DEACON
Prinţul Iadului avea o viaţă grandioasă. Diavoliţele sexy se aflau în jurul meu, răscolind pofta trupească tocmai din miezul fructului interzis. Tăria scumpă aluneca printre cristalele preţioase, pe care le gustam de fiecare dată când sorbeam alcoolul rafinat. Diamantele străluceau în bătaia întunericului ursuz, iar sufletele oamenilor se conectau la focul sălbatic dinăuntru, în timp ce trupurile se condamnau la păcate, rând pe rând.
Mi-am descheiat nasturele de la sacou, aşezându-mă pe canapeaua din piele de la etajul clubului. Animatoarele se unduiau ca nişte vipere în ritmul muzicii, etalându-şi fiecare curburile pline ale corpului pe jumătate dezgolit. În genul aceasta de noapte aveai oportunitatea de a te destrăbăla indiferent de statutul social, de vârstă sau de avere, fiindcă era o noapte importantă pentru amorezii din întreaga lume.
Ziua îndrăgostiţilor?
Judecând după perechile disperate care se frecau constant, azi îşi sărbătoreau iubirea sau, mă rog, extazul provocat de această idee.
N-am plănuit să petrec noaptea asta în cel mai îndrăgit club din New York şi totuşi uite-mă aici, înfruntând galaxia de emoţii şi senzaţii singur, la patru ace, ca un lider al oamenilor dezamăgiţi. Hank mi-a spus că nu am voie să ratez noaptea asta şi nu ştiam de ce ţinea morţiş să mă aflu aici în timp ce el se scufunda în corăbii diferite. Mă făcusem suficient de clar în legătură cu relaţiile mele sexuale de acum înainte. Nu aş fi putut să-mi descarc energiile negative făcând sex cu femei oarecare nici dacă aş fi ştiut că asta urma să-mi aducă impotenţă. Lucram la a-mi vindeca sentimentele, doar că golul constant din pieptul meu mă făcea să simt alte zece mii de găuri prin trup, ca nişte gloanţe invizibile care mă perforaseră şi nu puteau fi scoase afară niciodată.
— Crezi că am făcut destule păcate ca să ajung în Infern?
Hank s-a aşezat lângă mine, turnându-şi în pahar o cantitate bună de Scotch. Arată la fel ca în fiecare zi obişnuită, emana putere şi egoism dur. Din nu ştiu care motive, divele din regatele vecine se dădeau în vânt după durerea provocată de Hank, de parcă le excita faptul că rămâneau cu inimile frânte după o întâlnire strict „profesională" aşa cum îi plăcea lui să explice.
— Îţi doreşti o viaţă de după plină de extaz, hm?
— Nu mi-am murdărit degeaba mâinile cu sânge. Uită-te la clubul meu, Deacon!
— Foloseşte metafora asta în jurul lui taică-tu şi s-ar putea ca tatăl meu să fie obligat să te ridice de la adăpost.
Hank a râs, ciocnindu-şi paharul de sticlă pe care o înşfăcasem de pe masă.
— Îţi vine să crezi că toţi oamenii din localul ăsta şi-o trag, cel mai probabil, cu amantele sau amanţii? a pufnit prietenul meu. Mama i-a spus dimineaţa lui tata că îşi rezervă seara asta pentru a petrece cu prietenele ei. Dar eu ştiu că şi-a făcut rezervare la hotel, îşi călăreşte unul dintre iubiţi în momentul ăsta.
Am înghiţit cu dezgust, privind rotocoala de oameni care se împingeau spre camerele de la separeul amenajat cu un etaj mai sus.
— O să mă rog pentru tine să ajungi în iad, unde îţi doreşti, l-am bătut bărbăteşte pe spate, făcându-l să râdă. Nu ţi se pare ciudat ca Jensen a insistat să petreacă noaptea cu noi într-un club unde, evident, sunt foarte multe păsărici vizibile? Se alege cu o migrenă de fiecare dată când vede o femeie goală.
Hank a ridicat din umeri, pasiv.
— E ziua îndrăgostiţilor, iubitul lui s-a despărţit de el în urmă cu câteva luni, iar acum a dispărut de tot. E singur.
