Am stat deja prea mult și nu am făcut nimic. Cu fiecare zi ce trece mă simt tot mai rău de parcă în deget nu asi mai putea să mișc în ziua următoare. Trebuie sa mă antrenez câteva zile iar apoi să îmi iau niște misiuni. Konoha nu va pierde pe nimeni cât timp sunt eu......kabuto.....a dispărut sau...a plecat? Nu voi renunța la căutarea sa. Îl voi căuta și găsi la un moment dat.
Dar până atunci trebuie să-mi revin mintal.
Ies din camera mea încercând sa par bine dar nu sunt.
- hei tu ești tipa cea noua.
Mă întorc spre cei trei băieți ce mai strigat.
- doamne sfinte și păzește mă....tu ești cea numita monstrul.
Toți trei o iau la fugă pe scări.
Oh....voi rămâne cu porecla asta toată viața?
Nu mă deranjeaza. Dar mă deranjeaza că toți fug de mine.
Mă îndrept spre aceași fereastra unde stau zilnic când cineva mă prinde de umăr.
- da?
Era iar acel băiat.
- trebuie sa vi cu mine.
- pentru?
- sa semnezi foile de luna.
- adică?
- daca vei ști te vei speria așa că mai bine întâi să semnezi
- e rău?
- nu deloc. E doar ciudat pentru cei noi ca tine.
- nu mis noua.
- pentru cei de aici încă ești, nimeni nu te cunoaște.
- dacă m-ar cunoaște ar dispărea cu toți
- de ce zici asta?
Tot la el te gândești. O persoană nu înseamnă totul. Așa să gândești.
- tu ce ști?
- multe. Eu sunt aici încă de când m-am născut și nu pun la suflet că nimeni nu mă luat. Așa am ajuns să mă ocup de toate de pe aici.
- ești cel mai vechi sa înțeleg?
- cam așa.
Ajungem la parter unde mă pune la tejghea sa semnez acele hârtii
- și acum pentru ce am semnat?
- sa ți se facă curățenia generală în camera în fiecare lună.
- asta nu e nimic ce sa mă facă să mă simt cam aiurea.
- când zic in camera mă refer pese tot.
- și în dulap?
- și.
- și....avem voie cu arme aici?
- nu de ce întrebi?
- da știu să le iau sa le ascund unde nu vor fi găsite.
- daca ai arme trebuie lăsate la recepție
- nici gând! Daca plec în misiuni nu stau să mă întorc după ele.
- uite cum facem tu îmi zici ce arme ai și rezolv probleme.
- simte șuriken-uri săgeți și o sabie.
- sabia ți-o poți lua cu tine iar cele late le poți băga la recepție.
- oh...e bine că sabia o pot tine.
- când vine cu curățenia o bagi sub hanorac și îți pui gluga sa nu o vadă.
- mersi de sfat....dar de ce mă ajuți?
- pentru că ești noua și nu te descurci.
- ok...și când se vine cu curățenia?
- la ora două. Mai ai o ora.
- ok mersi.
Merg la etaj și stau in geamul de pe hol până vine și ora două fara 20. Intru în camera îmi iau un hanorac, bag sabia sub el și ies din camera fix când intră doamnele cu curățenia.
Stau iar în geam până la intrare îmi atrage cineva atenția.....kabuto?
Cobor la el dar nu era el. Iar am avut o iluzie. Intru înapoi dezamăgită și parcă și mai supărată. Când îl văd îl iau de gat. Doar să îl prind. A fugit și știu asta. Știu că mereu a căutat putere. Am văzut asta in ochii lui. Am văzut că vrea ceva...
Doamnele cu curățenia ies din camera și se uită la mine și râd
- Nariko. Tu ar trebui să-ți mai iei ceva haine.
- dar nu e treabă voastră ce îmbrac. Și nu cred că aveți dreptul să-mi umblați între haine
- ai semnat asta clar.
- dar asta nu se numește încălcarea intimități?
- la noi aici nu există asaceva.
- am uitat că nu sunt în pădure
- ia vezi ce zici.
- pai scuze că un animal e mai diferit.
- adică? Tu nu ești animal.
- nu dar am crescut singura.....sa zicem.
- vai ce copil. E mai rău ca un monstru.
Intru în camera mea sa vad ce doamne ai făcut. Îmi verific dulapul care mai că îmi vine să vomit la ce ciudat de perfect l-au făcut. Pot observa perfecțiunea dar la haine
E foarte ciudat!
