Meredith rămase cu gura căscată, neștiind cum să reacționeze. Era la un pas de a cunoaște adevărul despre Alexa și totul se spulberase.
— Ce naiba s-a întâmplat? izbucni Dominic. De ce ai aruncat acel plic în foc?
— Era ceva important? spuse Georgia încercând să nu dea de înțeles că știa ce se afla, de fapt, în plic.
— Era testul ADN, zise Dominic printre dinți.
— Oh, nu. Îmi pare rău, chiar nu am observat. Eu arunc mereu hârtiile nefolositoare în foc, râse ea. Dar de ce aveți nevoie de testul ADN? Dovezile găsite de Meredith nu sunt suficiente pentru a atesta faptul că Alexa este fiica ei?
— Nu, se grăbi Dominic să spună.
— Dominic, de ce nu vrei să accepți că Alexa este fiica mea? spuse Meredith întristată.
— Pentru că nu este, spuse el exasperat.
Meredith avea ochii plini de lacrimi dar nu voia să îi arate acest lucru lui Dominic, așa că se răsuci pe călcâie și se îndreptă către ușa de la intrare, însă el o opri.
— Îți voi demonstra, spuse Dominic hotărât.
Acesta își scoase telefonul din buzunarul blugilor și formă numărul spitalului unde făcuseră testul. Atunci când asistenta răspunse, Dominic puse apelul pe difuzor, pentru ca ceilalți să poată auzi conversația.
— Bună ziua, mă numesc Dominic Brown. Am venit ieri la spital pentru a face un test ADN dar, din păcate, am pierdut rezultatul. Mi-l puteți spune acum?
— Desigur. Așteptați câteva momente, pentru a vă căuta în baza de date.
Meredith se întoarse cu fața spre el în timp ce o lacrimă i se scurse pe obraz. Clipele acelea i s-au părut cea mai apăsătoare experiență a vieții ei. Se ruga în gând ca rezultatul să fie unul pozitiv ca să o poată lua pe Alexa acasă.
— Gata, v-am găsit. Rezultatul este negativ.
Dominic închise apelul, având pe chip o expresie care emana „ți-am spus eu".
Meredith, pe de altă parte, era distrusă. Prima dată când credea că universul lucrase în favoarea ei pentru a o reuni cu fiica sa, aflase că totul fusese doar o minciună. Copilul ei încă se afla undeva în lume, iar ea nu știa absolut nimic de acesta.
Fata o privi încă o dată pe Alexa înainte de a ieși încet pe ușă. Dominic ieși după ea dar era clar că Meredith nu era pregătită să vorbească cu cineva.
Bărbatul se întoarse în casă pentru a discuta cu Georgia.
— De ce ați făcut asta? o întrebă el. De ce ne-ați mințit în tot acest timp?
— Pentru că am vrut să îi asigur un viitor bun fiicei mele, spuse femeia dezvăluindu-și adevăratele intenții. Doi oameni bogați au venit la ușa mea, spunând că sunt părinții biologici ai fiicei mele adoptive. Uită-te unde trăim noi. Mă poți judeca pentru că am vrut să o scot pe fata mea din sărăcie?
— Îți înțeleg punctul de vedere dar ce ai făcut este greșit. Te-ai jucat cu sentimentele lui Meredith iar ea este distrusă acum din cauza ta. Ca să nu mai vorbesc de faptul că s-a purtat foarte urât cu Naty din cauza fiicei tale.
Alexa lăsă capul în jos și merse lângă Georgia. Dominic le privi cu dispreț pe amândouă, apoi o luă de mână pe Naty și ieșiră din casa lor. Cei doi merseră în mașina lui, unde Meredith îi aștepta e bancheta din spate.
Naty se așeză lângă Meredith în timp ce Dominic se puse la volan.
— Ești bine? o întrebă el, privind-o în oglinda retrovizoare.
