fost data peste cap! Calmul si indiferenta cu care m-am inconjurat au disparut ca prin farmec si inca ma lupt sa le aduc inapoi desi intr-un colt ascuns din sufletul meu stiu ca am...pierdut.
Masca rece si impenetrabila ce mi-am construit-o acum zece ani, incepe sa se fisureze din ce in ce mai mult. Imi conduc afacerile la fel de bine, ba chiar mult mai bine, indarjirea cu care lupt impotriva emotiilor interioare facandu-ma mai nemilos si inflexibil cu adversarii mei, merg in cluburi si la pranzuri stupide cum e cel de acum dar incep sa ma schimb.
Toate rugamintile si insistentele Gabriellei de a lua pranzul cu noii ei prieteni Claire si Alan, erau pe cale sa ma faca sa inebunesc asa ca am cedat. Ce mai conta o intalnire plictisitoare pe langa toate celelalte?!
Rasul ragusit si usor excitat al femeii cu care am venit ma trezeste din reveria adanca si aproape ma inec cu vinul cand isi aseaza ca din intamplare mana pe coapsa mea, periculos de aproape, de locul fara niciun neuron.
La dracu! Asa cum ma asteptam, acesta tresare sub mana mica cel mangaie expert. Mi-e greu sa nu remarc cum pielea ca portelanul se inroseste usor si amintirea ultimei noastre nopti imi reinvie in minte. Inca sunt bulversat si nu stiu daca mi-a placut noua descoperire privind dorinta obsesiva de a-i produce durere in timpul partidelor noastre de sex. O palma usoara, data in gluma peste fundul ei, a inebunit-o complet. Din femeia excitata dar totusi rationala si calculata s-a transformat intr-o fiara condusa doar de instincte.
-Ah! Inca nu stiti marea veste!
Vocea ascutita si rautacioasa a lui Claire ma face fara sa vreau atent. Fata ei dragalasa musteste de satisfactie si automat stiu ca e vorba de Soraya.
-Golanca aia mica a facut-o de data asta! E insarcinata!
Toate zgomotele din jurul meu au incetat brusc si intepenesc la propriu. Ma inmoi in toate privintele si aproape ma umfla rasul privind fata confuza a femeii ce isi tine inca mana in poala mea. Mda, e o chestie ciudata. Sunt impietrit si moale in acelasi timp.
-Sarcina e destul de avansata, are aproape cinci luni si nemernica refuza cu incapatanare sa spuna cine este tatal copilului. Sunt sigura ca e vreun derbedeu drogat fara niciun ban dar care stie ce avere va mosteni, incheie malitios.
E. Al. Meu. Copilul e al meu! Sunt atat de sigur incat mi-as paria toata averea pe afirmatia asta. Si al dracu sa fiu daca nu simt o bucurie imensa, un lucru care ma inspaimanta si apoi ma umple de furie. Nemernica! A stiut la inmormantare si nu mi-a spus! Cadere de calciu pe naiba!
-E posibil sa piarda totusi copilul. Are niste probleme destul de grave.
Inghet. Daca pentru cateva secunde am fost in rai acum ma indrept vertiginos spre portile iadului intr-o alunecare brusca si dureroasa. Nu poate fi adevarat!
-De ce? intreb aspru.
-Scuza-ma?! Nu inteleg intrebarea, se mira Claire.
-De ce poate pierde copilul? Nu exista tratament, ceva....Incep sa-mi pierd rabdarea si vocea mea deja e mult mai ridicata. Claire ma priveste la randul ei nervoasa si in final pufneste:
-Nu stiu! Si nici nu ma intereseaza!
-Sebastian! De ce esti nervos, iubitule? De fapt, ce te intereseaza pe tine copilul tarfulitei? spune iritata Gabriella.
-E copilul meu! Si Soraya e orice altceva dar in niciun caz o tarfa! Marai spre cei trei care au ramas cu gura cascata si ma ridic brusc de la masa. E timpul pentru o discutie cu mama copilului meu.
-Sebastian! Nu e adevarat! Icneste speriata Gabriella. Si...noi?
-Nu stiu. Acum trebuie sa plec.
Fara sa-mi iau macar ramas bun plec, nu inainte de a comunica chelnerului sa treaca toata consumatia in contul meu si a-i lasa un bacsis gras. Nu afli in fiecare zi ca vei fi tata!
