A doua zi, Meredith ieși din cameră, vrând să meargă la Naty pentru a o trezi. Aceasta simți că a călcat pe ceva iar când se uită în jos, observă unguentul lui Dominic de seara trecută. Fata îl ridică de jos și zâmbi, după care îl lăsă pe noptieră și merse în camera lui Naty. Aceasta o găsi pe fetiță dormind, și o trezi ușor.
— Lasă-mă, sunt supărată pe tine, spuse Naty.
— Uite, îmi pare rău pentru seara trecută. Aș fi vrut să dormim toți trei dar am mers în camera mea să iau ceva și am adormit acolo fără să vreau, spuse Meredith. Îți promit că vom încerca asta altă dată, bine?
— În regulă, oftă Naty dându-se jos din pat. Ce avem la micul dejun?
Cele două coborâră jos iar Naty se așeză la masă și așteptă ca Meredith să îi aducă mâncarea. Meredith încă simțea durere în zona arsă iar Josephine rânjea de fiecare dată când fata își ducea mâna în acel loc, încercând să amelioreze durerea.
— Unde este Dominic? întrebă Preston.
— Cred că tati este obosit, dacă nu s-a trezit încă, spuse Naty.
— Ciudat, la ora aceasta el pleca deja la birou, gândi Preston cu voce tare. Meredith, ai putea să mergi la el să vezi ce face, te rog?
Meredith dădu afirmativ din cap și urcă scările spre camera lui. Cu cât se apropia mai mult de ușă, cu atât mergea din ce în ce mai încet. Îi era rușine să dea ochii cu el, după cum a fugit seara trecută. Dar, trăind în aceeași casă, cândva tot ar fi trebuit să se întâlnească. Și mai bine acum decât mai târziu.
Fata puse mâna pe clanță și intră ușor în cameră. Dominic era încă în pat, dormind, motiv pentru care Meredith răsuflă ușurată, deoarece nu trebuia să vorbească cu el în acel moment. Chiar când era pe punctul de a ieși din cameră, Dominic se ridică în capul oaselor și spuse:
— Ai venit până aici și nu îmi spui nici măcar "bună dimineața"?
Meredith se întoarse cu fața spre el, încercând să zâmbească.
— Bună dimineața. Domnul Preston m-a trimis aici, pentru că nu știa de ce nu ai coborât la micul dejun. Mă voi duce să îi spun că tocmai te-ai trezit, spuse Meredith.
— Ei bine, îi poți spune și că nu voi merge astăzi la birou, spuse Dominic dându-se jos din pat.
Acesta luă un halat de pe spătarul scaunului de la birou, îl trase pe el, apoi își aranjă superficial părul în oglindă.
— Poftim? De ce nu? spuse Meredith.
— Am de rezolvat ceva personal, a fost tot ce a spus.
Meredith trase adânc aer în piept și își alese cu grijă cuvintele pe care urma să le spună.
— Dominic, legat de seara trecută... Îmi pare rău că...
— Nu trebuie să îți ceri scuze, spuse Dominic. De fapt, mie îmi pare rău.
— Nu, tu nu ai nicio vină, spuse fata.
— Ba da, Meredith. Sincer să fiu, am auzit, acum ceva timp, o conversație dintre tine și Amanda, iar tu îi spuneai că ai avut o experiență neplăcută cu un bărbat. Nu am ascultat prea mult, pentru că nu se cuvine, dar mi-am dat seama seara trecută că poate anumite evenimente te-au marcat iar eu am încercat să mă apropii de tine mult prea repede, deși tu nu erai pregătită. Dar acum am înțeles asta și îți promit că nu te voi mai presa cu nimic.
Meredith nu făcu nimic altceva în afară de a zâmbi. Se întreba câți bărbați ar fi dispuși să facă asta pentru persoana iubită, când majoritatea se grăbesc să ducă relație la următorul nivel.
— Mulțumesc, spuse ea.
— Așa că, m-am gândit că ar trebui să îți câștig încrederea. Motiv pentru care, astăzi nu merg la birou, deoarece vom merge împreună undeva.
— Serios? Unde? spuse Meredith entuziasmată.
— Vei vedea când vom ajunge acolo. Cert este că trebuie să întâlnești pe cineva drag mie, spuse el.
— Oh, spuse Meredith temătoare. Atunci, mă duc să caut niște haine elegante.
