Meredith, Dominic și Naty s-au trezit devreme pentru a pleca de acasă. Cei trei s-au urcat în mașină și porniră spre aeroport. Pe tot parcursul drumului, Naty a dormit pe bancheta din spate, iar Meredith a privit absentă pe geam.
— Ești bine? o întrebă Dominic pe Meredith.
— Sunt bine, doar că am emoții. Nu credeam că voi trăi vreodată această zi, iar acum sunt la câteva ore distanță de a o întâlni.
— Nu îți face probleme, sunt sigur că totul va fi bine. Întrebarea este, cum îi vom spune lui Naty adevărul? zise Dominic.
Meredith întoarse capul spre bancheta din spate, pe care Naty dormea liniștită, apoi oftă.
— Chiar nu știu. Nu vreau să se simtă lăsată pe locul doi, îmi este frică.
— Naty este o fată inteligentă și va înțelege, nu îți face griji, sunt sigur că va fi înțelegătoare.
Ajunși la aeroport, cei trei s-au urcat în aeroport după aproximativ o jumătate de oră de așteptare. Fiecare se așeză pe scaunul său în avion, moment n care Dominic realiză cât de speriată era Meredith.
— Ai emoții pentru că nu ai mai zburat cu avionul sau pentru că urmează să o întâlnești pe cea mică? o întrebă el.
— Puțin din ambele, spuse Meredith crispată.
Dominic își puse mâna peste a ei și începu șă i-o mângâie cu degetul mare.
— Totul va fi bine. Îți promit, îi zise el.
După drumul cu avionul, care a fost unul lung însă fără peripeții, aceștia au aterizat. După ce Dominic a închiriat o mașină pe care să o folosească cât timp vor sta acolo, au plecat spre adresa cu pricina.
Cei trei stăteau în fața unei case sărăcăcioase, cu unul dintre geamuri sparte. Se aflau într-un cartier de la marginea orașului, asemănător cu cel în care obișnuia să locuiască Meredith înainte să se mute la Dominic.
— Aici este trandafirul tău? spuse Naty sceptică.
— Presupun că da, spuse Meredith.
Aceasta era foarte emoționată. Deși afară era răcoare, era era transpirată și își rodea din când în când unghiile.
Toți începură să înainte spre casă, iar Dominic ciocăni când ajunseră în fața ușii. Un bărbat chel, cu mustață, le deschise, privindu-i suspicios. Meredith privea înăuntru curioasă, iar Dominic a fost cel care s-a prezentat primul.
— Bună ziua! Mă numesc Dominic Brown, iar acestea sunt fiica și viitoarea mea soție. Nu știu cum altfel să vă spun asta, decât direct. Iubita mea a născut o fată acum șapte ani, dar ele au fost despărțite la naștere. De asemenea, știm că și dumneavoastră ați adoptat o fată. Credem că aceasta ar putea fi fiica ei și ne întrebam dacă am putea să o întâlnim.
— Stați puțin, cred că este o greșeală, noi..., încercă bărbatul să spună însă fuse întrerupt de soția lui, care apăru de nicăieri.
— Intrați în casă, le spuse ea.
În timp ce îi conduse în sufragerie și îi rugă să se așeze pe canapea, femeia le zâmbi.
— Am căutat mult timp părinții ei dar nu i-am putut găsi niciodată. Mă bucur că ne-ați găsit voi. Mă duc la bucătărie să vă aduc ceva de băut, bine?
Femeia plecă iar soțul ei o urmă.
— Ce-i asta? De ce i-ai invitat pe oamenii ăia în casă? Noi deja cunoaștem părinții Alexei și nu sunt ei. Atunci, ce încerci să faci?
— Încerc să îi ofer un viitor mai bun fiicei noastre. Tu te-ai uitat la hainele pe care le poartă? Sau la ceasul de la mâna bărbatului? Sunt putred de bogați. Dacă vor crede că Alexa este fiica lor, o vor lua la ei și îi vor oferi o viață mai bună decât am putea să îi oferim noi sau părinții ei biologici.
Bărbatul stătu pe gânduri câteva momente, analizând spusele soției sale.
— Vrei să îi minți că este fiica lor? Dacă vor face un test ADN și vor afla adevărul? Ce vei face atunci?
— Nu se va întâmpla asta. Femeia aceea era atât de emoționată că și-a găsit fiica, încât aș putea să îi dau orice copil și ea va crede că este al ei.
— Poate că ai dreptate, spuse bărbatul. Dar nu ar trebui să le spunem asta și părinților ei biologici?
— Înainte de toate, să rezolvăm cu musafirii, apoi îi vom anunța și pe ei.
Cei doi se întoarseră în sufragerie după ce cafeaua fuse gata, iar femeia îi serviră pe Dominic și Meredith.
— Deci, cum ne-ați găsit? întrebă ea.