Stomacul mi s-a crispat cu duritate. Oricât de mult suferea Jensen, el nu ar fi ales niciodată să fie înconjurat de femei. Niciodată. Jensen şi singurătatea erau cei mai buni prieteni.
— Jensen adoră să fie singur.
— Poate că s-a săturat să fie singur. E timpul să meargă mai departe, la fel şi tu. Uite câte puicuţe ai la picioarele tale, iar tu alegi să stai în umbră aici. Pun pariu că blonda senzuală de pe piedestal îţi oferă un dans chiar în momentul ăsta, se holbează la tine de când s-a agăţat de bară.
Razele rubinii pătrundeau printre ţesăturile pielii ei. Într-adevăr, era o femeie frumoasă, cu păr scut până la umeri, osatura feței dăltuită cu atenţie şi un trup de milioane, exact ca al oricărei femei din club. Am oftat, încercând să simt. Să simt profunzimea privirii ei care mă străpungea provocator de pe scenă. Tot ce am putut simţi după minute prelungi a fost doar o eroare de sentimente negre. Un glonţ în plus care îmi amorţea inima.
Mi-am aplecat capul în pământ, cerşind un gram de linişte. În tâmple îmi bubuia un râs colorat de puştoaică, vocea ei îmi învenina creierul şi conştiinţa. Eram plin de ea şi de fiinţa ei. Eram epuizat să o simt înfiltrată în mine şi să nu o pot atinge în niciun fel. Eram obosit să o simt trăind în mine. Pur şi simplu voiam să dispară cu totul.
Nu-ţi doreşti să dispară, Deacon. Nu fi fraier.
— Să mă ia naiba în momentul ăsta! a exclamat Hank, cu ochii ţintă în mulţime. Dacă asta nu e lucrarea Diavolului, să-mi spui tu mie puță de maimuţă de acum înainte.
L-am observat pe Jensen urcând scările în grabă, cu pumnii încleştaţi pe lângă corp şi cu fruntea transpirată toată. Era îmbrăcat în cămaşă şi blugi negri; părea că se luptase din greu cu şifonierul şi cu gândul de a fi elegant.
— Înainte să-mi spui ceva, îţi permit să-mi dai un pumn în falcă. Dar nu prea tare, pentru că nu am chef să dau o căruţă de bani ca să-mi repar dantura.
— Ce naiba s-a întâmplat cu tine? m-am interesat.
— Deacon, eşti prietenul meu cel mai bun şi ţin la sănătatea ta psihică foarte mult. Doar că Satana a pus mâna pe mine, amice. Şi-a înfipt ghearele în... în inima mea şi m-a supt de viaţă la propriu. E ca şi cum... ca şi cum m-a constrâns. Ca vampirii. Ca vampirii ăia sexy din The Originals. Ai văzut serialul? E ultima dată când mai stau în preajma unei femei.
— Credeam că ai renunţat la droguri, am bâjbâit perplex. Jensen, mai bine du-te acasă. Arăţi oribil. De fapt, te duc eu acasă.
Am dat să înşfac cheile de la maşină, doar ca Jensen a sărit la propriu pe mine.
— Am adus-o aici, s-a bâlbâit. Am adus-o aici, adică aici, în locul ăsta, unde eşti tu.
— Pe cine ai adus aici? l-am întrebat, crispat.
— Pe Satana, zise, plesnindu-se peste frunte. Te simţi din ce în ce mai rău, eşti o bombă cu ceas şi mă aştept să explodezi în orice moment. Iar eu am încercat să te ajut ca să uiţi de ea, ba chiar te-am lăsat să mă dobori la pământ şi să mă baţi de câteva ori, dar adevărul e că aveţi o cascadă de probleme nerezolvate, iar ea e singura care te poate ajuta în momentul ăsta.
În minte văzusem exact momentul în care îi apuc gâtul în pumni şi-l sucesc într-o parte.
— Ce dracului ai făcut, Jensen?
— Când Hannah s-a despărţit de tine erai demoralizat. După ce te-ai convins că nu mai simţi nimic pentru ea, ai reuşit să treci peste.
— Problema e că şi-a dat seama de sentimentele lui după ce Hannah i-a înghiţit penisul, a făcut Hank o paranteză din spatele meu.
Jensen l-a privit urât.
