Un Terence pe jumătate dezbrăcat apare în raza mea vizuală încercând să se elibereze din strânsoarea ce îl leagă de bancă.
-Ce faci aici?pufnesc eu în timp ce mă controlez în a nu râde prea tare.
Privirea sa se fixează asupra mea și văd cum din ochii săi ies scântei atunci când își dă seama că sunt eu.
-Pe Merlin!Chelsea,n-ai idee cât mă bucur să te văd!
Băiatul cu părul blond îmbrăcat doar în pantaloni care stau așezați alene pe șolduri încearcă să rupă funia de care este legat de una dintre bănci cu dinții în timp ce eu mă abțin să nu râd gălăgios,pentru că Doamna Norris ar fii mai mult decât încântată să ne facă o vizită împreună cu Filch ca mai apoi să ne de-a o pedeapsă pe cinste.
Pășesc către el și mă așez în fața sa în timp ce Terence ridică din sprâncene.
-Ce faci acolo?Ajută-mă!spun el în disperare.
-Știu și eu...puțin amuzament nu strică.Deci spune-mi...cum ai ajuns în situația asta?îi răspund gesticulând spre el.
-Te amuză situația,nu-i așa?pufnește el.Niște elevi din anul trei mi-au jucat o farsă,dar o sa plătescă ei și vom vedea cui îi mai arde de farse.
-De ce nu ți-ai folosit bagheta?
-Pentru că e acolo!spune și își îndrepată capul jos în dreapta și zăresc bagheta sa stând pe podea.
-Pe bune?Niște elevi din anul trei?Te înjosești,Terence.
-Mă eliberezi în seara asta sau putem aștepta până dimineață?pufnește dezaprobator.
-Hmm...prima oră mâine am Farmece și dacă nu mă înșel,și tu ai la fel,deci a doua variantă devine palpitantă,glumesc eu.
-Haideee,Chelsea.Te rog.
Mă ridic de pe jos și ridic bagheta în sus făcând o rotire și spun câteva cuvinte ca mai apoi frânghiile să dispară și Terence să fie liber.
-Mulțumesc,spune el și se ridică pentru a-și lua bagheta.
Nu pot decât să râd și asta observ că îl deranjează pentru că până la urmă a fost păcălit de niște elevi mai mici decât el,însă toată situația rămâne amuzantă.
-Crezi că e amuzant,nu?Vino aici atunci!
Nu realizez ce vrea să spună însă în următoarea clipa se năpustește asupra mea gâdilându-mă între coaste.
Mâinile sale sunt puțin reci simțind asta prin haroracul meu înfiorându-mă puțin,însă îmi revin repede și râd până nu mai pot.
-În-Încetează,spun cu greu printre hohotele de râs.
Se poziționează în spatele meu și încetează coborându-și mâna până când ajunge pe șoldurile mele.O senzație stranie îmi cutreieră tot corpul când îi simt respirația caldă sacadă pe gâtul meu.
Nu știu cum să reacționez.
M-a bulversat complet.
Nu m-am mai apropiat de cineva atât de mult înafară de Cedric.
Cu Ced totul era ușor.
Mereu ne înțelegeam din priviri.
-Ce-ce faci?mă bâlbâi eu.
-Shh!spune și îmi pune mâinile la gură trăgându-mă într-un loc puțin mai retras din clasă.
Nu înțeleg ce se întâmplă pe moment,însă apoi aud mieunatul Domanei Norris care probabil se apropie de noi.
Terence mă ține în brațe liniștit în timp ce eu mai am puțin și răbufnesc.
-Ce facem acum?Dacă pisica asta nenorocită e aici,înseamnă că nici Filch nu e prea departe.Terence,eu nu pot să fiu prinsă!mă panichez eu.
-Chelsea,nu o să fim prinși,liniștește-te.Vezi găleata aia de acolo,spune și își îndreaptă mână spre o găleată aflată lângă ușă,când intră Filch i-o punem pe cap și fugim.
-Tu ești nebun?!
-Ai tu o altă variantă?
Nu pot să fac altceva decât să oftez.
Nu,nu am altă variantă.
Planul lui Terence de a scăpa de Filch nu este cel mai bun,însă este singurul și sinceră să fiu,mereu am vrut să îmi bat joc de el,așa cum face Peeves zilnic.
Cu inima bătând ca la iepure sting lumina ce iese din baghetă și ne îndreptăm spre ușă.
-Cum rămâne cu pisica?îl întreb puțin panicată.
-Îi dăm un șut în fund.Șhh,vine Filch,continuă el.
Cu o ultimă stângere de mână se duce pe partea opusă a tocului ușii și i-a găleata care se pare că e umplută cu melci stricați și ficat de dragon.
-E cineva aici?spune Filch și se îndreaptă spre ușă.
Îmbrăcat în aceleași haine zdrențuite și cu pisica pe urmele sale,Filch pășeste în clasă.Terence îmi face semn să tac din gură,iar în următorul moment găleata care mirosea mai rău decât nevoile lui Snow se prăbușește în capul lui.Îl împinge cu mâinile pentru a putea ieși,îi dă un șut în fund pisicii și mă i-a de mână rapid.
-Ce-ce...elevi ieșiți din paturile lor!Nu fugiți!O să vă omor,o să vă...spune nervos glasul lui Filch în timp ce noi fugim pe coridoare.
El fuge în fața ținându-mă de mână pentru că,poate îi este frică că am să dispar.
Inima îmi bate tare,iar adrenalina îmi curge prin vene nebunește.