Desi as vrea sa merg direct la ea, ma opresc mai intai acasa. Trebuie sa-mi acord un mic ragaz pentru a ma calma. Asa cum o cunosc pe Soraya, nu va fi foarte fericita sa ma vada la usa ei si nu as vrea sa-i sucesc gatul gingas inainte sa-mi cunosc copilul.
Rosa ma intampina zambitoare asa cum o face mereu si de foarte, foarte multi ani. Ea este si a fost ca a doua mea mama, mai tarziu luand-o si pe Antonia sub protectia ei. Menajera simpla din casa tatalui meu a devenit un membru important al micii mele famili. Dupa moartea mamei mele si apoi a mamei Antoniei, Rosa a fost cea care ne-a alinat si mangaiat sufletele triste si ranite. Juan del Castillo nu a fost cel mai afectuos tata, de fapt, cu greu l-as putea numi tata. Batranul ticalos nu a stiut ce inseamna sa iubesti si pe altcineva in afara propriei persoane si singurele beneficiare ale unor scurte momente de tandrete erau tarfele. Nu l-am iertat niciodata pentru suferinta provocata mamei si apoi Antoniei, sora mea vitrega. Mai mica cu sapte ani decat mine, Tony a fost cel mai frumos bebelus pe care l-am vazut vreodata si de care m-am atasat instantaneu. Desi mama ei a fost una dintre multele lui amante, tata a recunoscut-o oficial si asta e cam singurul lucru bun pe care pot sa il recunosc. Un del Castillo nu fuge si nu isi lasa copiii in urma, fie ei si bastarzi.
-E si Antonia aici, imi spune Rosa. Nu ti-a slabit bucatareasa pana nu i-a facut prajituri cu ciocolata, adauga ea razand.
Desi nu sunt genul de tip care imprastie imbratisari o trag in bratele mele si ii sarut fruntea ridata. Chiar daca e surprinsa nu o arata si imi inapoiaza imbratisarea, intrebandu-ma putin speriata:
-Sebastian? Ai patit ceva?
-Nu chiar. Ia-o si pe Tony, si va astept la mine in birou. Trebuie sa va spun ceva.
In timp ce le astept pe cele doua imi pregatesc strategia cu care o voi incolti pe Soraya. Nemernica aia mica e cea mai orgolioasa, incapatanata si afurisita femeie pe care am cunoscut-o si...nu sunt putine.
Antonia intra zambitoare in biroul meu urmata de Rosa care nu vine cu mana goala. O farfurie plina cu delicii de ciocolata si faimoasa ei limonada. Zambesc in sinea mea, asta e un moment care cere sampanie dar o las pentru mai tarziu, am nevoie ca mintea sa-mi ramana limpede.
-Stati jos.
Curiozitatea si nerabdarea ce le-o citesc pe fata ma amuza dar nevrand sa le prelungesc chinul, arunc bomba:
-Voi fi tata!
Fetele lor surprinse ma fac sa chicotesc si chiar regret ca nu mi-a trecut prin cap sa le filmez. Dupa ce se dezmeticesc din socul pe care l-am provocat, icnesc intr-un singur glas:
-Gabriella!
-Imi pare rau ca va dezamagesc dar...nu! Altcineva!
Si chiar sunt dezamagite! Gabriella e cea mai buna prietena a Antoniei si implicit preferata Rosei. Ciudat sau nu dar eu sunt al naibi de usurat chiar daca ea a fost singura femeie cu care m-am culcat in ultimul timp. Nu stiu de ce insa nu o vad ca pe mama copiilor mei sau...a unor copii.
-Sigur esti tu...tatal! Indrazneste Antonia si aceiasi intrebare o citesc si pe fata Rosei.
-Copilul este al meu cu siguranta! M-am culcat cu ea o singura data, asta vara..
-Pustoaica virgina! icneste Rosa.
E randul meu sa raman uimit. De unde naiba stie?! Doar a plecat fara sa o vada nimeni!
-Nu te uita asa la mine, baiete! Nu misca nimic in casa fara ca eu sa nu aflu si..hm...eu iti schimb lenjeria!
-Rahat! oftez resemnat.
-Vorbeste frumos! Nu esti suficient de mare incat sa nu-ti rup urechile, glumeste ea.
