Dimineață, Meredith a fost prima care s-a trezit și a zâmbit de îndată ce a văzut că atât ea, cât și Dominic, erau în aceeași poziție în care adormiseră seara trecută. Nu se întâmplase nimic între ei iar Meredith aprecia respectul pe care i-l oferise el.
Fata se ridică de pe canapea cu grijă, pentru a nu-l trezi pe Dominic, apoi merse la bucătărie și începu să pregătească micul-dejun pentru el și Naty. O jumătate de oră mai târziu, mâncarea era gata iar Dominic veni în bucătărie.
— Bună dimineața, îi spuse el și se așeză pe unul dintre scaune.
— Bună dimineața, îi răspunse ea.
Meredith era încă rușinată de faptul că dormise cu el și nu știa cum să se comporte în preajma sa. Fata își dorea doar ca Naty să se trezească mai repede, ca ea să nu mai fie singură cu Dominic.
— Ești în regulă? o întrebă el. Pari agitată.
— Nu, nu sunt, răspunse ea.
Dominic zâmbi. Era de așteptat ca Meredith să fie timidă dar reacțiile ei îl amuzau.
— Legat de noaptea trecută..., începu el.
— Mă duc să văd dacă Naty s-a trezit, îl întrerupse Meredith.
Aceasta ieși din bucătărie și merse în camera fetiței. Nu era pregătită să vorbească cu Dominic despre sentimentele ei, așa că preferă să meargă la Naty.
Nu ar fi trebuit să spun acele cuvinte, își spuse ea în gând.
Meredith intră în camera lui Naty și o găsi pe aceasta stând pe marginea patului.
— Bună dimineața, Naty. Te-ai trezit de mult timp? o întrebă Meredith.
— Nu. Abia m-am trezit, spuse cea mică.
— Atunci, mergem să luăm micul-dejun? În câteva ore trebuie să plecăm spre casă.
Naty se dădu jos din pat și veni alături de Meredith în bucătărie.
La ora prânzului, își făcură bagajele și merseră la mașină. Dominic plănuia să le mai ducă pe cele două într-un loc, însă nu voia să le spună asta momentan. Avea de gând să păstreze totul o surpriză până în ultimul moment.
— Dominic, acesta nu este drumul spre casă, îi spuse Meredith în timp ce bărbatul conducea mașina pe sub un pod.
— Ei bine, vom face o oprire înainte de a ne întoarce acasă, spuse el.
— Serios? Unde mergem? spuse Naty entuziasmată.
— Am auzit că se află o rezervație de reni în apropiere și mă gândeam că ar fi frumos să îi vedem. Ce spuneți?
— Tati, este o idee genială.
Naty zâmbea cu gura până la urechi în timp ce Meredith își dorea să piardă cât mai mult timp pe drum. Nu voia să se fie singură cu Dominic și, cu atât mai mult, nu își dorea să ajungă acasă, unde acest lucru ar fi fost inevitabil.
Ajunși la destinație, Dominic parcă mașină apoi merseră împreună în interiorul rezervației. Renii erau ținuți în țarcuri special amenajate iar Naty îi privea atentă, fascinată de modul bizar în care i se părea că arată.
După ce s-au plimbat aproximativ o jumătate de oră printre țarcurile renilor, Meredith merse să cumpere ciocolată caldă pentru toți. Aceasta se așeză pe o bancă iar Dominic se puse aproape instant lângă ea, în timp ce Naty rămase în picioare.
— Cât timp voi stați aici să vă beți ciocolata caldă, eu pot să mă mai uit puțin la reni? îi întrebă Naty.
— Desigur, îi zâmbi Dominic.
Fetița plecă iar Meredith se ridică de pe bancă, dorind să meargă după ea, însă vocea lui Dominic o opri.
— Meredith, putem vorbi, te rog? îi spuse el.
Fata oftă dar se așeză din nou lângă Dominic. Deși aceasta ținea ciocolata caldă cu ambele mâini pentru a se încălzi, mâinile ei erau mai reci din cauza emoțiilor.
— Legat de seara trecută..., începu el. Știu că încerci să mă eviți însă cândva tot va trebui să vorbim despre asta.
— Aș prefera să facem asta altă dată. Oricum, a fost doar o greșeală, spuse Meredith.
Dezamăgit de cuvintele ei, Dominic lăsă privirea în jos. Deși era convins că nu fusese doar o greșeală, așa cum a spus ea, voia să îi ofere timp și spațiu pentru a-și face ordine în gânduri.
— Chiar dacă tu nu vrei să spui nimic, măcar ascultă-mă. Eu cred că ai simțit ceea ce ai spus. Și eu simt același lucru dar probabil cu o intensitate mai mare decât tine. Atunci, de ce nu vrei să accepți adevărul? În loc să te porți așa în preajma mea, am putea să ne ținem de mână și să ne spunem cât de mult ne iubim unul pe altul.
