Nariko pov
Totul e bine peste tot. Nu mai exista nici o confruntate între sate doar mici misiuni de crima sau escortări, in rest totul e bine.
Orochimaru sa mutat și el în konoha dar inca mai deține satul sunet care în continuare a rămas un sat ascuns și secret.
Eu și Kabuto ne-am căsătorit în cele din urmă, am dat o mica petrecere in acea noapte dar nu a fost cine știe ce pentru că nu am vrut să se afle de noi. In continuare de aproape jumătate din sat sunt considerata o bestie pentru crimele mele și comportamentul meu straniu de secretos dar eu nu-i bag in seama. Măruță a ajuns Hokage iar eu tot AMBU am rămas și asta vrea să rămân mereu. Acum tocmai ce mam întors din tr-o misiune de gradul A.
Intru în camera mă pun în pat și adorm imediat.
Mă trezesc la scurt timp când aud ușă de la intrare deschizanduse. Mă ridic obosita din pat și ies sal vad pe kabuto.
- hei ce faci?
- m-am întors și eu din misiune.
- in ce sat ai fost?
- apei.
- hai sa te odihnești. Ți-ai folosit iar prea multa chacra pentru a te întoarce.
- am plecat cu barca și m-am întors pe apa.
- m-am gândit eu. Și eu am procedat la fel în ultima misiune acolo.
Intram in camera, ne punem în pat și kabuto aproape adoarme.
- ai fost la piața azi?
- nu. Am crezut mă mergi tu. Dar lăsa. Merg eu acum.
- nu trebuie sa mergi daca nu vrei. Lăsa că merg eu mai târziu.
- nu. Tu trebuie sa te odihnești. Eu m-am odihnit suficient. Somnușor
Ies din camera mă încalț, îmi iau ghiozdanul și plec.
Intru in sat, intru în piața și cumpăr cateceva și mă întorc spre casa.
Nici bine nu apuc sa ies din piața că brusc simt o durere infernală in mijlocul stomacului și cad in genunchi.
In jurul meu se adunau câțiva oameni. Nu vreau atenție. Mă chinui și mă ridic în picioare și încerc să merg de parcă nu asi avea nimic.
- hei fata ești ok?
- da sunt bine.....doar m-am împiedicat
Continui sa merg dar abia mai pot de durere. Mă opresc și mă așez pe o banca la intrarea in sat și stau câteva minute până îmi revin iar apoi mă îndrept spre casa.
Ajung acasă tot cu o durere mai mica în stomac și merg direct in camera. Kabuto încă doarme nu vreau să-l trezesc și mă așez cat de încet pot în pat.
- ce sa întâmplat?
- te-am trezit îmi cer scuze.
- nu ai pentru ce. Ce ai pățit?
- nu dar mă doare stomacul atâta tot.
- ție foame?
- nu. Am mâncat când am ajuns in sat după misiune.
- poate doar te doare așa. O să-ți treacă curând.
Se ridică din pat și pleacă din camera.
Stau câteva minute și ațipesc iar apoi adorm in cele din urmă.