Legământul: Promisiunea mea

By _IoanaAnaMaria_

155K 8.1K 247

|| Dramă || Dragoste || Ficțiune || La vârsta de optsprezece ani, când majoritatea fetelor se bucură di... More

Prolog
Capitolul I
Capitolul II
Capitolul III
Capitolul IV
Capitolul V
Capitolul VI
Capitolul VII
Capitolul VIII
Capitolul IX
Capitolul X
Capitolul XI
Capitolul XII
Capitolul XIII
Capitolul XIV
Capitolul XV
Capitolul XVI
Capitolul XVII
Capitolul XVIII
Capitolul XIX
Capitolul XX
Capitolul XXI
Capitolul XXII
Capitolul XXIII
Capitolul XXIV
Capitolul XXV
Capitolul XXVI
Capitolul XXVII
Capitolul XXVIII
Capitolul XXIX
Capitolul XXX
Capitolul XXXI
Capitolul XXXII
Capitolul XXXIII
Capitolul XXXIV
Capitolul XXXV
Capitolul XXXVI
Capitolul XXXVII
Capitolul XXXVIII
Capitolul XL
Capitolul XLI
Capitolul XLII
Capitolul XLIII
Capitolul XLIV
Capitolul XLV
Capitolul XLVI
Capitolul XLVII
Capitolul XLVIII
Capitolul XLIX
Capitolul L
Capitolul LI
Capitolul LII
Capitolul LIII
Capitolul LIV
Capitolul LV
Capitolul LVI
Capitolul LVII

Capitolul XXXIX

2.3K 128 4
By _IoanaAnaMaria_

Dominic era din ce în ce mai frustrat deoarece erau multe aspecte din viața lui pe care Meredith nu le cunoștea și nu știa cum ar fi putut să i le spună. Relația lor era una destul de serioasă, iar Meredith probabil că s-ar fi supărat dacă el i-ar fi spus totul abia acum, deoarece era ceva ce ar fi trebuit să știe de la început.

Faptul că Naty nu era fiica lui biologică, faptul că nu o cunoștea pe mama ei și faptul că fratele lui violase o fată erau lucruri greu de digerat, mai ales pentru Meredith, ținând cont de situația în care se afla. Dominic nu voia să o împovăreze mai mult decât atât.

Flashback

Era o după-amiază normală, când Dominic auzi vocea lui Josephine strigându-l pe Felix. Era clar că se întâmplase ceva grav, judecând după tonul femeii, motiv pentru care toți membrii familiei merseră la parter.

Acolo, Josephine era alături de un polițist, vechi prieten de familie. Felix stătea lângă cei doi, cu capul plecat.

— Este adevărat ce spune el? strigă Josephine la fiul ei mai mic.

— Ce se întâmplă? spuse Preston, neînțelegând furia femeii.

— Felix a violat o fată, zise Josephine.

Atât Preston cât și Dominic rămaseră împietriți din cauza șocului. Ambii știau că Felix nu era un copil perfect, și mai făcuse multe greșeli înainte, dar nimic nu se compara cu așa ceva.

— Poftim? Când s-a întâmplat asta? spuse Preston.

— Acum trei luni, interveni polițistul. Însă fata abia acum a venit să depună plângere. După ce am auzit ce spunea, i-am zis că nu îi voi aproba plângerea deoarece minte. Nu am crezut că fiul unei familii atât de respectate ar face așa ceva, așa că am decis să vorbesc cu voi înainte de a-i da un răspuns acelei fete.

— Acum trei luni? De ce a așteptat până acum? spuse Dominic.

— Din câte am înțeles, a avut niște probleme în familie. Însă nu v-am spus încă partea cea mai rea, zise polițistul. Fata este însărcinată.

Josephine simți că își pierde echilibrul și se sprijini cu o mână de perete.

— O fată oarecare îmi poartă nepotul în pântece? spuse Josephine. Îmi este rău.

— Ce vom face acum? spuse Preston. Trebuie să ne asumăm anumite responsabilități față de acel copil. Trebuie să ne asigurăm că mamei nu îi va lipsi nimic în creșterea lui.

— Eu voi pleca acum, spuse polițistul. Bănuiesc că aveți multe de vorbit.

Josephine îl conduse pe bărbat până la ușă, moment în care scoase carnetul de cecuri și îi scrise pe o hârtie suma de zece mii de dolari.

— Nimeni nu mai trebuie să știe despre acest incident, zise ea întinzându-i foaia. Și asigură-te că acea fată nu va încerca să depună altă plângere.

Bărbatul plecă, iar Josephine se întoarse în living. Atmosfera din casă era una extrem de tensionată. Nimeni nu spunea nimic, dar, în același timp, toți ar fi vrut să vorbească.

— Nu vă faceți griji. M-am asigurat că acea fată nu va mai depune nicio plângere. Nu pot permite ca fiul meu să meargă la închisoare, spuse Josephine.