Meredith oftă și se ridică de pe bancă, mergând la Naty. Oricât de mult ar fi vrut să se apropie de Dominic, ceva nu o lăsa să facă acest lucru.
Cei trei se urcară din nou în mașină și porniră spre casă. Pe drum, Naty adormi pe bancheta din spate. Niciunul dintre adulți nu a părut surprins de acest fapt până în momentul în care au ajuns în curtea casei iar Meredith a trebuit să o trezească pe Naty. Punând mâna peste a fetiței, Meredith a descoperit că micuța era fierbinte.
— Dominic? Cred că Naty are febră, îi spuse ea.
Bărbatul puse palma pe obrajii fiicei sale și rămase șocat când văzu că Naty într-adevăr avea temperatură. Acesta o luă în brațe și o duse în camera ei, unde o așeză pe pat. El și Meredith se uitau speriați unul la celălalt deoarece Naty nici măcar nu se trezise din somn, cu toate că ar fi fost normal să o facă, ținând cont că Dominic a urcat scările cu ea în brațe iar Naty ar fi trebuit să simtă mișcarea.
— V-ați întors deja de la munte? se auzi vocea lui Josephine.
Femeia întră în încăpere cu gândul de a le spune celor doi o replică tăioasă dar se opri atunci când o văzu pe nepoata ei întinsă pe pat și cu obrajii roșii.
— Ce a pățit Naty? îi întrebă ea pe cei doi.
— Nu știm. Pur și simplu are febră, spuse Dominic.
— Vezi ce se întâmplă dacă o implici pe Naty în surprizele tale proaste pentru dădacă? Nu trebuia să o luați și pe Naty cu voi. Probabil a răcit din cauză că a stat în frig, începu Josephine să se agite.
— Dacă nu ai nimic bun de spus, mai bine ai pleca. Nu vreau să mă enervez mai rău, spuse Dominic.
Preston intră în încăpere și înțelesese imediat despre ce era vorba. Acesta puse mâinile pe umerii lui Josephine și încercă să o scoată din cameră.
— Josephine, mai bine ai veni cu mine și i-ai lăsa pe ei să o trateze pe Naty, îi spuse el.
— Meredith, ce ar trebui să facem? o întrebă Dominic, rămași singuri. Oare este nevoie să o ducem la spital?
— Nu te speria, Dominic. Putem scădea febra și acasă. Naty s-ar speria dacă am duce-o la spital. Adu-mi doar un bol cu apă la temperatura camerei și o batistă, spuse fata.
Dominic se conformă iar Meredith îi puse batistă umedă pe frunte lui Naty, schimbând-o ori de câte ori aceasta se usca.
Aproape o oră mai târziu, spre surprinderea celor doi, Naty deschise încet ochii.
— Naty? Cum te simți? o întrebă Dominic.
— Sunt bine, răspunse ea încet. Doar foarte obosită. De ce sunteți atât de speriați amândoi?
Meredith îi puse mâna pe frunte lui Naty apoi îl privi pe Dominic și îi zâmbi. Fetița nu mai avea temperatură. Ambii răsuflară ușurați.
— Naty, ești sigură că te simți bine? Nu te doare nimic? Nu simți că arzi? insistă, totuși, Dominic.
— Tati, abia m-am trezit, spuse ea plictisită.
— Dominic, mai bine te-ai duce în dormitor, îi spuse Meredith. Voi sta eu cu Naty.
Deși nu voia, Dominic plecă, gândindu-se că lui Naty nu i-ar fi făcut bine să îl vadă atât de agitat.
— Ce s-a întâmplat cu tati? o întrebă ea pe Meredith. De ce era atât de speriat?
— Probabil are probleme la birou, cine știe? zise Meredith.
Se gândi că era mai bine să nu îi spună lui Naty adevărul deoarece nu voia să o sperie și pe ea.
Cele două petrecură câteva ore vorbind despre excursia la munte, momente în care Meredith își dădu seama că Naty într-adevăr se simțea mult mai bine și nu era cazul să își mai facă griji.
Când se apropie ora la care Naty se culca de obicei, aceasta începu să devină din nou somnoroasă și închise încet ochii în timp ce discuta cu Meredith. Abia după ce aceasta se asigură că Naty adormise, fata se dădu jos din pat cu grijă, pentru a nu o trezi pe cea mică, și ieși din camera acesteia. După ce închise ușa, vru să meargă în camera ei dar fuse surprinsă de prezența lui Dominic lângă ea.
— Nu dormi? îl întrebă ea.
— Nu pot dormi. Probabil este lună plină, glumi Dominic făcând referire la pasiunea lui Meredith pentru astrologie. Naty ce face?
— A adormit cu greu. Credeam că a trecut peste frica de furtuni dar se pare că încă se teme de ele. Oricum, cine o poate învinui? Chiar sunt înfricoșătoare, spuse Meredith.
