Dominic și Meredith se întoarseră acasă. Cu toate că Meredith nu dormise deloc noaptea precedentă deoarece și-o petrecuse plângând, nu se putea odihni nici acum. Stătea pe pat, cu genunchii la piept, privind în gol și retrăind prin intermediul amintirilor momentele în care mama ei încă nu descoperise alcoolul. Nu trecuseră nici măcar douăzeci și patru de ore de când murise și deja îi era extrem de dor de ea.
Dacă nu ar fi fost Dominic, Meredith era convinsă că nu ar fi rezistat și ar fi făcut un gest care să îi scurteze și ei suferința. Dar acum nu mai putea face asta. Acum avea oameni care o iubeau și care i-ar fi simțit lipsa. Naty s-ar fi întrebat de ce a părăsit-o iar Dominic probabil că ar fi devenit din nou morocănosul care obișnuia să fie înainte de a o cunoaște pe ea, iar Meredith nu putea permite asta. Trebuia să fie tare pentru ei doi.
O bătaie în ușă se auzi iar în camera ei intră Naty. Meredith își șterse rapid lacrimile dar era prea târziu pentru că Naty le văzuse deja.
— Ești tristă, constată ea.
Fetița se așeză pe pat lângă Meredith.
— L-am întrebat pe tati de ce nu ai coborât la micul dejun dar nu mi-a spus nimic, așa că a trebuit să vin chiar eu să văd ce ai pățit. Deci, de ce ești supărată și plângi singură aici?
— Am pierdut o persoană pe care o iubeam foarte mult, spuse Meredith.
— Cine? se sperie Naty.
— Mama mea, răspunse fata. A mers la tata.
— Oh, nu. Asta înseamnă că nici pe ea nu o vei mai vedea niciodată? se întristă micuța.
— Exact, dădu Meredith afirmativ din cap.
— Probabil că s-au întâlnit și cu mama mea, nu-i așa? întrebă Naty.
— Desigur. Știi ce este amuzant, Naty? Faptul că, atunci când o persoană pleacă, ea însăși este foarte bine. Nu o mai doare nimic, nu mai suferă și nu mai are griji. Dar toate suferințele se mută pe umerii celor pe care îi lasă în urmă. Ei sunt într-un loc frumos dar noi nu vom mai fi niciodată la fel după ce îi pierdem pe ei, nu?
— Așa este. Și eu aș vrea să o întâlnesc pe mama măcar o dată. Nici nu știu cum arată. Tati nu are poze cu ea.
Meredith oftă. Ea avea o singură poză cu ambii părinți.
— Dar, Meredith, te rog să nu fii tristă. Amândouă suntem în aceeași situație, fără mamă. Însă am o propunere.
Meredith o privi curioasă pe cea mică.
— Ce-ar fi ca, de acum înainte, să te strig mamă? Astfel, amândouă am putea auzi acest cuvânt mai des.
Zâmbetul dulce al lui Naty și cuvintele pe care le spusese o făcură pe Meredith să izbucnească în lacrimi și să o îmbrățișeze pe cea mică.
— Am spus ceva greșit? zise fata speriată de reacția lui Meredith.
— Nu, spuse Meredith și se dezlipi de Naty. Sunt de acord. De acum încolo, tu ești fiica mea iar eu sunt mama ta.
— Și mie îmi place ideea, se auzi vocea lui Dominic care intră în cameră fără să își anunțe prezența.
— Deci, oficial, suntem o familie, spuse Naty.
Dominic o privi pe Meredith, așteptând confirmarea ei.
— Da, suntem o familie, spuse ea.
Bărbatul îi șterse lacrimile lui Meredith, care îi privea pe amândoi cu dragoste. Sentimentul de solitudine cu care se confruntase Meredith de când murise mama sa, au convins-o pe fată că avea nevoie de o familie. Avea nevoie să simtă că avea pe cineva căruia să îi povestească fiecare aspect nesemnificativ al vieții sale. Cineva cu care să împărtășească atât bune, cât și rele. Cineva care să o iubească și pe care să iubească. Iar Dominic și Naty erau persoanele perfecte.
— Vă iubesc pe amândoi foarte mult, spuse Meredith.