— Nu te stresa prea mult, îmbracă-te lejer, strigă Dominic în urma ei, după ce fata ieși din camera lui.
O oră mai târziu, Dominic stătea pe canapeaua din living, așteptând-o pe Meredith să coboare, pentru a pleca împreună. Preston ieși din camera sa și veni la fiul lui.
— Ce se întâmplă cu tine? Nu ai lipsit nici măcar o zi le birou.
— Nu aveam prea multă treabă astăzi și am decis să îmi iau o zi liberă. Am niște probleme personale de rezolvat, spuse Dominic.
— Nu știu dacă vrei să vorbim despre asta dar am auzit de la mama ta că tu și cineva din această casă aveți o relație... Cum să o spun? Mai intimă.
— Chiar mă întrebam cât va dura până când informația va ajunge și la tine, râse Dominic. Da, o iubesc pe Meredith. Nu cred că simte același lucru pentru mine, deocamdată, dar nu mă dau bătut.
— Credeam că aveai de gând să rămâi burlac tot restul vieții. Adică, Amanda s-a ținut după tine atâția ani iar tu ai respins-o de fiecare dată. Sincer să fiu, mai aveam puțin până să cred că ești gay, spuse bărbatul și amândoi începură să râdă.
— Nu, încă îmi plac femeile. Doar că eu și Amanda nu ne potriveam. Acum, însă, am găsit-o pe Meredith, care este tot ce mi-aș putea dori de la o femeie.
— Mai ții minte că, atunci când erai mic, mi-ai promis că te vei căsători cu fata pe care o voi alege eu? spuse Preston.
— Cum aș putea să uit? Am trăit toată viața gândindu-mă dacă vei alege o femeie pe gustul meu sau va trebui să rup promisiunea, glumi Dominic.
— Ei bine, se pare că nu mai am prea multă treabă de făcut, deoarece văd că deja ți-ai ales pe cineva special. Tot ce mai am de făcut este să îmi dau acordul, spuse Preston, lăsându-se pe spate pe canapea.
Deși nu se aștepta la un răspuns negativ din parte lui, Dominic încă se temea. Părerea tatălui său era foarte importantă pentru el și, dacă acesta nu ar fi fost de acord cu relația dintre el și Meredith, cu toate că nu ar fi renunțat la fată, Dominic s-ar fi simțit incomplet.
— Dacă o vei răni, te dezmoștenesc și îi voi lăsa ei toate acțiunile tale, îl amenință Preston.
Bătrânul se ridică mai apoi din pat și se întoarse în camera sa. Dominic rămase îngândurat și dură câteva momente până să își dea seama că tatăl său era de acord cu relația sa cu Meredith. Când realiză asta, bărbatul se ridică de pe canapea și răsufla ușurat, începând să zâmbească.
— De ce zâmbești? îl întrebă Meredith coborând scările.
— Fără motiv, se scuză el. Haide să mergem.
Cei doi se urcară în mașina lui Dominic și erau aproape de periferia orașului, când el spuse:
— Aproape am ajuns.
Inima lui Meredith începuse să îi bată mai tare decât de obicei iar mâinile îi erau transpirate. Avea emoții deoarece, dacă Dominic dorea ca Meredith să cunoască această persoană, însemna că era cineva important pentru el, iar fata nu voia să facă o impresie proastă.
Dominic opri mașina în parcarea unui cimitir iar Meredith întoarse privirea spre el, uimită, când realiză că este același cimitir în care este înmormântat și tatăl ei.
— Ce facem aici? întrebă ea.
— Nu mai pune atâtea întrebări. Vei vedea când vom ajunge acolo, spuse el.
Ambii coborâră din mașină iar Dominic cumpără un buchet de flori de la o florărie din apropierea cimitirului, înainte să intre pe poarta acestuia. Meredith era cu un pas în urma lui, urmându-l atentă.
Dominic se opri brusc în fața unui mormânt iar când Meredith citi ce scria pe piatra funerară, își dădu seama imediat cine era acea persoană atât de specială pentru el.
Viviane Brown
1965-1990
— Bună, mamă, spuse Dominic.
Meredith se simți rușinată pentru că venise cu mâna goală. În fond, o întâlnea pe mama lui Dominic și trebuia să îi arate respect, chiar dacă aceasta era moartă.
— Știu că nu am mai trecut de mult timp pe aici dar am venit cu cineva special. Ea este Meredith. Iubita mea.