Meredith nu spuse nimic, ci doar privi pierdută pe geam. Dominic oftă și porni mașina, mergând înapoi la hotel. Ajunși acolo, Meredith merse direct în camera în care dormise Naty, pentru a rămâne singură. Dominic și Naty înțelegeau că se simțea rănită, motiv pentru care nu au insistat să vorbească cu ea.
Venise ora la care aceștia erau nevoiți să plece spre aeroport pentru a merge acasă. Lui Dominic nici măcar nu îi trecuse prin minte că ar trebui să treacă pe la Alexa pentru a-și lua la revedere de la aceasta.
Bărbatul intră timid în camera în care se afla Meredith și o găsi pe fată stând în fața ferestrei, privind pierdută oamenii ce treceau prin fața hotelului.
— Meredith, este timpul să plecăm. Ți-ai făcut bagajele?
Fata tresări la auzul vocii lui și se îndepărtă de fereastră.
— Da, putem pleca, zise ea încet.
Meredith, Dominic și Naty plecară spre aeroport. Cei dim urmă nu îi spuseră nici măcar o vorbă tot drumul lui Meredith, care ere complet absentă. Chiar și pe parcursul zborului, fata uită de frica ei de înălțimi și rămase tăcută.
După ce aceștia coborâră din avion, Naty îl trase de mânecă pe tatăl său și îi spuse:
— Tati, în drum spre casă, am putea opri la o benzinărie? Trebuie să merg urgent la toaletă.
— Desigur, scumpa mea, spuse el.
Aceștia se urcară în mașină și porniră spre casă. De îndată ce Dominic văzu o benzinărie, acesta opri mașina iar Naty alergă singură înăuntru, spre toaletă. Meredith și Dominic rămaseră în mașină. Fata era în continuare tăcută, lucru care îl înnebunea pe Dominic, deoarece nu știa dacă ea era supărată pe el sau pe situația în sine.
Meredith deschise portiera și se dădu jos din mașină pentru a lua o gură de aer. Dominic profită de ocazie și coborî și el ca să vorbească cu ea.
— Acum vrei să vorbești cu mine? o întrebă el.
— Ce este de vorbit, Dominic? spuse ea plictisită. Alexa nu a fost fiica mea, atâta tot. Voi continua să o caut până când o voi găsi.
— Îmi pare rău, Meredith.
— Nu cred că ți-a părut rău atunci când asistenta ți-a spus la telefon că rezultatul testului este negativ. Din contră, mi s-a părut că ai fost chiar foarte fericit.
— De ce aș fi fericit? spuse el confuz.
— Nu știu, tu să îmi spui. Încă de când ți-am spus că am găsit un indiciu legat de ea, te-ai comportat ciudat și mi-ai spus să nu îmi fac speranțe prea mari. Plus că, tot timpul cât ne-am aflat în Los Angeles, mi-ai arătat că nu îți dorești ca Alexa să fie fiica mea.
— Meredith, m-ai înțeles greșit. Bineînțeles că vreau să îți găsești fiica. Eu am încercat doar să nu te las să îți creezi așteptări prea mari, deoarece știam că vei fi dezamăgită dacă nu vor deveni realitate. Și, legat de Alexa, am observat lucruri pe care tu nu ai vrut să le vezi.
— Cum ar fi? își puse Meredith mâinile în sân.
— Faptul că o mamă era atât de entuziasmată să își lase copilul să plece cu niște străini. Faptul că Georgia a început efectiv să tremure atunci când am vorbit despre testul ADN. Faptul că Alexa a mințit atât de mult, doar ca să o pună pe Naty într-o lumină proastă. Chiar vrei să continui? Ei au profitat de disperarea ta pentru a face rost de bani, atâta tot.
Meredith oftă și își privi unghiile, ignorându-l.
— Nu crezi că este mai bine că ai aflat adevărul? Dacă ai fi crescut-o pe Alexa ca și cum ar fi fost fiica ta, nu ai mai fi căutat-o pe cea adevărată. Acum poți continua căutările, până când o vei găsi.
