A doua zi mă întorc de la școală și plec la cămin. Intru în curte unde mă întâlnesc cu Kabuto.
- cum mai esti?
- sunt bine.
- cu care vrei sa începi?
- cu Azami.
- e in camera a zis că vrea să știe singura.
- ok. Merg după ea.
- ai grija unde te duci cu ea te rog.
- am grijă.
Intru în camera și mă așez pe pat lângă ea.
- ce faci?
- vreau sa fiu lăsată singura.
- tot la trecut te gândești, asai?
- cum pot uita asaceva?
- poate că nu e ușor să treci peste. Dar mai ușor e sa mergi mai departe și ar trebui sa o faci.
- cum sa merg mai departe când mie frica de ori cine.
- sa nu spui nici o data că ție frica.
- de ce sa zi zic cada așa e?
- pentru că așa frica te va acapara și vei rămâne în pradă fricii. Tu ești singura. Nu poți să vezi cate poți să faci?
- miasi f dorit o viață normală.
- o viață normală de multe ori e și mai tristă și dureroasa.
- de ce spui asta? Tu nici nu ști cum e sa îți vezi părinți așa!
- nu.....pentru că eu nu am avut părinți niciodată.
- ce?
- nu ești singură care a avut o viață grea. Uitate la cei doi cu care ai venit. Și ei au vieți foarte triste......eu te pot ajuta sa treci peste.
- cum ai putea tu face asta?
- ai spus că îți plac animalele.
- da.
- și te referi de la animal la reptilă asai?
- da.
- vrei sa mergem sa vedem niste animale?
- unde mai exact?
- acolo unde răscrucea de greșește la mijloc de cărare.
- ce?
- e foarte greu sa înțelegi. Hai cu mine.
Ieșim din cămin și ne îndtreptam spre pădurea Din apropierea satului. Intram in pădure și ea e deja cu privirea peste tot.
- îți plece?
- îmi plac păsările de deasupra noastră.
- nu o am eu cu păsările dar o am foarte bine cu alt fel de animale.
- mai exact?
- vei vedea.
Ne apropiem foarte mult de o peșteră mare și ne așezăm în fața ei. Îmi iau ghiozdanul și îl pun în fața mea.
- iasă un lup!
- nu striga ai sal speri!
Din peșteră iasă 3 lupi mari și încep să ne mârâie.
- exact cum am crezut. Nu ne-am văzut de mult dar eu un cam uitat.
- îi cunoști?
- sunt....frații mei. Ai răbdare și se vor apropia. Trebuie să-mi simtă mirosul pentru a câștiga. Încrederea iar.
Lupii se apropie și încep să îmi miroase ghiozdanul.
- de dulce îl miroase?
- le-am adus o mica surpriza.
Lupii se uită spre mine și încep să mârâie.
Mă apropii ușor de ghiozdan și scot încet toată carnea ce o aveam in el. O așez în fața și lupii incep să se bată pe ea până o manca. Doi dintre ei intră înapoi în peșteră iar cel mare mârâie urat la mine.
- chiar așa ai ajuns kito?
Se uită spre mine confuz și încetează.
Pronunț numele de încă 30 de ori cu calm și apoi strig odată numele. Se uită la mine și face ochii mari. Se apropie și mă adulmeca ..- nu te mișca. Trebuie să-i recapăt încrederea.
Lupul mârâie și se pune in fața mea culcat cu labele din față. Se ridică și îi cheamă și pe ceilalți afara din peșteră. Mă mai adulmeca puțin și unul mă musca de gât și încep să rad. Lupi sar pe mine și încep să mă lîngă.
- da acum v-ați amintit.
Încep să-i mâncai și să mă joc cu ei.
- acum lăsai să te miroase și pe tine fără sa faci o mișcare brusca.
- dar de unde îi cunoști?
- aici am locuit până la 4 ani. Ei ar trebui sa fie cei trei pui adică frații mei. Părinții lor au fost omorâți apadanduma pe mine iar de atunci nu am mai putut să ies din pădurea aceasta de frica. Am mers mult cu ei la vânătoare până sau făcut adulți și eu am plecat.
Lupii se lasă mângâiați de Azami și începe să se joace cu ea.
- asta chiar e o surpriză.
- nu toți oamenii sunt de încredere dar animalele nu te vor trăda doar daca tu le trădezi.
Mai stam 3 ore cu kito zakara și yudo iar apoi ne ridicăm sa plecam. Până la ieșirea din pădure lupii de însoțesc iar apoi se întorc înapoi în peșteră și noi la cămin. O las in camera ei și eu plec sal caut pe Kabuto ca mai apoi sa plecam acasă