Colțurile gurii lui Meredith se ridicară involuntar. Dacă până acum ar fi putut avea îndoieli în privința dragostei pe care i-o declarase Dominic, acum, după ce i-a prezentat-o mamei sale, știa că era ceva serios.
Dominic se aplecă și așeză buchetul de flori lângă piatra funerară. Ceea ce i se păru ciudat lui Meredith era că, deși familia lor era poate cea mai bogată din oraș, mormântul mamei lui Dominic era unul simplu, asemănător cu al tatălui ei. Pe lângă asta, părea că nimeni nu avea grijă de el.
— Meredith este bona lui Naty, dar, de când a început să lucreze pentru noi, m-am cam îndrăgostit de ea, râse Dominic. Tata mi-a spus deja că este de acord cu relația noastră, dar am vrut să mă asigur că nici tu nu ai nimic împotrivă.
Dominic privi în sus pentru o secundă și clipi rapid, pentru a face lacrimile să dispară.
— Viața este foarte nedreaptă uneori, nu-i așa? Mereu mă gândesc cât de frumoasă ar fi fost viața noastră, a tuturor, dacă tu ai fi fost încă în viață și ai fi fost soția tatei, în locul târfei de Josephine.
— Dominic, nu vorbi așa în fața mamei tale, îl certă Meredith.
— Și ea știe că Josephine este o târfă, spuse el. Probabil că a așteptat cu sufletul la gură ca mama să pățească ceva, ca ea să se căsătorească cu tata și să îi ia averea. Uită-te la mormântul mamei. L-a făcu pe tata să o îngroape în cel mai prost loc din tot cimitirul, ca să cheltuie cât mai puțini bani. Femeia aia este o scorpie.
Dominic oftă, apoi își îndreptă spatele.
— Ei bine, acum că ai văzut-o pe Meredith, cred că ar fi timpul să plecăm, spuse Dominic.
Acesta se îndepărtă de mormântul mamei sale, dar Meredith mai rămase puțin acolo.
— Mereu a fost un morocănos dar nu vă faceți griji, îl voi învăța să fie mai iubitor cu cei din jur. Și vă promit că voi avea grijă de el și de Naty.
Meredith grăbi pasul pentru a-l ajunge din urmă pe Dominic. Meredith ar fi vrut să treacă și pe la mormântul tatălui ei dar Dominic era deja destul de afectat, așa că se urcară în mașină fără să scoată vreo vorbă.
— Ești bine? îl întrebă Meredith la jumătatea drumului spre casă.
— Da. Îmi pare rău că am vorbit așa, doar că m-am săturat să văd atâta nedreptate în jurul meu, spuse Dominic.
— Stai liniștit. Îmi pare rău pentru mama ta. Și eu aș da orice ca tata să mai fie în viață dar nu putem schimba trecutul, nu-i așa? Putem doar să îi păstrăm în amintiri.
Dominic își mușcă buza de jos, apoi zâmbi larg. Nu îi venea să creadă că o persoană atât de bună, grijulie și inteligentă ca Meredith exista.
— De ce zâmbești? îl întrebă Meredith.
— Te iubesc, spuse el.
Fata întoarse timidă privirea spre dreapta, uitându-se pe geam și evitând orice contact vizual cu Dominic. Înainte să se întoarcă acasă, Dominic a condus până la școala lui Naty și au luat-o pe cea mică, apoi s-au întors toți trei spre casă.
— Ce ai făcut astăzi la școală? o întrebă tatăl ei.
— Păi, într-una din pauze, vorbeam cu Josh și mi-a spus că urmează să vină ziua lui. Voiam să te întreb dacă aș putea să merg, spuse Naty. Își face ziua acasă, așa că nu trebuie să îți faci griji că merg într-un loc necunoscut.
— Nu știu ce să spun..., începu Dominic, dar Meredith îl întrerupse.
— Bineînțeles că vei merge. Josh este prietenul tău și este un gest frumos să mergi la petrecerea lui, dacă te-a invitat. Zilele următoare vom merge să îi cumpărăm un cadou.
— Serios? Mulțumesc, Meredith, spuse Naty fericită.
— Ai intervenit cumva între mine și fiica mea? îi șopti Dominic lui Meredith, în glumă.
— Ai folosit cuvântul cu "i", nu-i așa? Fiica ta este practic și fiica mea acum, râse Meredith.