— Spuneam și eu, ca idee.
— Deacon, sper să nu mă urăşti pentru asta, dar e timpul să renunţi complet la Scarlett în noaptea asta. Aveţi acelaşi scop, să renunţaţi unul la altul definitiv.
O durere arzătoare m-a împuşcat în ceafă din cinci direcţii diferite. Am privit peste balustradă, cu degetele frânte în pumni şi limba încleştată de furie. Un roi de senzaţii ucigătoare măcinau în stomacul meu şi peste tot unde sângele îmi circula cu agitaţie.
Era imposibil să nu observi un înger printre mii de demoni. Stătea îmbăţoşată pe loc, cu ochii ei misterioşi aţintiţi spre mine, aşteptând să cobor şi să termin ceea ce ar fi trebuit să termin cu săptămâni în urmă. Mă dureau oasele şi muşchii. Mă durea toată carnea.
Nebunia mi-a posedat chipul, fiindcă priveam ceva ce aveam nevoie să văd cu ochii liberi şi atenţi. Membrele mele şi furtunile din mine puteau afirma că niciodată nu mai simţisem asemenea dorinţă de a sparge tot şi a stârni gălăgie cu mâinile goale. Provoca podeaua să geamă şi să mârâie cu fiecare pas pe care îl făcea mai aproape de scări. În jurul meu se simţea greutatea din aer şi mirosul ascuţit al pericolului de care tot încercasem să mă feresc.
Tocul ei apăsa.
Apăsa.
Iar ecoul paşilor ei aluneca în corpul meu, umplându-mă şi insistând asupra durerii mele.
M-am dat un pas în spate, îndrăznind să-mi las ochii să se mişte din rochia ei prea scurtă, mai sus pe talia subţire şi rotunjimile sânilor, pătrunzând prin decolteul ei şi pielea expusă a gâtului, într-o adunătură de terminaţii nervoase. Afurisita purta rochie doar pentru că era conştientă că aveam să cedez mai uşor.
Mi-a zâmbit diavoleşte în colţul gurii, apoi îşi trecu degetele prin părul lung, apăsându-şi palma pe partea laterală a gâtului. Ştiam, pentru numele lui Dumnezeu, că era transpirată şi alunecoasă peste tot unde îmi imaginam că o ating. Insistenţa privirii ei de smarald m-a cuprins până în pelvis şi mai jos. Instant, m-am simţit mai tare decât o bucată de fier.
Mama îmi enumerase de multe ori lista întreagă cu toate păcatele pe care oamenii obişnuiesc să le comită atâta timp cât trăiesc. Dar mama uitase să-l menţioneze pe cel mai important, fiindcă în acel moment am simţit cum un diavol s-a strecurat printr-o fisură din iad şi a aterizat lângă mine, susurând la urechea mea că adusese pe pământ femeia ăsta special pentru a mă face să devin letal. Special pentru a mă corupe şi apoi pentru a mă face să dispar treptat.
Toate nopţile petrecute fără ea şi toate momentele în care m-am confruntat cu gânduri necurate, mă obligau să o urăsc şi să mă răzbun acum pe ea. Şi poate că asta urma să fac. Poate că Jensen avea dreptate.
— Spune ceva, Deacon. Mă urăşti? l-am auzit pe Jensen.
Subconştientul meu încetase din a vorbi, ceea ce era îngrozitor, pentru că el continua să vorbească încontinuu. Cuvintele mă înţepau în cap şi nu am putut să mă mişc din loc, să mă întorc şi să mă trântesc pe canapeaua mea delicată din piele.
— Fir-ar să fie!
Din câţiva paşi am coborât scările, împingând oamenii care îmi blocau calea. Când am ajuns în faţa ei, şi-a lins buzele cu vârful limbii, respirând în ritm alert.
— Ce dracului cauţi aici, Scarlett?
Era stăpâna tuturor fanteziilor pe care ai putea să le gândeşti în momentele de plăcere şi obsesie critică. Cu tocurile ei înalte şi ţinutele sumare, te aflai departe de a trece pe lângă ea, fără să te laşi topit de mirosul ei dulce de foc.
Uram focul. Dar focul avea un zâmbet copleşitor care îmi făcuse pielea să transpire abundent şi să mă consum pe dinăuntru ca un chibrit aprins.