Tabloul zugravit de ea ma face sa chicotesc amuzat. Am aproape doi metri si constructia unui taietor de lemne. Rosa e chiar mai scunda decat Soraya si la fel de slaba deci e...hilar ce sugereaza ea.
-O cheama Soraya si e nepoata unui respectabil om de afaceri. A ramas orfana de mica si e mai...nonconformista, un fel de...oaia neagra a familiei. M-am intalnit cu ea la inmormantarea bunicului ei si ticaloasa nici macar nu mi-a pomenit de sarcina desi sunt sigur ca stia. Tocmai ce fugise din spital sa poata ajunge acolo!
-La dracu! Chiar e ciudata!
-Antonia! Ce naiba! Limbajul, domnisoara! spune indignata Rosa.
Atentionarea ridicola din partea Rosei ma face sa explodez intr-un ras nebun, urmat aproape imediat de cele doua. E cea mai amuzanta chestie pe ziua de azi si cred ca aveam nevoie de un moment din asta. Urmeaza partea dificila in care trebuie sa conving cea mai incapatanata persoana din lume sa faca ca mine. Cu un oftat adanc spun:
-Urati-mi noroc, doamnelor! Trebuie sa o fac sa se marite cu mine si nu cred ca va fi incantata!
-Toate femeile ar fi fericite sa te ia de barbat! Sare indignata Antonia. Esti frumos, destept si plin de bani! La asta viseaza orice fata!
-Nu si Soraya, scumpo! Nu o cunosti dar multumesc pentru votul de incredere.
**********
A trecut mai mult de o ora, de cand stau si astept in fata casei ei, timp care mi-a pus la grea incercare rabdarea si nervii. Unde Dumnezeu poate umbla o femeie insarcinata cand afara sunt -17 grade si zapada pana la genunchi. Sfarsitul lui ianuarie in New York e ca in Alaska si vantul face ca temperatura sa para si mai scazuta. Cateva masini parcate pe partea cealalta a strazii imi atrag atentia, la fel ca si ocupantii lor.
Toti sunt tineri si muzica care reuseste sa razbata in ciuda geamurilor ridicate ma duce cu gandul la o gasca si automat la concluzia ca nu este chiar un cartier pasnic deci... un loc periculos pentru o tanara singura.
Una dintre masini, ultimul model de Lamborghini, pare a fi a celui care in mod sigur este seful grupului si....un nenorocit norocos. E singur cu doua puicute si clar ca nu a avut timp sa se plictiseasca desi cred ca e putina inghesuiala acolo.
Portierele se deschid toate brusc si sunt curios ce le-a trezit atentia. Imaginea din fata mea reuseste sa-mi smulga cele mai murdare injuraturi pe care le cunosc si ma abtin cu greu sa nu sar din masina. Doar curiozitatea si faptul ca Soraya zambeste cu gura pana la urechi cand vede tot grupul ma face sa urmaresc ascuns toata scena.
Barbatul brunet ce pare a fi liderul latra o comanda scurta spre cel de langa el si acesta se repede si smulge punga imensa din mana fetei, in acelasi timp sustinand-o usor cand e gata sa alunece.
Cobor putin geamul, curios la schimbul lor replici ce nu par deloc amabile.
-Cat de stupida poate fi o femeie in situatia ta care umbla de nebuna cu capul gol pe un ger de crapa pietrele si cara o punga la fel ca ea de grea? maraie furios barbatul.
Prietene, aici iti dau dreptate chiar daca nu imi place cum vorbesti cu ea! spun in gand.
-Ti se pare ca as avea nevoie de o bona sa ies din casa? Striga iritata Soraya si face un pas spre el de parca ar vrea sa-l loveasca ceea ce e chiar caraghios. E putin mai scund decat mine dar fata tot e nevoita sa-si lase capul mult pe spate.
Realizeaza si el ridicolul din amenintarea ei si aplecandu-se spre ea, spune ranjind:
-Nu i-ai spus nici acum iubitului tau ca esti insarcinata?! Mai bine! L-ai scutit pe bietul om de o viata grea! Esti imposibila, fetito!
-Mai dute dracu, Dominic! Ti-am mai spus! Nu sunt o fetita!
-Atunci poarta-te ca atare! Intodeauna e un baiat aici care sa te ajute! Pentru asta sunt prietenii si am crezut ca noi suntem prietenii tai!
Deci sunt doar prieteni! Asta ma linisteste oarecum.