— Eu obișnuiam să lucrez la un orfelinat. În timp ce aranjam documentele, am găsit dosarul unei fetițe care a fost adusă aici în aceeași zi în care am născut-o eu. M-am gândit că nu poate fi o simplă coincidență și că a fost mâna destinului, așa că am venit aici cât de repede am putut pentru a o întâlni. Ceva îmi spuse că, într-adevăr, este fiica mea, zâmbi Meredith.
Naty era ocupată cu jocurile pe care le instalase pe telefonul tatălui ei pentru a fi atentă la ceea ce vorbeau adulții. Nici în acel moment, ea nu știa pentru ce se aflau acolo.
— Ai dreptate, cu siguranță a fost mâna destinului, o aprobă femeia. Păi, Alexa este în parc cu prietenii ei. Cred că ar trebui să merg după ea și să o aduc acasă.
Fața lui Meredith se însenină la gândul că era cât pe ce să își vadă fiica. După ani de zile în care doar și-a putut imagina modul în care putea arăta, acum avea să o întâlnească.
Georgia, mama Alexei, se ridică de pe scaun și ieși din casă. Aceasta merse grăbită până în parcul în care se juca fiica ei și o chemă pe aceasta la ea.
— Ce s-a întâmplat, mamă? spuse fetița, deranjată de faptul că mama ei nu o lăsa să se joace.
— Ascultă bine ce urmează să îți spun. Au venit la noi un bărbat și o femeie care spun că sunt părinții tăi biologici. Bineînțeles că nu este adevărat și probabil au găsit niște documente care erau asemănătoare cu ale tale.
— Atunci, de ce nu le spui să plece, pentru că eu îmi cunosc părinții biologici? își dădu ea ochii peste cap.
— Pentru că sunt extrem de bogați iar aceasta ar fi șansa ta să pleci din acest cartier. Nu ai vrea să mergi împreună cu ei într-un oraș mare, să înveți la o școală bună și să ai orice jucărie îți dorești? spuse femeia.
— Ba da, îi răspunse fiica ei.
— Tot ce trebuie să faci este să te prefaci că este mama ta și să pari entuziasmată când o vei vedea. Dar, după ce vei ajunge acasă la ei, să nu uiți de mine, da? Trimite-mi și mie bani din când în când.
— Bineînțeles că asta voi face, mamă. Nu îți face griji. Promit că îmi voi juca bine rolul. Și eu îmi doresc bani. Voi putea să îmi cumpăr o mulțime de rochii roz când voi intra în familia lor.
— Așa te vreau, fata mea deșteaptă. Haide să mergem acasă.
Cele două plecară spre locuința lor, unde Meredith își rodea emoționată unghiile. Deși așteptase atâția ani, simțea că aceste câteva minute au fost cele mai insuportabile.
Ușa de la intrare se deschise, iar Georgia și Alexa veniră în living. Meredith se ridică aproape imediat de pe canapea și o privi atentă pe fetiță. Părul ei șaten trăda o oarecare asemănare între cele două însă ochii căprui nu se încadrau deloc, ținând cont că ochii lui Meredith erau albaștri, iar cei ai agresorului ei, așa cum își amintea ei, verzi. Dar acest lucru nu conta pentru ea, care era sigură că își găsise fiica.
— Mamă? rosti Alexa încet.
Meredith se lăsă pe vine și o îmbrățișă strâns pe Alexa. Câteva lacrimi începură să se scurgă pe obrajii lui Meredith, care nu mai simțise niciodată sentimentul de fericire atât de intens. Nici măcar atunci când o născuse nu fusese atât de bucuroasă pe cât era acum.
— Tu ești mama mea? spuse Alexa, după ce Meredith se dădu un pas în spate pentru a o putea admira.
— Da, eu sunt mama ta, răspunse ea printre lacrimi.
— Unde ai fost până acum? De ce nu m-ai căutat? spuse copila.
— Te-am căutat mereu dar nu se întâmplă totul atunci când vrem noi. Se pare că acum a fost momentul potrivit să te găsesc, zâmbi Meredith.
— Promite-mi că de acum încolo nu vom mai fi despărțite niciodată, te rog. Nu vreau să te pierd din nou, insistă Alexa.
— Îți promit, încuviință Meredith cu o mișcare din cap.
— Mamă, cine este ea? spuse Naty, care stătea cuminte pe canapea.
— Naty, știi că am venit aici să îmi găsesc trandafirul pe care îl pierdusem, nu? Ea este trandafirul meu.
— Poftim? spuse Naty confuză.
Meredith se așeză pe canapea lângă Naty.
— Acum mulți ani, am fost și eu însărcinată, cum este Amanda acum. Doar că eu mi-am pierdut copilul. Atunci când îți povesteam despre trandafir, mă referam la copilul meu. Dar acum am găsit-o pe fiica mea. Nu te bucuri?
Naty o privi atentă pe Alexa. Zâmbetul ei nu i se părea convingător fetiței și simțea că ascunde ceva, dar nu era sigură ce.