— De ce aș continua să o mai caut, dacă tu vei reacționa în același fel? spuse ea. Am nevoie de cineva care să împărtășească cu mine bucuria găsirii unui copil, nu de cineva care încearcă să caute scuze pentru a nu-l accepta în familie.
— Despre asta crezi că este vorba? Că nu îmi doresc alt copil? zise Dominic.
— Nu știu ce este în mintea ta, Dominic. Dar ceea ce știu sigur este că tu nu îți dorești ca eu să îmi găsesc fiica și nu înțeleg de ce. Credeam că mă iubești.
— Te iubesc, Meredith. Și vreau să continui să îți cauți copilul. Încerc doar să fiu realist. Nu poți lua acasă primul copil pe care îl vezi pe stradă și să îl crești ca și cum ar fi al tău, doar pentru că „tu simți că este fiica ta", o imită el.
Meredith pufni nervoasă.
— Exact ce spuneam și la hotel, ești un egoist care se gândește numai la el. Dominic, tu nu ai fost despărțit nici măcar o zi de Naty. Habar nu ai cum se simte să nu îți fi ținut măcar o dată copilul în brațe. Tocmai de aceea am fost atât de entuziasmată atunci când am întâlnit-o pe Alexa, pentru că am crezut că, în sfârșit, îmi puteam potoli dorul de fiica mea. Dar tu nu vei înțelege niciodată asta.
— Înțeleg că îți este greu, Meredith. Uite, vom merge acasă acum iar mâine voi vorbi cu toate persoanele pe care le cunosc în domeniu. Voi face tot posibilul să o găsesc, îți promit.
— Să nu uiți de testul ADN, te rog, îi zâmbi ea ironic. Văd că este o practică des întâlnită.
— Meredith, nu mă lua peste picior, te rog, deveni el serios. Încerc să te ajut iar tu te comporți ca un copil răsfățat.
— Eu mă port precum un copil răsfățat? Dar tu, care nu suporți să mă vezi cu altcineva? Poate că este doar părerea mea dar am impresia că ești gelos pe un copil pe care nici măcar nu îl cunoști.
Dominic se hotărî să tacă. Și-a dat seama că indiferent ce ar fi spus, nu ar fi făcut decât să o enerveze mai tare pe Meredith, care era deja într-o situație dificilă.
— Haide să mergem acasă și vom vorbi acolo ce vom face începând de mâine, bine? spuse el.
— Nu cred că vreau să mă întorc acasă, spuse ea.
— Și ce vei face? Vei merge la orfelinat? Când ajungi acolo, te rog să cauți bine în arhivă, poate vei găsi alt copil care crezi că e al tău, zise el ironic.
— Ești un nesimțit, Dominic, spuse ea cu ură.
— Iar tu ești o scorpie, îi răspunse el.
Ambii se întoarseră unul cu spatele la celălalt. Deși Dominic era nervos, nu simțea niciunul dintre cuvintele jignitoare pe care i le spusese lui Meredith sau ironiile pe care le făcuse la adresa ei. O iubea și era doar frustrat pentru că trebuia să o vadă atât de tristă. El îi voia doar bine dar ea era prea încăpățânată pentru a înțelege asta.
Dominic era pe punctul de a se întoarce spre Meredith când auzi o mașină punând o frână bruscă, sunet urmat de un strigăt ascuțit care spărgea liniștea nopții. Inima lui începu să bată puternic și era prea speriat pentru a se uita în direcția din care venise zgomotul.
Dominic își strânse tot curajul din corp pentru a se putea întoarce cu fața spre locul din care venise sunetul. Atunci când o văzu pe Meredith întinsă pe asfalt, la câțiva metri de o mașină, începu să alerge spre ea. Ajuns lângă ea, se aruncă pe jos și o privi atent. Era acoperită de atât de mult sânge, încât îi era frică să o atingă, nedorind să îi facă mai mult rău.
Șoferul mașinii veni speriat spre el.
— Mai trăiește? îl întrebă.