-Imi pare rau! Chiar aveam nevoie sa ies putin din casa! Vocea ei suna putin spasita si ma trezesc zambind de ineditul situatiei. Clar, fata asta nu prea si-a cerut de multe ori scuze si nu stie cum se face.
-Bine. Acum baga-ti fundul la caldura si data viitoare pune-ti naibi ceva pe cap! O gripa e tot ce iti lipseste si...jur, nu o sa apuci sa treci nici macar de usa salonului daca ajungi din nou in spital, ranjeste el.
Hm, am avut dreptate. Nebuna a sters-o atunci pe sub nasul medicilor!
Inaltand sfidatoare o spranceana, Soraya se indreapta spre usa casei ajutata in continuare de pustiul ce-i cara punga. In spatele ei, tipul pe nume Dominic se uita urat spre ceilalti si cu voce scazuta, scuipa:
-Am crezut ca va platesc destul de bine sa aveti grija de ea!
Hopa! Aici e vorba de ceva mai mult decat o prietenie si cred ca tipul e indragostit de ea. Imi pare rau amice dar asta e femeia mea!
Cu acest monolog in minte, astept pana ce pleaca toti si ma indrept agale spre casa acum puternic luminata. Desi nu e nici macar sase, ziua a dat intaietate noptii si luciul zapezii creaza un tablou feeric, ca de basm.
Apas de doua ori pe sonerie si nerabdarea incepe sa puna din nou stapanire pe mine. A trecut prea mult timp de cand am vazut-o ultima data si fara nici un efort, vrajitoarea mi-a intrat adanc sub piele in ciuda tuturor impotrivirilor mele.
Usa se deschide larg si nu apuc decat sa-i vad fata ingrozita inainte sa incerce sa mi-o inchida in nas. Am prezenta de spirit sa-mi bag un picior peste prag si multumesc cerului pentru bocancii pe care-i port altfel eram facut praf.
-Amabila si draguta ca intodeauna! Comentez in timp ce o imping usor din usa.
-Ce naiba cauti aici, Sebastian! Nu ai gresit cumva adresa? maraie ea.
Asa desculta cum e pare mult mai mica si fragila in ciuda abdomenului usor umflat pe care incearca sa-l acopere discret cu poalele camasii lungi, barbatasti. Ochii ei superbi sunt mai mult verzi decat gri si asta inseamna ca e agitata si se teme ori asta e ultimul lucru pe care eu il doresc, sa o inspaimant.
Pletele lungi si dese ii mangaie soldurile cand se rasuceste furioasa si pleaca spre livingul spatios aflat in dreapta ei, nu inainte sa-mi strige:
-Nu intri incaltat!
-Si ospitaliera! Adaug ranjind dar conformandu-ma totusi cererii ei.
Camera nu e foarte mare dar nuantele de crem si mici pete de ciocolatiu creaza senzatia de spatiu si caldura. Parchetul este acoperit de o mocheta deschisa la culoare si foarte pufoasa. Bucataria este separata de living doar de un zid mic ce poate fi folosit ca bar sau loc de luat masa si este decorata in aceleasi culori. Totul straluceste de curatenie si te imbie la un moment de relaxare in canapeaua imensa si confortabila, loc de unde acum Soraya ma priveste suspicioasa, ghemuita intr-un colt.
Doar din dorinta de a o sacaii si a-i simtii parfumul inconfundabil ma inghesui langa ea desi era spatiu pentru cel putin cinci persoane si chicotesc amuzat la pufaitul ei iritat.
-Nu ma intrebi daca vreau o cafea? duc indrazneala mai departe.
-Nu. Nu vei sta suficient timp ca sa o poti bea, spune ironic.
-Nu ma grabesc.
-Eu, da!
-Pleci undeva? Ai venit acum...fix un sfert de ora, spun in timp ce privesc la ceasul de la mana.
-De unde sti? M-ai urmarit? Se incrunta ea in timp ce vocea i se ridica usor.
-N-as zice...te-am asteptat doar.
-Chiar, de ce?
-Imi era dor de tine?
-Ha! Ha! Mai incearca! spune usor ironic.
-Am auzit ca voi fi tata, spun calm.
-Felicitari! Si cine este fericita....sau nefericita?! Gabriella?