— Arăţi foarte bine, Deacon, zise dintr-o răsuflare.
Doar mă ațâța, până am ştiut că clachez. În momentul în care am distrus distanţa dintre noi, a tresărit ca din urma unei lovituri. Palma mea s-a îndesat în gâtul ei şi am împins-o în peretele din spate, până a icnit de durere.
— Nu te-am mai văzut niciodată atât de furios, a mârâit printre dinţi. E al naibii de excitant.
— Închide naibii gura, Scarlett. Ai făcut cea mai mare greşeală să vi aici în noaptea asta.
— E ziua îndrăgostiților, argumentă. Nimeni nu merită să petreacă singur o astfel de noapte.
Mâinile ei s-au agăţat de trunchiul meu, înfigându-şi unghiile adânc în mine. Îi puteam simţi pulsul accelerat între degete, se zbătea tare şi profund, iar pieptul ei se ridică tot mai sus devreme ce îi apăsam gâtul în pumn.
— Vreau să mă desprind de tine, Deacon. Vreau să nu mă mai trezesc în nicio dimineaţă cu chipul tău afurisit în faţa ochilor. Am nevoie să nu te mai simt peste tot în mine. Vreau să uit dracului că exişti, înţelegi?
Părul ei domina un altfel de blond acum, unul ars, dar ispititor ca cenuşa proaspătă. Am recunoscut în privirea ei un păcat pe care toată lumea îl comitea. Ispitirea.
— Mişcă-te!
Am eliberat-o din strânsoare, făcându-i semn să se mişte spre hol. Se clătină pe picioare din cauza tocurilor, trăgând de marginile rochiei ca să-şi acopere fundul. Urmă drumul pe care i l-am arătat, oprindu-se în faţa uşii din fier metalic, negru. Gândurile mi-au amorţit în cap, nu era timp pentru cugetare, nu mai era timp nici pentru a mă convinge că făcusem alegerea greşită în clipa în care am închis uşa în urma mea.
Biroul lui Hank era imens, inundat sub o ceață de lumină sângerie, la fel ca restul clubului. Întregul perete de sticlă din spatele biroului afişa panorama înnegurată a oraşului, o privelişte care a captivat-o pe Scarlett din prima. Se întoarse către mine, sprijinindu-se de marginea biroului.
— Te-ai despărţit de mine, am atacat-o. Te-ai despărţit de mine, Scarlett, şi de atunci nu mi-ai mai dat niciun semn până acum. Nu ai vrut să ştii dacă sunt bine, dacă mai trăiesc sau dacă reuşesc să mă adaptez situaţiei. Pur şi simplu nu te-a interesat.
— Nu aveai nevoie de şi mai multă durere. Nu înţelegi acum, dar o să realizezi că apariţia mea în viaţa ta a fost o greşeală.
— Încep să cred că ai dreptate.
Îşi coborî privirea în podea.
— Nu-ţi permit să-mi eviţi privirea după ce îmi apari în față îmbrăcată ca o damă de companie, provocându-mă să mă pierd cu firea când ştii al dracului de bine că nu sunt nicidecum în regulă. Nu sunt bine, pentru că te-ai jucat cu mine în ritmul în care îţi dicta singurătatea şi nesiguranţa din tine. Aşa că nu ai dreptul să apari aici şi să nu ai curajul să te uiţi în ochii mei.
— Deacon, am venit să discutăm cu calm.
— Nu ai dreptul să spui că te trezeşti cu mine în gând în fiecare dimineaţă când tu te-ai despărţit de mine.
Se desprinse de birou, oprindu-se la o pulsaţie de inimă distanţă de mine. Căldura corpului ei mă ardea pe dinăuntru, fierbea şi mocnea, dar se abţinea, pentru că din nou era nesigură pe ea.
— De ce ai venit aici?
Înghiţi în sec, încruntându-şi sprâncenele. Chiar şi căţărată pe tocurile ei înalte, tot reuşeam să o detronez sub privirea mea. Ochii ei îmi vânau trăsăturile de-a lungul feţei într-un fel disperat şi haotic, apoi privirea ei a coborât pe gâtul meu, poposind în locul unde vena îmi zvâcnea cu sălbăticie.