Dominic a fost luat prin surprindere de cuvintele ei, deoarece știa cât de rezervată era ea de obicei în privința sentimentelor sale.
— Vă mulțumesc că ați apărut în viața mea și mi-ați oferit o familie. Și, mai presus de toate, că m-ați făcut să mă simt, după atâția ani, iubită.
— Oh, Meredith, nu mă face și pe mine să plâng, spuse Naty. Eu îți mulțumesc că m-ai găsit în acea zi pe stradă. Dacă nu m-ai fi adus înapoi la tati, probabil că nu aș fi avut acum o mamă.
Dominic le privea pe fete cu atenție și aproape că începu și el să lăcrimeze. Mereu a trăit doar pentru Naty și nu se gândea că va putea iubi vreodată o femeie, temându-se că nu s-ar mai concentra la fel de mult pe fiica lui. Dar acum nu își mai putea imagina viața fără Meredith. Se temea de cât de mult le iubea pe ambele fete și știa că ar fi fost gata oricând să își dea viața pentru ele.
Josephine trecu prin fața camerei lui Meredith și se strâmbă atunci când îi văzu pe cei trei. Nu o interesa absolut deloc cu ce femeie și-ar fi pierdut timpul Dominic, atâta timp cât ea ar fi avut un statut social important. Pentru Josephine, părerile altora despre familia ei erau mai importante decât orice altceva și nu putea accepta faptul că celelalte familii importante din oraș ar fi putut râde de ea deoarece avea o noră săracă.
Zilele treceau și, oricât ar fi încercat Meredith, nu putea trece peste moartea mamei ei. Se simțea vinovată pentru tot și regreta că nu o apreciase mai mult cât era încă în viață. Ceea ce îi sfâșia sufletul era faptul că nici măcar nu apucase să îi spună mamei ei, pentru ultima dată, că o iubește. Era sigură că mama ei murise cu convingerea că fiica ei o ura.
Cu timpul, însă, a început să își revină la normal. Petrecea din nou timp cu Naty și o ajuta la lecții, lucru care o bucura pe cea mică. Fetița o iubea pe Meredith la fel de mult ca pe tatăl ei, deși pe Meredith o cunoștea doar de câteva ori. Își dorea mai mult ca orice altceva ca Meredith să se căsătorească cu Dominic și să devină, în mod oficial, mama ei.
Crescând fără mamă și alături de o bunică prea strictă, simțea nevoia de afecțiunea maternă pe care nu i-o oferise nimeni până atunci. Oricât ar fi încercat Dominic, dragostea unui tată nu se poate compara cu cea a unei mame. Iar Meredith era perfectă pentru acest rol în viața lui Naty.
Era seară când Meredith se întinse pe pat, încercând să adoarmă. Furtuna de afară, însă, și ramurile copacilor care se izbeau de ferestrele camerei ei, nu o lăsau să doarmă. Fata se întorcea de pe o parte pe alta când auzi o bătaie în ușă. Aceasta se deschise iar în camera ei intră Naty, care ținea în mână o pernă.
— Ce s-a întâmplat, Naty? o întrebă ea.
— Nu pot să dorm din cauza ploii. Vrei să dormi cu mine? spuse ea.
— Sigur. Sinceră să fiu, și mie îmi este frică de furtuni, zise Meredith. Haide să dormim împreună.
Aceasta se dădu jos din pat, își luă și ea la rândul său o pernă și merse în urma lui Naty pe hol. Când ajunseră în fața camerei celei mici, Meredith se opri dar Naty continuă să meargă.
— Nu dormim în camera ta? o întrebă Meredith confuză.
— Nu, vom dormi în camera lui tati.
Ușa camerei lui Dominic se deschise, iar acesta le invită pe cele două înăuntru. Meredith lăsă capul în jos, apoi intră și ea, timidă.
— Nu știam că Naty avea să mă aducă aici, se justifică ea.
Dominic îi zâmbi și închise ușa în urma ei. Naty sări direct în patul tatălui său, așteptându-i pe cei doi.
— Se pare că va trebui să dormi aici, nu ai încotro, glumi el.
În timp ce Dominic stinse lumina, Meredith se întinse pe pat, cât mai aproape de marginea acestuia. Spera ca Naty să doarmă la mijloc, dar Dominic se puse între cele două și aranjă pătura peste toți.