Ar fi jucatorul de poker perfect. Nici macar un muschi nu i-a tresarit pe fata, mai mult, a continuat fara ca vocea sa-si schimbe macar cu o tonalitate timbrul. Daca ma insel? Hm, e timpul sa joc la cacealma!
-Soraya! Nu te juca cu mine, scumpo! Doar tu pierzi! ranjesc ironic.
-Ce pot sa pierd, Sebastian? Nu mai bine imi spui de ce ai venit si pleci repede? Mi-e somn si nu am chef de ghicitori!
-Copilul, Soraya! Copilul pe care incerci sa-l ascunzi inca de cand am intrat pe usa! Asta! Fara sa-si dea seama ce intentionez sa fac, imi lipesc mana de abdomenul rotund si umflat.
Tresare speriata si incearca sa se traga de sub mana mea. Din nefericire, locul in care s-a asezat si l-a considerat probabil o ascunzatoare, i-a devenit capcana. Bratul canapelei o impiedica sa se indeparteze de mine si imi lipesc mai tare mana de pantecele ei care zvacneste brusc sub palma mea.
La naiba! Imi retrag bratul ca ars si intreb temator:
-Te-am ranit, cumva?
Fara sa ma priveasca dar cu un zambet ce-mi taie respiratia, mangaie tandru mica umflatura de sub palma ei si sopteste:
-Nu. Doar se misca. E din ce in ce mai jucausa.
-Soraya! Uita-te la mine, o indemn bland. Adu-ti aminte ce te-am rugat! De ce nu mi-ai spus?
Ma priveste calma si doar ochii ce devin tot mai verzi o dau de gol cand spune:
-Ce trebuia sa-ti spun?
-Bine. Hai sa-ti spun altfel! Nu crezi ca trebuia sa aflu de la tine ca vom avea un copil?
-Noi doi nu avem un copil! spune sigura pe ea.
-Si pe asta cum l-ai facut? Daca mai erai virgina as fi zis ca esti a doua Fecioara Maria! Asa...stim amandoi ce s-a intamplat, marai nervos.
-Nu esti tu tatal copilului meu! striga nervoasa.
-Da? Foarte bine! Dovedeste-mi! Spun calm desi i-as fi tras o mama de bataie. Incapatanata femeie!
-Ce ar trebui sa fac, sa te conving? Nu mai bine ma crezi pe cuvant? spune plina de speranta.
-Tu ma crezi idiot, iubito? Facem un test ADN.
-Nu fac niciun test si nu sunt iubita ta! Nu ma poate obliga nimeni! spumega furioasa.
-Te inseli. Exista cineva!Instanta. Dupa ce te dau in judecata, binenteles, spun aproape plictisit.
-Poftim? De ce ai face asa ceva? Intreaba speriata si pot citi disperarea din vocea ei. Rahat! Nu asta e intentia mea, sa o inspaimant! Paloarea chipului ei ma face sa devin mai bland si incerc sa o linistesc:
-Uite, nu am venit sa te amenint sau sa te sperii. Am aceleasi drepturi asupra copilului ca si tine. Vreau sa-l cunosc, sa-l cresc,sa fim...impreuna.
Se freaca la ochi obosita si e un gest atat de...inocent si copilaresc incat simt acut nevoia impulsiva de a o lua in brate si a o alina. Ofteaza adanc si isi sprijina capul de spatarul canapelei privindu-ma lung. Dupa intensitatea privirii ei stiu ca urmeaza o intrebare dificila. Isi umezeste nervoasa buzele si ma trezesc dorindu-mi sa o fac si eu, sa i le gust, sa i le ling, sa musc usor din ele.
-Vreau sa fi sincer cu mine! Daca nu as fi fost insarcinata...m-ai fi cautat? intreaba serioasa.
-Poate. Nu stiu desi...cred ca as fi facut-o intr-un final. Doar ca sa te...mi te scot din minte, spun sincer.
-De ce? Ai o relatie! As zice una serioasa. Nu ai mai fost vazut cu altcineva de luni bune!
-Ma urmaresti? intreb ranjind.
Pufneste dezgustata si isi da ochii peste cap in timp ce spune:
-Nu te flata singur! E greu sa te ignore cineva cand esti subiectul favorit al presei.
-Ce sa zic...sarmul meu e de vina, chicotesc eu.