— De ce nu mă poţi lăsa să mă eliberez de tine? am întrebat.
— Încerc să te fac să mă urăşti înainte să...
Se opri brusc.
— Înainte să ce?
— Înainte să afli adevărul despre mine. Încerc să te fac să mă urăşti acum ca să nu suferi şi mai mult, mai târziu. Încerc, Deacon, dar... tu eşti tot ce văd şi ce simt. Tu eşti unicul meu gând, nu mă pot concentra pe nimic altceva decât pe tine. Încerc să...
Mi-am adâncit buzele în gura ei cărnoasă. Nu-i mai puteam asculta glasul fără să vreau să o reduc la tăcere. Eram atât de îndrăgostit de femeia asta încât nu mă puteam controla în nicio situaţie. Buzele ei m-au cuprins instant în sărut, mişcându-se în sincron obsesiv cu ale mele. M-a cuprins cu palmele de gât, răsuflând uşor printre dinţi, cumva sedusă şi uşurată în acelaşi timp. Şi era atât de bună, încât eram sigur că nu era real. Gustul dulce al limbii ei, de zahăr ars, m-a împins dincolo de limite; felul în care mă caută şi mă savura adânc, era imposibil să nu o avânt în mine de tot, să-i contopesc pielea transpirată de a mea şi să o fac să rămână lipită de mine.
Măcar în noaptea asta.
— Simt ca o să înnebunesc fără tine, Deacon, a suspinat, trecându-şi degetul mare peste buzele mele.
— Foarte bine, e şi rândul tău să suferi.
Mi-am împins şoldurile în abdomenul ei, strângându-i fundul ferm în palme. Credeam că nu o să mai simt asta niciodată, o mângâiere ca de cuţit în stomac ce mă făcea să mă simt ca în al nouălea cer. Geamătul i s-a stins în aer când am sărutat-o iar, muşcându-i încet fiecare curbură a buzelor, ciugulind-o apăsat şi lent, aşa cum ştiam că adoră să fac. Cu toate că nu era despre ea, voiam să o fac să se simtă bine, doar în felul ăsta aveam să mă simt şi eu bine.
Degetele mi s-au ascuns sub marginea rochiei sale, apăsându-i fesele cu degetele. Lenjeria intimă îi era umedă, aşa că am scăpat de ea, rânjind la auzul icnetului său. Am tras-o de şolduri, frecându-mi penisul dur de bazinul ei. Atingeam aceeaşi piele catifelată ca mătase, transpirată şi perfectă sub palmele mele. Camera a fost jupuită de o vibraţie excentrică. Mâinile ei mi-au desfăcut nasturii cămăşii, luptându-se să mă lase dezgolit de la brâu în sus.
— Am impresia că e prima dată când te privesc, a mărturisit, mângâindu-mă cu vârful degetelor peste tot pe piept, în jurul venelor care mi se întindeau pe braţe în sus, mai jos, spre duritatea abdomenului. Eşti mult mai masiv acum. Te schimbi pe zi ce trece.
— E doar vina ta, am acuzat-o, simţind cum muşchii mi se întăresc sub atingerile ei.
— Dacă eu am creat asta, atunci vreau să mor în secunda asta, Deacon. Eşti incredibil de frumos.
I-am frământat spatele în mâini, ridicând-o în braţe. Coapsele îi tremurau când am aşezat-o pe canapea, aplecat peste ea, într-o formă mult prea agresivă a fiinţei mele. Îşi lăsă capul pe spate, aşteptând cuminte următoarea mişcare. Pielea ei era moale şi fragedă peste tot unde o pătrundeam cu ochii, nici nu-mi puteam închipui cât de udă era în momentul acela. Mi-am lăsat nasul să se plimbe pe gâtul ei, mirosea a femeie adevărată şi a iubire dulce. Aş fi stat în aceeaşi poziţie toată viaţa mea, doar să-i simt mirosul în permanenţă.
M-am lăsat în genunchi, asemenea unui prinţ care aştepta să fie încoronat. Scarlett mă prinse de maxilar, cu genunchii lipiţi.
— Nu trebuie să faci asta pentru mine.