— Dacă mai trăiește? spuse Dominic nervos. Ar trebui să te rogi ca ea să fie bine, pentru că dacă pățește ceva, te asigur că nici tu nu vei mai vedea lumina zilei.
Șoferul era agitat și nu știa cum să reacționeze.
— Cheamă o ambulanță, nu te mai uita la mine ca un dobitoc, strigă Dominic la el.
Dominic îi îndepărtă o șuviță de păr de pe față lui Meredith, apoi îi ridică ușor capul și îl puse pe picioarele sale.
Naty tocmai ieșise din benzinărie când îl văzu pe tată el alergând spre stradă. Ea merse după el și rămase nemișcată atunci când îl văzu alături de Meredith, ce zăcea pe jos într-o baltă de sânge.
Dominic ridică privirea din pământ și o văzu pe fiica lui privindu-i de la distanță.
— Naty, du-te în mașină, îi spuse el.
— Dar... Mama este bine? întrebă ea.
— Naty, am spus să te duci în mașină, repetă el.
Fetița făcu întocmai și așteptă pe bancheta din spate până la sosirea ambulanței. După ce doctorii o băgară pe Meredith în ambulanță, Dominic se urcă în mașina lui și conduse în spatele ambulanței până ajunseră la spital.
El și Naty se dădură jos din mașină și priviră atenți cum doctorii o duceau pe Meredith în sala de operații. Cei doi se așezară pe scaunele de pe hol, așteptând cu sufletul la gură orice veste din partea doctorilor.
Dominic își trecu nervos mâinile prin păr. Considera că ceea ce pățise Meredith era doar din vina lui. Dacă nu ar fi enervat-o, ea nu ar fi plecat și nu ar fi fost lovită de mașină. Din acel moment, era hotărât să facă orice compromis de dragul fericirii lui Meredith. Dacă asta ar fi însemnat să o aducă pe Alexa acasă, ar fi făcut-o.
— Tati, mama va fi bine, nu-i așa? îl întrebă Naty.
— Desigur că va fi bine, o asigură el. Meredith este puternică. Nu poate ceda atât de ușor.
O oră mai târziu, ușa de la camera de operații în care se afla Meredith se deschise iar un doctor ieși dându-și jos masca de protecție.
— Cum se simte Meredith? îl întrebă Dominic.
— Din fericire este bine, nu aveți de ce să vă faceți griji. Începe deja să se trezească din anestezie. O vom duce în alt salon și o puteți vizita imediat.
Atât Dominic, cât și Naty răsuflară ușurați la auzul veștilor.
O jumătate de oră mai târziu, cei doi intrară în salonul în care se afla Meredith. Aceasta stătea pe pat în capul oaselor, fiind rușinată să dea ochii cu oricare dintre ei.
— Mamă, te simți bine? o întrebă Naty.
De îndată ce îi auzi vocea micuței, Meredith izbucni în plâns. Își aminti cât de urât s-a purtat cu ea în ultimele zile din cauza Alexei și se simțea extrem de vinovată. Dacă ar fi putut da timpul înapoi, nu ar fi mers niciodată în Los Angeles, gândindu-se cât de mult rău i-a provocat această călătorie ei și celor din jurul său.
Meredith deschise brațele iar Naty sări în patul său și o îmbrățișă. Atunci Meredith realiză că, deși poate nu îi era menit să își găsească fiica, Naty era suficentă. O iubea pe ea ca pe propria sa fată.
— Îmi pare rău, Naty. M-am purtat foarte urât cu tine și nu ar fi trebuit să fac asta. Mă poți ierta? spuse ea printre lacrimi.
— Bineînțeles. Până la urmă, tu ești mama mea și te iubesc, spuse fetița.
— Și eu te iubesc foarte mult, Naty.
Meredith își șterse lacrimile iar Naty se dădu jos din pat. Dominic stătea în continuare lângă ușă, privindu-le pe cele două.
— Cred că voi doi aveți de vorbit chestii de oameni mari, spuse Naty. O să vă aștept pe hol.