-Mda, viseaza in continuare! Uite, nu vreau sa par nepoliticoasa dar tu trebuie sa pleci si eu sa dorm. Nu trebuie sa-ti faci griji pentru mine si bebelus. Ne descurcam si singure. Tu ai o iubita si puteti avea copiii vostri, pe al meu lasa-l in pace, incheie ea.
Daca nu as fi asa nervos la sfarsitul tiradei ei probabil as rade in hohote de naivitatea si speranta care si-a pus-o in voce. Mi-a vorbit ca unui tovaras de joaca cu care isi imparte jucariile sau caruia vrea sa-i fure....jucaria. Propozitia " ne descurcam si singure" imi staruie in minte asa ca nu ezit sa intreb, fara sa-mi ascund insa mania:
-E fetita?
-Da. Un motiv in plus sa-ti vezi de drumul tau, mormaie incet. Tu ai nevoie de un baiat, un mostenitor...si casca prelung clipind somnoroasa din ochi.
La naiba! Mai are putin si adoarme! Se foieste si incearca sa-si stranga mai bine picioarele sub ea, motiv pentru care talpile ei desculte imi sar in ochi.
-De ce dracu nu porti sosete pe frigul asta? marai nervos.
Tresare speriata si cred ca atipise deoarece printre ochii mijiti imi arunca o privire urata si suiera printre dinti:
-In casa e cald si ma pregateam sa ma bag in pat cand ai venit! Sterge-o si nu ma mai bate la cap!
Nici nu termina bine de vorbit si capul ii cade greu, pleoapele se inchid si adoarme imediat. E o situatie stranie dar cum nu stiu prea multe despre femeile insarcinate incerc sa ma gandesc ca e una dintre...ciudateniile lor. Din cate am auzit stiu ca au multe pofte, cele mai multe la ore imposibile si sunt obosite. Deci...e obosita.
Ma ridic incet, atent sa nu o trezesc si pornesc in explorarea casei. In partea opusa livingului, o scara din lemn ma duce la mansarda care ocupa toata suprafata casei. Un birou, o canapea, o masuta joasa, doua fotolii si...foarte multe carti. Aceiasi nuanta de crem predomina si aici singurul contrast facandu-l lemnul inchis la culoare din mobila. E un loc in care poti citi sau studia cu placere, unde te poti relaxa sau sta cu prietenii. E chiar frumos!
Cobor inapoi la parter si merg mai departe. Doua dormitoare, fiecare cu baie proprie si dupa monstruozitatea pe care o vad intr-un pat, ghicesc ca asta e camera ei. Cel mai mare urs de plus pe care l-am vazut vreodata troneaza in patul de doua persoane si pot sa jur ca e mai mare decat ea. Mobila deschisa la culoare e moderna si...putina. Un pat cu doua noptiere, o comoda si un dulap destul de modest pentru haine. Antonia si restul femeilor pe care le cunosc isi tin doar hainele intr-o camera ca asta. Singura pata de culoare e lenjeria de culoarea liliacului si draperiile de la geam care sunt aproape identice, o nuanta sau doua mai inchise. In rest, totul e alb.
Impins de curiozitate, imi bag nasul in baia generoasa si primul lucru care ma izbeste e mirosul. Parfumul de iasomie e identic cu cel al pielii ei si recipientele simple din sticla imi sar in ochi. Sticle si boluri rotunde pline cu sare sau diferite lichide, toate avand un capac auriu cu monograma.
Baia decorata in alb si argintiu e o oaza exotica si plina de un aer oriental cum numai in vechile haremuri mai gasesti. Intors in dormitor incep si scormonesc prin sertarele comodei dupa o pereche de sosete si cum sunt un ticalos norocos, gasesc lenjeria. Lenjerie scumpa si de calitate, numai matase si dantela, toate extrem de sumare si incitante, facute special pentru a lua mintile tuturor posesorilor de cromozom Y.
Dupa ce m-am holbat indelung ca un pervers nenorocit la chiloteii ei incep sa caut serios sosetele care m-au adus de fapt aici. Ultimul sertar imi ofera ceea ce doresc si impins de un impuls rautacios aleg o pereche pufoasa cu Tom si Jerry pe ei.
Incolacita strans pe canapea, Soraya doarme linistita. O incalt incet si cum nici Apocalipsa nu pare sa o trezeasca, indraznesc sa o iau in brate. Nu cantareste mare lucru si sunt placut surprins cand se ghemuieste la pieptul meu, afundandu-si nasul in camasa mea. In scurt timp respiratia ei fierbinte imi arde pielea si incep sa cred ca a fost o idee tampita sa o tin asa aproape.