O, ba da. Trebuia să fac asta. Trebuia să iau tot ceea ce îmi putea oferi înainte să dispară din nou.
— Scarlett, păsărica ta e singurul lucru la care m-am putut gândi. Nu te las să-mi interzici să nu o ating.
Pielea ei avea gust de miere proaspătă, am simţit în momentul în care am sărutat-o pe genunchi, mai sus pe interiorul coapsei, uşor, suficient cât să o simt relaxată şi pierdută complet. Unghiile i s-au înfipt în braţul canapelei, picioarele ei s-au desfăcut larg pentru mine, iar eu am deţinut-o în întregime.
Am privit-o câteva secunde, destul cât să împrospătez în memorie tabloul fiecărei denivelări a intimităţii ei. Era frumoasă oriunde o priveam, pur şi simplu era construită pentru mine.
S-a zbătut sub atingerea gurii mele când m-a simţit izolat în ea, bruscata de mişcarea fierbinte cu care o degustam din plin. Şi nu exista nimic mai delicios şi periculos decât gustul ei, îmbinările frumoase şi reacţiile umede cu care mă chema cât mai adânc în interiorul ei. Zvâcnea între buzele mele ca o flacără. Degetele ei mă apăsau pe ceafă, îndemnându-mă să continui, în timp ce buzele îi eliberau cele mai excitante gemete.
A explodat într-o adunătură de arşiţă sub limba mea. Era excitată şi umedă, iar pulsaţiile din interiorul ei îmi făceau erecţia să pompeze chinuitor în pantaloni. Dorinţa şi aşteptarea interminabilă o făcuseră imposibil de seducătoare, dar era în continuare pură şi inocentă, ceea ce însemna un singur lucru.
— Nu ai permis nimănui să te atingă?
Deschise ochii, mângâindu-mă cu degetele pe ceafă.
— Cum aş fi putut să las pe altcineva să simtă ceea ce este al tău?
Constatasem ca felul în care limba mea o cutreiera de-a lungul o făcea să se încoarde în jurul mişcărilor mele. Îi plăcea să-mi simtă respiraţiile adânc în ea. La naiba, chiar mă dorise în tot acest timp.
Îşi cabră şira spinării, trăgând cu dinţii de buzele ei. Ştiam că era aproape, pielea i se umezea sub buzele mele, clitorisul îi tremura, mâinile ei mă căutau, iar numele meu era transformat într-un țipăt puternic.
M-am aşezat pe canapea lângă ea şi am tras-o de coapse în poala mea. Părul îi era răvăşit, lipit de gâtul transpirat. I-am prins fermoarul rochiei, dezbrăcând-o dintr-o mişcare, apoi mi-am permis să o privesc câteva momente.
— De ce trebuie să fi atât de frumoasă?
Părea că mă războiesc cu gândurile mele, dar adevărul era că îmi era greu să o ating când ştiam că imediat ce noaptea trecea, ea nu avea să mai fie în braţele mele. Aveam să tânjesc după ea din nou cu sufletul şi cu trupul, şi era inutil, pentru că nu se mai întorcea din nou la mine.
— Vrei să plec, Deacon?
— Nu, am spus hotărât. Nu vreau să mai pleci.
Se aplecă şi mă sărută uşurel, coborând cu gura de-a lungul gâtului meu. Limba ei îmi provoca un ghem de nervi, lingându-mi senzual lobul urechii, muşcându-mi clavicula, apoi sugând uşurel urma venei ce palpita euforic sub piele. Şi după toată teroarea prin care trecusem, refuzam să îmi dau drumul atât de repede ca un puştan, mai ales în pantaloni, fără să fiu eliberat potrivnic.
— Încă ai timp să pleci, Scarlett, pentru că dacă mă pierd în tine, s-ar putea să nu mai ai cale de scăpare.
Probabil nici ea nu voia să plece, fiindcă şoldurile i se legănau înainte şi înapoi, iar fierbințeala dintre picioarele ei mă apăsa peste erecţia dureroasă.
— Nu vreau să mai plec niciodată, Deacon. Eu... nu pot să fac asta fără tine. Nu pot să mă simt vie dacă nu eşti lângă mine. Doar că...
— Atinge-mă! i-am cerut, printre săruturi.