Cei doi își îndreptară involuntar privirea spre fereastra de pe hol, prin care se vedea ploaia torențială de afară și vântul care legăna copacii.
— Mulțumesc că ai avut atâta grijă de Naty, spuse Dominic. Nu știu ce m-aș fi făcut dacă nu ai fi fost tu.
— De ce îmi mulțumești? O iubesc pe Naty ca pe propria mea fiică. Este normal să am grijă de ea atunci când nu se simte bine, spuse Meredith.
— Și ea te iubește foarte mult. Știi ce mi-a spus când eram la munte? Că vrea să fii mama ei, spuse Dominic. Iar eu i-am promis că voi face tot posibilul ca visul ei să devină realitate.
Meredith îl privea atentă pe Dominic. Ar fi fost în stare să facă orice pentru Naty dar se temea de o posibilă relație cu el. Oricât de mult l-ar fi iubit, îi era frică de faptul că istoria s-ar putea repeta iar un alt bărbat i-ar frânge inima.
— Meredith, am auzit ce ai spus în acea noapte. Știu că și tu mă iubești la fel de mult cât te iubesc și eu pe tine. Atunci, de ce ești atât de reticentă în privința mea? zise el.
— Îmi este frică, spuse fata încet, aproape șoptit. Mă tem că mă vei face să sufăr. Și nu pot face față încă unei traume provocate de un bărbat.
— Nu ți-am dat suficiente motive să ai încredere în mine?
— Ba da. Este doar vina mea. Mă ancorez în trecut, refuz să îl uit și îl las să îmi afecteze prezentul.
— În cazul acesta, vom începe o viață nouă împreună. Îți promit că te voi ajuta să uiți tot ce s-a întâmplat atunci. Putem lua totul de la zero, doar dacă și tu vrei asta.
Meredith nu apucă să îi spună nimic lui Dominic, deoarece sunetul unui tunet răsună puternic în toată casa. Fata tresări și făcu un pas spre Dominic, moment în care el o trase spre el într-o îmbrățișare. Capul ei era lipit de pieptul său și îi auzea fiecare bătaie a inimii. Chiar atunci, Meredith își dădu seama că sentimentele lui pentru ea erau cât se puteau de reale, pentru că inima sa nu ar fi bătut atât de tare dacă ar fi mințit-o.
Fata își dezlipi capul de pieptul lui, și ridică privirea spre el. Ochii lui Dominic o priveau cu atâta dragoste încât i-a fost imposibil să îi mai reziste.
Dominic își apropie încet fața de a ei, și, văzând că ea nu ripostează, își lipi încet buzele de ale ei. Inima lui Meredith bătea atât de tare încât avea impresia că îi va sări din piept, și își simțea picioarele moi.
Dominic se retrase pentru o secundă, doar pentru a se asigura că Meredith este de acord cu ce se întâmplă, apoi o sărută din nou, de data aceasta mai apăsat. Meredith făcu un pas în spate din cauza impactului iar acum spatele ei era lipit de perete. Brațele ei se odihneau pe pieptul lui Dominic iar acesta îi cuprinse fața cu mâinile.
Înainte să realizeze, Dominic o ridică pe Meredith, moment în care ea își încolăci picioarele în jurul trupului său iar el o duse în dormitorul lui, închizând ușa în urma lor.
Dimineață, Meredith dormea cu capul pe pieptul lui Dominic, când ușa camerei lui se deschise brusc. Ambii se treziră iar Naty săriră în patul lor.
— Meredith, am fost în camera ta dar nu te-am găsit acolo. Ai dormit aici, cu tati? o întrebă cea mică.
Fata se panică, neștiind ce să răspundă.
— Lui Meredith i s-a făcut frică seara trecută din cauza furtunii. Trebuia să doarmă cineva și cu ea, nu-i așa? interveni Dominic.
— Ai dreptate, îl aprobă fiica sa.
— Cum te simți, Naty? o întrebă Meredith. Ești mai bine?
— Da, mă simt mult mai bine. Îți mulțumesc că ai avut grijă de mine, Meredith. Te iubesc.
Naty o îmbrățișă strâns pe Meredith iar aceasta simți că se topește. O iubea atât de mult pe acea fetiță încât nu își mai putea imagina viața fără ea.
— Cu mine cum rămâne? spuse Dominic, prefăcându-se trist.
— Și pe tine te iubesc, tati, spuse Naty sărind în brațele luui.
Meredith zâmbea privindu-i pe cei doi jucându-se și se întreba cum ar fi dacă fiecare dimineață a vieții ei ar arăta așa. Totul părea perfect. Cei trei s-ar fi înțeles de minune. Meredith era hotărâtă să își lase trecutul în urmă și să se concentreze pe viitor. Era convinsă că l-a întâlnit pe Dominic cu un motiv și că era făcuți unul pentru altul. Nu putea renunța la el și Naty.