Și eu cred că am destule haine. 1 hanorac 3 tricouri 3 bluze și 7 pantaloni....mda cam ciudat stilul meu dar așa îmi convine mine
Am pierdut multe sincer in ultim timp cu luptele au fost rupte și pline de sânge de la lupta. Nu stau pe gânduri eu ucid.
Îmi întorc privirea spre birou care era cam lucios.
Nu era așa nici la început.
De ce am fost de acord cu o așa tâmpenie?
Îmi iau ghiozdanul și ies in oraș. Mâine merg sa vad de misiuni. Așa că azi trebuie sa mă relaxez bine.
Mă plimb de o oră și trec prin fața scoli unde mă întâlnesc cu Ino și Sakura.
- hei Nariko ce faci?
- nimic doar mă plimb, fac și eu mișcare. Mâine vreau să văd de misiuni și trebuie să-mi revin complect.
- te mai dor rănile?
- sunt doar mici cicatrici sunt sigură că vor dispărea.
- mai greu cu asta.
- eh.
- hei. Nu vrei sa vi cu mine prin oraș? Sakura tocmai pleca sa se întâlnească cu alt cineva deci poate mergem undeva?
- unde vrei sa mergem acolo mergem.
- spre cumpărături!!!
- ho ho mai încet!
- de ce?
- eu nu fac cinste și nici nu-mi cumpăr nimic
- mai vedem acolo.
Mergem câteva străzi până ajungem in fața unui magazin mare
- ce căutăm aici?
- ți-ar trebui ceva mai nou și mai frumos....să arăți și tu a fata.
- de ce?
- crede-mă vei arata și mai bine.
- eu zic că sunt ok.
- hai sa intram poate îți va atrage ceva atenția.
- oh...ok.
Intram iar după câțiva pași în interior Îmi deja sare la fiecare haina sa le privească.
- cred că ți-ar sta bine in asta. A da am uitat sa te întreb. Care e culoarea ta preferata?
- culoare de?
- cum adică?
- mă refer la ce lucru că am culori preferate la diferite lucruri.
- mă refer la haine
- la haine....gri și negru.si mov.
- acum gândește-te la ce exprima culorile astea pentru tine.
-.........gri partea secreta din mine care nu o știe nimeni.....negru răutatea și ne păsărea și mov puterea și slăbiciunea.
- ok....cam ciudat dar merge.
- nu e ciudat.
- eu culoarea mov o exprim prin pasiune.
Acum hai să-ți alegem ceva din aceste culori.
Eu stau și o urmez confuză iar ea se mișcă mai repede ca un șarpe între crengile unei tufe printre acele haine.
- gata am găsit.
- numi place.
- atunci uitate și tu și alegeți ceva
- ceva.....wow....la casa!
Dau o fuga spre casa.
- am....de ce te uiți la bandaje elastice?
- sunt cele ce mi-au atras atenția.
- de ce??? Astea nu le folosești mai niciodată!
- tu zici nici o data eu zic zilnic.
- vai fato că ai crescut mai rău ca un animal sălbatic.
- nu mă deranjeaza sa fiu ciudata.
- dar pentru ceilalți da.
- de ce?
- tu nu ai văzut nici o data?
- ce sa vad?
- daca arătai și tu mai mult a fata....oh...hai sa vedem și în spate.
Ne mai plimbam puțin până Îmi îmi găsește niste haine. Mai exact un tricou o bluza si o pereche de pantaloni cu fusta și ciorapi lungi.
- eu nu îmbrac asaceva!
- de ce nu?
- bluza e prea scurta.
- o să-ți serie bine mie cum îmi stă?
- nu e problema că....oh...
- hai zi!
- arat aiurea îmbrăcată așa.
- de ce?
- sa zicem că sunt operațiile.
- atunci ai putea sa te înfășuri cu fașe.
- aici ai treptate. Teoretic.
Merg in cabina și probez hainele.
- arăți mai bine de cat credeam că vei arata.
- atunci nu sunt bune!
- de ce???
- atrag atenția.
- spre bine. Arată și tu o data a om că nu vei fi toată viața animal.
Ne mai plimbam ce ne plimbam și își ia și Îmi câteva haine. Mergem la casa și le plătim iar apoi ne mai plimbam vreo 4 ore și eu plec la cămin.