— Poftim? zise Dominic revoltat. Nu pot să cred că îl aperi chiar și în situația asta. Fiul tău a violat o fată, iar asta se numește infracțiune. Cum îl poți lăsa să scape nepedepsit?

— Și ce ai vrea să fac? Nici măcar nu a împlinit nouăsprezece ani. Ai vrea să îl vezi în pușcărie de la vârsta aceasta?

— Ar fi trebuit să se gândească la asta înainte de a o viola, spuse el.

— A fost doar o greșeală, insistă Josephine. Nu îl putem lăsa să fie închis doar pentru atât.

Autoritatea femeii se impunea în fața lui Dominic, care avea doar douăzeci și patru de ani pe atunci și a cărui opinie nu conta prea mult în casă.

— Felix, ai ceva de spus? îl întrebă Preston.

— A fost un accident. Vă jur că nu voi mai face niciodată așa ceva, dar nu mă trimiteți la închisoare, se grăbi tânărul să spună.

Dominic își dădu ochii peste cap la auzul vorbelor sale. Cei doi frați nu se înțeleseseră niciodată prea bine. Dominic era genul de băiat serios și calculat, pe când Felix lua decizii fără să se gândească prea mult la repercusiuni.

— Nu îl vom trimite pe Felix la închisoare, spuse Preston. Dar nici nu va mai locui aici. O rudă de-a mea are o fermă în Arizona. Felix va locui acolo pentru următorii zece ani.

— Zece ani? spuseră la unison Josephine și Felix.

— Nu crezi că este prea mult? încercă femeia să îl înduplece. Cred că își va învăța lecția în doar câteva luni.

— Nu, Josephine. Felix trebuie să înțeleagă faptul că acțiunile sale pot avea consecințe. În maxim trei zile, vreau să plece din această casă.

Preston urcă în camera lui de la etaj, lăsând-o pe Josephine cu un gust amar.

— Te bucuri, nu-i așa? îi spuse ea lui Dominic. Pun pariu că abia așteptai ca Felix să facă un pas greșit ca să scapi de el.

— Nu prea am motive de bucurie. Vreau doar ca el să plătească pentru ce a făcut. Iar tu ar trebui să cauți acea fată și să te asiguri că nu îi lipsește absolut nimic nepotului tău.

După ce spuse acestea, Dominic merse în dormitorul său. Se aștepta la orice din partea fratelui său și nu îi părea rău pentru pedeapsa pe care i-a dat-o Preston. În schimb, voia să o întâlnească pe biata fată a cărei viață fusese ruinată.

Următoarea zi, Felix a fost dus la aeroport de către Preston. În casa familiei Brown, toți evitau acest subiect, lucru care îl enerva la culme pe Dominic. Tot ce își dorea mai mult era să se asigure că fata și copilul ei erau bine.

Lunile au trecut pe nesimțite până când, într-o zi, Josephine se întoarse acasă cu un zâmbet șiret pe chip.

— S-a întâmplat ceva? o întrebă Preston, care juca șah la parter cu Dominic.

— Am vorbit cu mama fetei. După ce va naște ne va da nouă copilul și îl vom crește noi, spuse femeia.

Preston și Dominic se ridicară amândoi brusc în picioare.

— Poftim? zise bătrânul. Nouă de ce nu ne-ai spus că ai găsit-o?

— Tocmai v-am spus. Oricum, nu am vorbit cu fata însăși, ci doar cu mama ei. Dar i-am dat numărul meu de telefon și mă va suna când se va naște copilul.

— Ce fel de oameni și-ar da pur și simplu copilul unui necunoscut? se întrebă Dominic cu voce tare.

— Dacă ai vedea unde trăiesc, ai înțelege. Cartierul unde locuiesc este plin de oameni săraci. Nu mă mir că ar vrea să își dea copilul unei familii bogate. Noi îi vom oferi ceea ce ei nu ar putea niciodată să îi ofere, spuse Josephine dezgustată. Plus că nu i-am spus că sunt mama celui care i-a violat fiica. Am folosit un nume fals și i-am spus că fiul meu și soția lui vor un copil dar nu pot concepe unul, și aș vrea să îl adopt pe al lor.

— Faptul că le-ai luat copilul nu a fost de ajuns? A trebuit să le și minți? se revoltă Dominic.

— Aveai tu o idee mai bună? se enervă Josephine. Copilul din burta ei este nepotul meu. Nu pot lăsa viitorul moștenitor al acestei familii să crească într-un asemenea mediu. Copilul lui Felix va primi ce i se cuvine.

— Dar fata aceea? Cu ea ce se va întâmpla? zise Dominic.

— Nu își va mai vedea vreodată copilul, răspunse ea simplu. Nu vreau să o văd pe sărăntoaca aia venind mereu în casa mea.

Josephine urcă scările și nu mai deschise acest subiect până în ziua în care primi un telefon de la mama fetei, care îi spunea că fiica ei a născut o fată.