Îmi este greu să recunosc,însă nu credeam că o să mai fiu fericită cu adevărat niciodată căci speranța mea a murit odată cu el,însă uitați-mă acum,râzând cu gura până la urechi alături de băiatul pe care l-am cunoscut cu doar câteva zil în urmă când mi-a stricat roba.
Tot ce facem este să alergăm pe holurile pustii și să râdem.
Nu i-am auzit niciodată râsul chiar dacă l-am cunoscut de curând pe blondul viperin.Este...plăcut precum o melodie pe care o asculți ore în șir fără să te plictisești sau ca o carte pe care o citești de nenumărate ori pentru că poate ai pierdut un mic detaliu.
Sunt fericită... în același timp și obosită.
Nu îmi dau seama cât am alergat pentru că mai avem puțin și ajungem în fața portretului lui Sir Cadogan,un călăreț nebun ce stă pe calul său gras.
-Așteaptă,am-am obosit,abia reușesc să spun pentru a lua câteva guri mari de aer.
Aer cu care mi-am umflat obrajii roșii din cauza alergatului este binevenit.
Niciodată nu am fost o mare fană a alergatului sau a sporturilor ce implică alergatul și nu înțeleg cum Încuiații au atât de multe sporturi în care se aleargă,știu asta de la Hermione.Fotbalul la ei este un fel de Quidditch doar că ei nu folosesc mături zburătoare,au doar o singură minge,doar două porți,și faptul că ei joacă pe pământ este chiar uimitor.
-Elevi ieșiți din pat!Dacă vă prind o să vă exmatriculez!Copii nebuni!urlă Filch.
Mă uit panicată la Terence care nu afișază nicio reacție,până când îmi dau seama că suntem aproape de Camera Perfecțiilor.
-Pe aici,spun și îl apuc de mână instinctiv.
După ce îmi dau seama ce tocmai am făcut,dau să îmi retrag mână stânjenită însă el mă strânge mai tare.
-E ok,ai încredere în mine.
Nu.Nu e ok.
Nimic din ce se întâmplă aici nu e ok.
Să am încredere în el?Nu cred că ai fii cazul pentru că nu îl cunosc de mult timp,deși l-am mai văzut prin Castel și înainte.
Încrederea nu se spune,ci se dovedește.
Nu vreau să repet încă odată greșeala asta.
Cândva,Cho Chang obișnuia să-mi fie prietenă până când...
-Chelsea!Filch e în spate,hai mai repede!
Fugim până la portretul lui Sir Cadogan,un călăreț nebun care stă pe calul său gras cu o sabie în mână.
Urcăm treptele repede și spun parola nebunului care ne lasă să intrăm destul de dezamăgit pentru că am refuzat o bătălie cu sabia.
-Mă dor picioarele de mor,spun în timp ce mă îndrept spre Camera de Zi împreună cu Terence.
Se aud voci destul de familiare ca mai apoi să îmi dau seama cine sunt posesorii lor și să le observ chipurile.
-Nu acum,Riddle,mârâie Malfoy.
Lorenzo stă turcește în fața focului cu părul dezordonat,ca de obicei,și observ că este îmbrăcat în haine lejere,pentru că uniforma nu este în tocmai cea mai comoda ținută,ceea ce îl face mai atractiv.
Malfoy și Mattheo,un băiat cu părul negru creț ca tăciunele și ochii de un căprui întunecat,discută destul de aprins ca data trecută când i-am auzit și după cum folosesc limbajul,ceva îmi spune că sunt destul de apropiați.
-Cred că ar fi mai bine să plec,îmi spune Terence în șoaptă.
Sunt de acord cu ceea ce spune,însă înainte de a-și duce planul la bun sfârșit se pare că Lorenzo ne fixează cu privirea.
-Ahh,Chelsea,pe tine te aștepteam!spune el voios ridicându-se din șezut.
Acum observ că are niște picioare lungi.
-Se pare că cineva s-a distrat în seara asta,continuă el râzând privind la mâna mea și a lui Terence care încă e pe jumătate dezbrăcat.
Obrajii mi se fac mai roșii decât o roșie și simt că intru în pământ de rușine.
Terence pare să nu fie deranjat și întărește mai mult strânsoarea din jurul mâinilor noastre privindu-l cu curaj pe Malfoy.
După ce Draco i-a luat locul din echipa de Quidditch,Terence a fost mereu răzbunător.Nu se suport încă din primul an și au o ură mare,însă nu atât de mare ca a lui Malfoy și Potter.
Gândul la Harry îmi lasă de fiecare dată un gust amar.
-Nu e ceea ce pare,reușesc să spun eu după câteva secunde de liniște reușind să îmi i-au mâna dintre a lui.
-Unde ai fost?spune Draco în timp ce se apropie de mine.
-Nu cred că e treaba ta!mârâi eu.
-Cred că se vede destul de clar unde a fost,amice...spune indiferent Mattheo a cărui glas este destul de gros.
Înghit în sec și îi arunc cea mai urâtă privire a mea încercând să par serioasă și să nu mă bufnească râsul.
Mereu râd în situații serioase.
-...adică ai fost să patrulezi,nu-i așa?completează el.
Dau aprobator din cap și atunci îmi vine ideea.
-Aș putea să te întreb același lucru,Malfoy.Unde ai fost?Pentru că este a doua oară când patrulez fără tine!aproape urlu.
-Nu-i treaba ta,răspunde blondul.
-Nici ceea ce fac eu nu-i treaba ta atunci,spune și trec pe lângă canapeaua unde stă rezemat Lorenzo aruncându-i o privire de "îmi pare rău" și merg către dormitorul meu.
Seara asta a fost...obositoare.
Terence și Chelsea?Ce părere aveți?