— Ba da, mă bucur, răspunse Naty nesigură pe ea.
— Ce-ar fi să rămâneți aici în seara aceasta? propuse Georgia. Meredith, ai putea dormi chiar în camera Alexei și să vorbiți cât doriți, pentru a vă cunoaște mai bine.
Meredith îl privi pe Dominic, sperând ca acesta să accepte, dar el refuză.
— Mulțumim pentru invitație dar nu cred că este o idee bună. Noi vom dormi la hotel și vom veni mâine dimineața la Alexa.
Ochii Alexei se deschiseră larg. Nu mai dormise niciodată într-o cameră de hotel și era curioasă cum arată una.
— Aș putea veni și eu cu voi la hotel? spuse ea.
— Desigur, răspunse Meredith fără a-i cere părerea și lui Dominic.
Câteva minute mai târziu, Meredith, Dominic, Naty și Alexa se urcară în mașină, îndreptându-se spre hotel. Meredith zâmbea încontinuu, lucru care îl bucura pe Dominic. El, pe de altă parte, se și temea, deoarece nu voia ca această fericire a lui Meredith să fie doar temporală și să ia sfârșit dacă va afla că Alexa nu era fiica ei.
Ajunși la hotel, Dominic închirie două camere, una pentru el și Meredith iar cealaltă pentru fetițe. Inițial, toți merseră în camera unde aveau să doarmă Meredith și Dominic. Fata era foarte entuziasmată să petreacă puțin timp cu Alexa deoarece voia să o cunoască cât mai bine. Ea, însă, era mai preocupată de patul mare pe care se întinse imediat, de televizorul imens de pe perete sau de mini frigiderul în care se aflau dulciuri și băuturi.
Naty o privea cu dezgust pe fata care înfuleca ciocolată după ciocolată, apoi apăsa butoanele de la telecomandă cu degetele murdare.
— Mi s-a făcut somn, spuse Alexa.
— Dar nu am apucat să discutăm absolut deloc, spuse Meredith dezamăgită.
— Putem vorbi mâine, zise Alexa. Unde este camera mea?
Meredith o conduse la camera care se afla chiar lângă a lor, apoi se întoarse la Dominic.
— Cred că voi merge și eu să mă culc, spuse Naty. Noapte bună.
— Noapte bună, îi spuseră amândoi la unison.
Naty ieșiră din camera lor și merse în cea unde se afla și Alexa. Aceasta îi aruncă o privire urâtă de îndată ce o văzu intrând în cameră.
— Ce cauți în camera mea? spuse Alexa.
— Nu este doar camera ta, ci și a mea. Tati a închiriat-o pentru amândouă, de aceea sunt două paturi, îi explică Naty.
— Bine, oftă Alexa. Dar să nu faci zgomot pentru că mă trezesc destul de repede la orice sunet.
Naty își dădu ochii peste cap și începu să își pregătească patul.
— Cum te simți știind că nu vei mai fi preferata mamei tale? o provocă Alexa.
— Ce vrei să spui? zise Naty nedumerită.
— Păi, acum că Meredith m-a găsit, voi veni cu voi când veți pleca de aici. Și, fiind fiica ei biologică, este evident că ea mă va iubi pe mine mai mult. Tu vei fi mereu pe locul doi.
— Nu te plac absolut deloc, îi spuse Naty. Nu poți fi fiica mamei mele, când ea este atât de bună, iar tu atât de rea. Nu semănați deloc.
— Ei bine, chiar sunt fiica ei. Și vreau să te porți frumos cu mine de acum încolo.
— Altfel, ce? își puse Naty mâinile în sân.
— Altfel o voi face pe Meredith să te urască, iar eu voi fi singura ei fiică.
În camera alăturată, Dominic și Meredith erau gata de culcare. În timp ce ea stătea cu capul pe pieptul său, deoarece doar așa mai putea adormi, el îi spuse:
— Ești fericită acum?
— Nu pot exprima în cuvinte cât de fericită sunt. Simt că viața mea arată mai bine ca niciodată. Aș fi vrut doar să pot sta mai mult cu ea, să vorbim. Vreau să îmi povestească fiecare detaliu despre viața ei. Vrea să o cunosc la fel de bine ca mama ei adoptivă.
— Nu îți face griji, vei avea timp să faci și asta. Haide să ne culcăm acum, mâine avem o zi lungă. Trebuie să mergem la spital pentru testul ADN.
— Încă nu ai renunțat la ideea aceasta? îl întrebă Meredith dezamăgită. Dominic, în momentul în care am îmbrățișat-o am simțim că este fiica mea. Nu am nevoie de un test ADN stupid ca să o demonstreze.
— Haide, totuși, să îl facem, insistă Dominic. Oricum, nu trebuie decât să vă ia puțin sânge, atâta tot.
— În regulă, dacă aste te face să te simți mai bine, oftă Meredith.