Josephine a plecat de acasă fără să îi anunțe pe ceilalți, iar când s-a întors, Dominic și Preston au avut  un șoc să o vadă pe aceasta cu un bebeluș în brațe.

— Ea este noul membru al familie, spuse femeia. I-am ales deja numele. O va chema Natalie.

— Cine o va adopta? întrebă Preston.

— Clar nu noi. Ce va spune lumea despre mine? Că am chef de făcut copii la vârsta aceasta? În niciun caz. O va adopta Dominic. El va fi tatăl ei.

Josephine îi dădu fetița lui Dominic, care o luă timid în brațe. Trăsăturile ei atât de mici și delicate aproape că l-au făcut să lăcrimeze. Chiar din acel moment, el realiză că era în stare să moară pentru ea. Simțise instant o conexiune cu ea. Tocmai din această cauză, nu mai era atât de convins că voia să o găsească pe mama ei, deoarece asta ar fi însemnat că trebuia să o împartă pe Naty cu ea. Dar o voia doar pentru el.

— Bună, Naty. Eu voi fi tăticul tău, îi spuse el.

Toată ura pe care o simțise în ultimele luni se risipise iar din acel moment el începu să trăiască doar pentru ea. Uitase că nu era fiica lui biologică, pentru că o iubea nespus.

Zilele treceau, iar Dominic nu era nedezlipit de fiica lui. Îi învățase toate tabieturile: la ce ore se trezea noaptea ca să mănânce, de câte ori trebuie să o bată pe spate pentru a elimina bulele de aer și începuse să își schimbe programul de somn în funcție de al ei.

Cu toate astea, era ceva ce nu îi dădea pace, și anume faptul că nu știa nimic de mama biologică a copilului. Credea că era datoria lui să le reunească pe cele două și se simțea neputincios deoarece nu știa unde ar fi putut să o caute pe fată.

— Ce face Naty? spuse Josephine intrând în camera lui.

— Tocmai am pus-o în pătuțul ei, spuse Dominic. A băut un biberon plin cu lapte apoi a adormit instant.

Josephine o privi pe cea mică și era pe punctul de a pleca atunci când Dominic o opri.

— Vreau să discutăm despre ceva, îi spuse el.

— Despre ce este vorba?

— Cred că ar trebui să o căutăm pe mama lui Naty. Cândva va crește și ne va întreba cine este mama ei și de ce nu este aici. Ce îi vom spune atunci?

— Nu cred că ar trebui să știe despre acel incident. Din momentul în care ai luat-o în brațe în ziua în care a venit aici, tu ai devenit tatăl ei și așa vei fi merei. Felix va fi doar unchiul ei. Cât despre mama ei, chiar crezi că ar trebui să îi spui unui copil că a venit pe lume în urma unui viol? Găsește-ți o soție, căsătorește-te cât mai repede și nu va trebui să îi spui adevărul. Amanda este o fată foarte bună și te place mult. Dacă vă căsătoriți acum, cât Naty este încă mică, va crede că voi sunteți părinții ei.

— Dar merită să știe adevărul, ripostă el.

— Dacă o vei găsi, fii sigur că nu se va mulțumi doar să o vadă. Va vrea să își ia fiica înapoi. Ai putea să o dai pe Naty? Gândește-te la asta.

Josephine ieși din camera lui Dominic, lăsându-l să se întrebe ce ar trebui să facă. Deși mintea îi spunea că ar trebui să fie corect și să o caute pe mama lui Naty, fiindcă le datora asta amândurora, inima îi spunea că micuța era fiica lui acum și nu se îndura să renunțe la ea.

End of flashback

Cum aș putea, vreodată, să îi spun asta lui Meredith? Va considera că am greșit și se va supăra că i-am ascuns asta atâta timp, își spuse el. Și ce se va întâmpla cu mine și Meredith dacă o voi găsi pe mama lui Naty?

În cele din urmă, Dominic hotărî să nu se grăbească și să îi spună totul lui Meredith atunci când va veni timpul.

Continue Reading

You'll Also Like

10.4K 1.2K 51
S-ar putea oare ca dragostea să fie remediul unei boli necruțătoare? Există oare o a doua șansă pentru răul făcut cu intenții bune? Jessi...
101K 2.3K 26
Ea fata cuminte, nu bea, nu fumează, învață bine, aroganta, mandra, orgolioasa, are mulți prieteni, profesorii o iubesc, populara, invidiata de toți...
116K 2.5K 33
M-au vândut pentru a-și face viața mai frumoasă fără fetița lor ....Am fost răpită de două ori și tot nu sunt fericită..... Îmi vreau viața mea înapo...
244K 8.3K 105
Pe scurt voi povesti acesta carte: Este vorba despre un bărbat pe nume Bryan dar îi se spune mai mult Black,care este un doctor dar și un mafiot. Cum...