Corpul meu are un raspuns propriu la fiecare contact cu al ei si chiar nu e momentul sa ma excit ca un adolescent in calduri mai ales ca e insarcinata. Insarcinata! Cuvantul are o rezonanta puternica in mintea mea si incep sa o studiez atent si pe indelete.
Impins de curiozitate in fata transformarilor suferite de trupul ei, desfac usor cu mana libera nasturii camasii barbatesti si gem infundat in fata imaginii ravasitoare care mi se dezvaluie. Sanii acoperiti doar de un maieu scurt sunt mai mari si imposibili de frumosi, indecent de...apetisanti in miscarea usoara provocata de ritmul egal al respiratiei ei.
Dumnezeule! Sunt pe cale sa devin un obsedat sexual sau mai rau...un pervers nemernic si fara nici un scrupul. Abdomenul umflat si aproape dezgolit ma atrage ca un magnet si fara nici o retinere imi trec mana peste pielea catifelata. Satin fierbinte simt sub palma mea si stiu ca as putea sa stau asa ore in sir fara sa ma satur.
Ca si cum mi-ar fi simtit atractia fata de mama lui, bebelusul misca usor si sunt complet fascinat de fiinta plapanda ce pare a se juca sub mana mea. Nu e ceva puternic, e mai mai mult o alunecare lina, e cel mai formidabil lucru pe care l-am trait in viata mea. Simt cum imi creez o conexiune unica cu cea mai mare minune pe care o pot crea doi oameni.
Nu mi-am dorit, nici macar nu m-am gandit sa vreau un copil prea curand, insa nu ma incearca nici cel mai mic regret ca s-a intamplat, lucru care ma uimeste dar ma si bucura in acelasi timp.
Respiratia usoara a femeii din bratele mele imi atrage atentia si privindu-i chipul frumos, imi amintesc ce m-a atras de la bun inceput la ea. Senzualitatea. Inocenta. Un amestec contradictoriu si aproape imposibil. Buzele usor intredeschise imi fac imaginatia mai murdara si pacatoasa decat era si incerc din rasputeri sa nu le zdrobesc sub gura mea flamanda.
Bravo, Sebastian! Pe langa pervers devii si hartuitor!
Incerc sa-mi amintesc ca sunt inca al dracu de suparat si furios pe ea dar oricat as incerca, totul paleste in fata sentimentului de pace pe care il traiesc doar pazindu-i somnul. O vreau in casa mea cu orice pret si o voi avea chiar daca asta va genera o multime de complicatii. Sigur ne vom certa si injura, latura ei salbatica si independenta venind in contradictie cu latura mea posesiva si dominatoare.
Gabriella e o alta problema. Chiar fara sa se cunoasca bine au fost ca pisicile inchise in acelasi sac si nu sunt atat de prost incat sa subapreciez furia unei femei ranite. Si una dintre ele sigur va fi ranita!
Dupa o ora in care mama si intr-un final bebelusul au dormit tun, Soraya deschide sovaitor ochii. Acestia sunt precum argintul acum dar stiu ca isi vor schimba curand culoarea cand se va trezi complet. Mana mea e inca pe abdomenul bombat si nici nu m-am sinchisit sa-i inchid la loc camasa, lasand-o intentionat expusa.
Icneste usor cand observa si pielea capata un roz delicios. Cu maini tremurande incearca sa se acopere si sa iasa din bratele mele, gest ce ma face sa marai:
-Las-o asa si stai cuminte! Acum trebuie sa stam de vorba!
-Nu am ce sa-ti spun si...de fapt, ce faceai?
-O, dar ai multe sa-mi spui! In primul rand ce probleme de sanatate ai si ca sa-ti raspund la ultima intrebare...Am facut cunostinta cu fiica mea!
Buna seara, iubitelor!
In primul rand va urez Paste fericit! Nu cred sa mai postez saptamana asta la vreuna din carti si sper ca nu m-ati injurat prea tare. Sper sa va placa si dupa ce voi termina cu celelalte carti, asta va deveni singura mea prioritate. Sper sa nu-mi vina vreo alta idee si sa incep inca una, in cazul asta impuscati-ma!
Nu mai spun nimic decat....scuze pt.greseli!
Lectura placuta!
-