Kabuto pov.
A venit și vouă finala. Aștept de 40 de minute ba pe holuri ba prin fața maternități. Nu mai am răbdare să o văd. Dar inca nu a venit pe lume, cel puțin asta mia zis ultima sora ce a ieșit din salonul ei. Primele urlete ce le-am auzit mai speriat foarte tare, am vrut să intru înăuntru dar doctorii mai oprit. E din instinct. Chiar nu vreau sa pățească ceva rău.
Intru înapoi în maternitate urcând scările cu greu ținanduma de balustradă. Ajung și pe holul de așteptare și mă așez aproape de ușă pe un scaun. Aștept și aștept și iar aud urlete. Îmi vine să sparg ușă ca sa intru la ea dar nu, trebuie sa mă liniștesc doar ea mia zis că va fi bine când am ajuns aici. Mă uit panicat și speriat la ceasul din capătul holului. A trecut o oră de când stau aici și tot nimic.
Aud o mica bucuitura și îmi întorc privirea spre ușă ce tocmai sa deschis. Iasă un doctor și se apropie spre mine cu privirea dezamăgită și capul în jos. Mă ridic și mă uit la el.
- deci?
- oh.....copilul....sa născut perfect sănătos
Își ridică privirea și îmi zâmbește foarte fericit.
- și mama cum este? E bine?
- da amândouă sunt bine.
- pot vedea copilul?
- nu. Tocmai acum l-au dus la incubatoare. Proaspăta mămică a adormit deja.
- și când se va trezi?
- peste câteva ore probabil. Depinde cat de obosita este.
- in mor de 5 ore presupun că va dormi. Iar eu ce sa fac?
- va voi contacta eu sau alt cineva când puteți venii după ea.
- prefer sa aștept aici daca nu e ceva.
- da puteți dar nu incercati să intrați la ea in salon. Camera e încuiată și izolata fonic deci nu va faceți speranțe prea mari. Daca se trezește chemațimă și voi venii imediat.
Au trecut 7 ore. Nu mai pot de oboseala. M-am plimbat toată ziua prin maternitate și prin fața sa. Nici un semn inca de la Nariko
Sau copil, mă întorc înapoi pe hol și mă duc spre salonul sau. Mă uit prin micuțul geam acoperit de o perdea din dantela ce sta in geam stau vreo 3 minute iar apoi văd prima mișcare. Își întoarce capul spre ușă și își îndoaie ușor mana langa cap.
Mă panichez puțin de fericire și o iau la fugă spre biroul doctorului. In el sunt 3 doamne și el.
- cineva! Repede! Sa trezit!!!
- calmațiva că nu moare nimeni!
- știu! Doamne ferește! Sunt doar foarte fericit!
Ajungem cu pași repezi în fața salonului iar când sa bage cheia în broască se oprește.
- sa nu sari pe ea de fericire.
- eu nu mis nebun, știu să mă comport cu ea.
Descuie ușa și îmi dă drumul in salon.
- Nariko...
- da...
Se uită spre mine inca obosita dar cu un zâmbet pe față.
- ai văzut-o? E cu adevărat specială.
- nu. Chiar am vrut să te întreb, daca ai văzut-o.
- da...dar nu pentru suficient timp.
- o veți putea vedea imediat când te vei putea ridica. Încă e în incubator. Nu o putem aduce aici inca are nevoie de aier.
- dar a pățit ceva?
- plămânii ei sunt prea mici și nu poate lua aier bine. E la incubator cu masca.
- doamne nu mă speria!
- e bine inca nu sa dezvoltat destul dar va fi ca noua în câteva zile.
- vreau sa o vad acum!
- inca nu te poți ridica în picioare.
- sa vedeți că da!
- doamna! Va rog stați că e bine, nu puteți să vă ridicați trebuie sa va mai odihniți.
- mai vedem noi.
Până să-mi întorc privirea spre ea, ea deja mă prinde de braț și se ridică în picioare.
- tremurati, nu sunteți în stare să ajungeți nici până în pragul ușii.
- am trecut și granița în tr-o stare mai groaznică ca asta, nu mă învinge pe mine nici moartea daca e să fie. Când vreau ceva îl obțin.
- lasane sa o vedem, daca ea chiar vrea asta va obține asta.
- prea bine veniți după mine.
Încet încet mergem după el până la incubatoare. Intram in sala iar el ne îndreaptă spre copil.
- doamne sfinte și aparama Dumnezeule!!!
Incubatorul in care era ea era pe interior aproape plin înconjurat de liane verzi cu frunze și spini. Nariko rămâne puțin încremenită când vede asta iar eu nici nu mai știu ce să zic.
- repede scoateți copilul!
Doctorul încearcă să deschidă incubatorul dar abia își mai controlează mâinile. Îl deschide și scoate copilul de care sunt legate lianele.
- ai avut dreptate că va fi special. Dar....cum are chakra deja de azi?
- nu știu și nici nu vreau să știu.
Nariko o îmbrățișează ușor iar toate lianele se trag înapoi în ea. In continuare mă uit șocat și mirat la ea care nu are nici o treabă cu asta.
- de ce nu ați vrut să-l avortați? E un m-
- da nu îndrăznești să zici!
- nu nu e un monstru. Asta înseamnă ceva nou. Ori ce monstru poate fi ceva bun. Cine va zice că e monstru va avea un sfârșit crunt din partea ei.
- nu mai înțeleg nimic.
- dumneavoastră nu înțelegeți....bine poate nici eu mare parte dar daca Nariko zice ceva aia va fi.
- păi....așa să fie. Dar copilul nu va fi normal. Probabil din cauza acestei anomalii va avea probleme grave în viitor mai bine merita o moarte ne dureroasa.
- ea nu va fi un monstru niciodată! Dar va fi foarte specială.
Am facut și câteva edituri cu Nariko pe tiktok: Naruto_fan_92
Dap. Știu că am foarte multe greșeli de punctuație și etc. Dar asta e pentru că mă grăbesc să scriu iar la capitolul acesta final am scris iar prea repede pentru că sunt ne răbdătoare să încep o noua carte😉 dar și cu greșeli tot se înțelege ceva sper.
În continuare:
O bestie noua/floare verde buruiană