Fetița ieși din încăpere iar Dominic se apropie cu pași mărunți de patul în care se afla Meredith. Fata evita contactul vizual dar atunci când, în sfârșit, ridică ochii spre el, nu își mai putu muta privirea.
— Nu știu ce aș putea spune, zise Dominic.
Bărbia îi tremura iar ochii îi erau din nou plini de lacrimi. Se temea că ceea ce s-a întâmplat avea să afecteze relația dintre ea și Dominic. Mai mult decât atât, se temea că bărbatul avea să o excludă pentru totdeauna din viața lui și a lui Naty.
— Îmi pare rău, zise Meredith.
Dominic se așeză pe marginea patului și puse o mână pe obrazul lui Meredith, mângâindu-l cu degetul mare.
— Nu îți cere scuze, Meredith. Și eu aș fi reacționat la fel în locul tău. A fost și vina mea. Ar fi trebuit să vorbesc cu tine și să îți explic într-un mod frumos anumite lucruri.
— Nu, tu ai avut dreptate în tot acest timp. Doar că eu am fost orbită de dorința de a-mi găsi fiica și m-am purtat ca o scorpie. Nu ar fi trebuit să îți vorbesc așa cum am făcut-o.
— Ai fost îndreptățită să te porți așa. Am fost prea dur cu tine dar am făcut asta pentru că te iubesc și nu am vrut să fii rănită dacă rezultatul avea să fie altul decât cel pe care ți-l doreai.
— Știu. Dar încerc să văd și partea bună a lucrurilor. Această experiență mi-a arătat că sunt mult prea naivă și că ar trebui să schimb asta la mine.
— Nu ești naivă, ești doar prea bună. Și nu vreau ca alți oameni să profite de tine din această cauză.
După câteva momente de tăcere, Meredith își îndreptă din nou atenția spre Dominic.
— Înțeleg dacă nu vrei să mai fiu bona fiicei tale. Nu cred că mă mai consideri o persoană de încredere după tot ce am făcut.
— Ce tot spui? Bineînțeles că vreau să fii în continuare bona lui Naty. Ea te iubește, eu te iubesc. Crezi că aș putea să renunț atât de ușor la tine după atât timp în care m-am chinuit să te am aproape?
Meredith era confuză. Se aștepta ca Dominic să fie supărat pe ea și nu înțelegea de ce o trata cu atâta dragoste.
— Ești sigur? V-am acuzat pe tine și pe Naty de multe lucruri pe nedrept. Voi ați văzut lucruri pe care eu nu le puteam vedea și ați încercat să îmi deschideți ochii, în timp ce eu v-am rănit.
— Sunt sigur. Și știi de ce? Pentru că vreau un viitor alături de tine. Vreau să mă trezesc în fiecare dimineață și să văd fața ta, nu a altcuiva. Sunt hotărât să lupt pentru tine și relația noastră oricât va fi nevoie.
Vorbele lui îi puseră un zâmbet dulce pe față lui Meredith. Pentru a mia oară, se mira că un bărbat ca Dominic exista. Deși credea că toți bărbații sunt la fel, niște animale fără inimă, el îi dovedea contrariul în fiecare zi.
El era atât de dulce, o ajuta atât de mult să evolueze, avea atâta răbdare cu ea și o făcea să se simtă iubită și apreciată. Nimeni nu mai reușise asta până atunci iar în acel moment Meredith realizase cât de mult îl iubea.
Fără să se gândească prea mult, Meredith se întinse înspre el și își lipi buzele de ale sale. Dominic fuse luat prin surprindere de gestul ei dar îi răspsunde imediat la sărut.
După ce fata se retrase, Meredith lăsă privirea în jos, rușinată.
— Când a spus doctorul că te poți întoarce acasă? o întrebă Dominic.
— Mâine, răspunse ea fericită.
A doua zi, Dominic a adus-o acasă pe Meredith. Ambii erau hotărâți să dea uitării absolut tot ce s-a întâmplat între ei în ultimele zile și să ia totul de la capăt.