Şi-a strecurat o palmă între corpurile noastre, desfăcându-mi nasturele de la pantaloni şi strecurându-şi mâna în boxerii mei. Atingerea ei era rece ca un cub de gheaţă, aproape că s-a topit peste mine. Am mârâit în pieptul ei, eram un vulcan de sentimente şi Scarlett ştia al naibii de bine cum să mă facă să erup. I-am cuprins un sân în palmă, frământându-l, în timp ce îl sărutam pe celălalt.
Nu-mi venea să cred că se afla din nou în mâinile mele, dezbrăcată şi expusă ca o operă de artă.
Am încercat să-i desprind degetele de pe membrul meu şi am poziţionat-o deasupra mea, apoi m-am împins cu totul în ea, ştiind că era mult prea pregătită. Strigătul ei a scufundat cameră într-un abis, totul părea să se mişte cu încetinitorul în jurul meu. Tot ce puteam simţi era moliciunea ei caldă, strângându-mă cu disperare, şi sânii ei frumoşi cutremurându-se sub limba mea. Mă potriveam perfect în ea, ca într-un paradis de sticlă. I-am îndemnat bazinul să se mişte lent, apoi trupul ei s-a lăsat călăuzit de al meu şi a ştiut exact ce să facă. Eram ca două piese care nu puteau funcţiona decât împreună, felul în care ne completam reciproc făcea ca totul să fie mai frumos.
— Mi-ai lipsit atât de mult, mi-a şoptit la ureche, zvâcnind deasupra mea. Nu ai idee cât de mult regret faptul că trebuie să te părăsesc.
Vorbea despre o necesitate. Un abandon sigur si obligatoriu.
Buzele ei m-au sărutat profund, eliberând pe limbă suspine de plăcere şi gemete stinse de durere. Se mişca nebuneşte, chemându-mă în interiorul ei tot mai mult, ca şi cum nu eram suficienţi pentru a umple golurile din noi.
Dinţii ei mi s-au înfipt în umeri şi eu mă adânceam, şi mă tot adânceam, până când am fost sigur că urmează să cedez. Doar că asta însemna să o pierd, era ultimul lucru pe care îl voiam.
Am îndemnat-o să-şi strângă picioarele în jurul meu, ridicându-mă de pe canapea şi aşezând-o pe podeaua lucioasă. Mi-am dat pantalonii mai jos pe coapse, ajustându-mă între picioarele ei tremurânde. În momentul în care m-am împins înăuntrul ei, fără avertisment, toate oasele i-au vibrat sub presiunea masivă cu care mă mişcăm.
Curburile trupului îi luceau sub palmele suave ale luminii. Toată liniştea a fost scăldată într-un cor de ţipete şi o muzicalitate intensă a corpurilor noastre transpirate care se frecau ritmic, într-un dans nebun.
Se agăţa de mine ca de o ramură salvatoare, picioarele îi stăteau încolăcite pe trunchiul meu, unghiile ei îmi apăsau centrul nervos al spinării, iar buzele mă căutau într-o cursă disperată spre cunoaştere.
— Te respir, mi-a şoptit pe vârful buzei, prinzându-mi maxilarul în palma ei micuţa. Iartă-mă, te rog. Nu vreau să te pierd.
Nu voia să mă piardă, dar făcea tot posibil ca asta să se întâmple. Nu pricepeam decat intensitatea momentului nostru, un chin cumplit care ne măcina pe dinauntru și în același timp ne refăcea.
M-am avântat cu putere, făcând-o să se încovoaie de la mijloc. Totul pulsa în mine şi nu ştiam cum să vorbesc. Inima mă strângea în piept. Totul mă durea, din măduva oaselor până la cel mai slab organ. Tremura şi plângea, iar lacrimile ei se scurgeau în jos pe obraji, încât îmi venea greu să mă concentrez pe faptul că era doar o partidă de sex.
Nu însemna doar sex, pe cine încercam eu să mint? Aveam nevoie de ea în întregime ca să supravieţuiesc, aveam nevoie de ochii ei blânzi, de mângâierile calde, aveam nevoie de trupul ei pasional şi de cicatricele care îi făceau pielea mieroasă să fie dură la atingere ca un pumnal.