Naty se trase mai aproape de tatăl ei și își puse capul pe pieptul acestuia. Îi plăcea la nebunie să adoarmă în acest fel.
— Meredith, ar trebui să dormi și tu pe tati. Este mai confortabil decât orice pernă din casa asta, îi spuse fetița.
— Da, Meredith. Ar trebui să încercă, îi spuse Dominic.
Bărbatul râse când observă că obrajii fetei începuseră să se înroșească dar o trase spre el iar Meredith se afla în aceeași poziție ca Naty. Deși Meredith și Dominic petrecuseră o noapte romantică împreună, fata încă nu se simțea confortabil în asemenea ipostaze, în special pentru că acum era și Naty de față.
— Acum nu mai trebuie să ne fie frică de furtună. Tati ne va proteja mereu, spuse Naty.
Meredith nu putea decât să zâmbească, deoarece își dădu seama că fetița avea dreptate. Acum că se afla lângă el, toate grijile și supărările ei se diminuară. De fiecare dată când era cu el, inima ei, în loc să o ia razna, cum se întâmplă de obicei, bătea mai rar. Atât de calmă era atunci sând se afla în preajma lui.
— Noapte bună, fetelor, le spuse Dominic.
— Noapte bună, răspunseră cele două în același timp.
Nu trecuseră nici cinci minute de când își spuseră noapte bună, că Naty adormiseră deja. Aceasta se întoarse cu spatele la tatăl ei și își puse capul pe pernă. După ce o înveli din nou pe cea mică, Dominic își roti capul spre Meredith.
— Dormi? spuse el încet.
— Nu, oftă ea.
— Vrei să mergi în camera ta, acum că Naty a adormit? o întrebă.
— Nu. Este mai bine aici, spuse Meredith.
Câteva momente, niciunul dintre ei nu mai spuseră nimic iar singurul sunet ce se auzea în cameră erau respirațiile lor și ploaia de afară.
— Îți mulțumesc pentru tot, Dominic. Dacă nu ai fi fost tu, nu aș fi reușit să trec peste moartea mamei, spuse Meredith.
— Nu spune asta. Nici nu vreau să mă gândesc ce s-ar întâmpla cu mine dacă tu nu ai mai fi în viața mea, zise el. Din păcate, este imposibil să îi aduci înapoi. Însă este datoria ta să trăiești și să ai o viață frumoasă, pentru că ei asta și-ar fi dorit.
Dominic simți ceva ud pe tricoul său și își dădu seama că Meredith plângea abia când aceasta își trase nasul.
— Îmi este dor de ei, Dominic, spuse ea.
Bărbatul îi șterse cu grijă lacrimile apoi începu să o mângâie pe spate pentru a o liniști.
— Știu. Dar ne ai pe noi acum. Îți promit că nu te voi lăsa să mai suferi niciodată.
Meredith se făcu mai comodă lângă Dominic apoi adormi ascultându-i bătăile inimii. Ceva legat de el o făcea să se simtă mai protejată ca niciodată. Știa că atâta timp cât era cu el, nu putea să pățească nimic rău.
Iar el, pe de altă parte, era topit după ea. Cu toate că nu se văzuse vreodată într-o relație, acum adormea alături de femeia pe care o iubea.
Acum înțeleg de ce nu m-am putut apropia niciodată de o femeie, își spuse el. Pentru că am așteptat-o pe ea.
Într-un final, Dominic reuși să adoarmă și el, între ființele pe care le iubea cel mai mult pe lume. Dacă ar fi trăit și mama lui, ar fi considerat că viața sa era perfectă. Însă, cum niciodată nu poți avea absolut tot ce îți dorești, se mulțumi doar cu fiica și viitoarea sa soție.
Dacă lucrurile aveau să evolueze în același fel, Dominic era deja hotărât să o ceară în căsătorie pe Meredith. Chiar dacă era convins că ea nu ar fi acceptat, deoarece ar fi considerat că este prea devreme, el era pregătit oricând să îi jure dragostea eternă. Simțea că nu mai avea de ce să aștepte, ținând cont că ei se iubeau iar Naty de abia aștepta o mamă.