Şi chiar dacă mă pierdusem în interiorul ei, iar ea mă ţinea încătuşat acolo, adânc în ea, eram conştient că fiecare mişcare şi fiecare sărut erau făcute din dragoste. Nu puteam să fac doar sex cu ea, fiindcă orice păcat comis, era în consecinţă un pas mai aproape de cer.
Am strâns-o în braţe în orice clipă. Când coloana i s-a desprins de podea şi păsărica ei a gemut de plăcere, când sânii i s-au umflat de excitaţie în izolarea săruturilor mele, când şoldurile ei s-au izbit de ale mele, chiar şi atunci când mi-am dat drumul lui, iar ea a savurat momentul plenar de după ca şi cum, în sfârşit, trăia.
— Promite-mi că nu o să mă dispreţuieşti, mi-a cerut, gâfâind.
Mi-am odihnit fruntea pe pieptul ei.
— Promite-mi, Deacon! Spune-mi că mâine nu o să mă urăşti.
— Dacă mă voi trezi, iar tu nu eşti lângă mine, am să te urăsc pentru tot restul vieţii, Scarlett. Nu poţi să mă omori, să mă readuci la viaţă, apoi să mă omori din nou. Nu poţi face asta.
Tăcerea ei mă speria, dar nu am spus nimic contrar. Braţele ei m-au strâns puternic şi pentru câteva minute a fost totul limpede.
Urma să mă trezesc singur.
Cuvintele nu-si mai aveau rostul intre noi, liniștea era prea tulbure pentru a mai completa restul nopții cu alte lacrimi. Așteptam doar eschivarea apusului în cel mai luminat răsărit, pentru a-mi putea aduce aminte dansul inimii ei intre bătaile sărutului meu.
Femeia asta mă distrusese în cel mai sângeros fel, dar clipele de după desparțire erau mai puternice decât o lovitură de fulger. M-aș fi separat de ea doar pentru a aștepta să se întoarcă din nou la mine.
Am ridicat-o de pe podea şi am aşezat-o pe canapea, învelind-o cu cămaşa mea. Nu ştiam cât voia timp voia să rămână peste noapte, aşa că mă consolam cu faptul că aveam grijă de ea, cel puţin. Eram prins între două incertitudini; să plec înainte ca ea să se trezească sau să mă confrunt cu realitatea şi să o privesc acum dormind.
Am ales a doua variantă. Am privit-o până când am alunecat în neştire.
* * *
— Deacon, trezeşte-te!
Două lovituri înţepătoare m-au nimerit direct în ceafă. Obişnuiam destul de des să am coşmaruri sau să fiu slugarnic al paraliziilor în somn, doar că de data asta nu eram sigur dacă visam sau dacă nu mă puteam mişca din altă cauză.
— Pentru numele lui Dumnezeu, Siley, deschide ochii!
Pleoapele mi s-au deschis. Chipul lui Hank şi al lui Jensen pluteau în ceață deasupra mea. Am încercat să mă mişc, obrazul îmi era lipit de podea şi spatele îmi amorţise de frig. Imediat ce am realizat locul în care mă aflu, adrenalina mi-a încălzit arterele şi mi-am revenit instant, sărind în picioare.
Scarlett nu se afla pe canapea. Cămaşa mea era împăturită lângă sacou, iar rochia şi tocurile ei nu se mai aflau împrăştiate pe jos. Plecase. Dezamăgirea m-a lovit în inimă ca un gheţar ce cântarea o tonă.
— Scarlett a plecat, i-am spus lui Hank, frecându-mi tâmplă. La naiba, afurisita chiar a plecat.
Jensen se agita din colţ în colţ ca o hienă înfometată.
— Deacon, am nevoie să-ţi revii şi să uiţi momentan de Scarlett. O putem căuta mai târziu. Părinţii tăi au nevoie de tine acum.
— Ce s-a întâmplat? Hank îşi molfăia limba în gură. Am pus o întrebare. Ce naiba s-a întâmplat cu părinţii mei?
Jensen mi-a întins cămaşa.
— Te aşteaptă la secţia de poliţie, mi-a spus cu ezitare. Deacon, au găsit impostorul care ţi-a spart reşedinţa. Cel care te-a salvat din ghearele morţii s-a predat în urmă cu o oră.