Parfum De Toamnă

15. Nu știu să țin umbrela

Georgy

  Peste tot e numai apă cât vezi cu ochii. Un ocean tare liniștit. Apa nu se mișcă deloc, dar pot să o aud cum se lovește foarte încet de barca în care stau cu Emma. Nu avem nicio vâslă sau un motor să facem barca să se miște. Nu avem nimic în această barcă de lemn - doar noi două singure, uitate de civilizație. Nu îmi amintesc cum am ajuns aici, dar parcă nu-mi vine să întreb. E o zi însorită, însă cerul albastru nu are nori și nici nu-mi dau seama unde este soarele. Lipsește. Emma are un zâmbet pe față și e neobișnuit de calmă. Postura ei mă face și pe mine să-mi mențin calmul, deși simt că ceva nu e în regulă. Unde suntem?

  - Merg să înot, îmi spune Emma, privind apa.

  Încă zâmbește larg. Eu refuz să mai privesc apa. Mi-e frică de adâncurile oceanului. Nu știu ce se află acolo și nici să înot nu știu, iar asta îmi dă și mai mulți fiori, gândindu-mă că dacă barca s-ar răsturna, eu aș fi direct condamnată la moarte. Stau foarte bine și neclintită în barcă. Nu vreau să mă mișc. Ce caut aici?

  - Emma, e periculos. Stai aici cu mine.

  Cum am ajuns aici?

  - Mă duc, Georgy.

  Stă destul de aplecată încât a trebuit doar să-și ia mâinile de pe marginea bărcii, ca imediat apa s-o înghită cu totul.

   - EMMA!!

  Strigătul meu e răgușit, de parcă s-a speriat până chiar și el. Îmi duc mâna la gât. Ce a pățit vocea mea? Emma nu mai iese la suprafață. Mă cuprinde o teamă puternică, ce se răspândește în tot corpul meu. Parcă sunt învelită cu o patură rece. Mi-e frig și tremur. Ce ar trebui să fac? Mă pun exact în locul în care a stat Emma când și-a dat drumul. Privesc apa, abținându-mă să nu plâng. Nu văd decât clasicul albastru al oceanului - nimic mai mult. Zici că în apă nu s-ar afla absolut nimic. Din contră, acolo știu că sunt fel și fel de creaturi care așteaptă să te mănânce. Imaginea apei se apropia de mine, de fapt eu mă apropiam de ea. Ce se întâmplă? Nu știu cum am căzut din barcă, iar oceanului m-a înghițit imediat. Spre surprinderea mea, pot respira, însă peisajul este înfricoșător. E întuneric. Nici urmă de lumină. Cu toate astea, pot să văd pești mari, înotând în jurul meu, în cerc în timp ce eu cobor încet spre nicăieri, fiindcă e doar un negru intens la picioarele mele. Încerc să înot sau măcar să mă mișc ca și cum aș înota. Țipătul meu era încă răgușit. Deja mă cuprinde panica.

  - EMMA!! FILIP!! Vino să mă iei de aici! Te rog... Nu mă lăsa. Mi-ai promis că mă vei proteja și nu vei pleca de lângă mine. FILIP!

  Nu mă aude nimeni, pentru că nu e nimeni lângă mine. Sunt doar eu. Doar eu în întuneric. Mă uit în toate direcțiile, văzând doar acest nenorocit de întuneric și pești mari, care sunt gata să mă atace. După cum arată, sunt rechini. Îmi aud vocea pe înfundate. Aș putea striga o eternitate, că nimeni nu m-ar auzi. E prea liniște. Urăsc liniștea. Simt că tremur toată. Mi-era frig și am un gol mare în stomac sau poate stomacul vrea să se strângă. Nu înțeleg ce mi se întâmplă. FILIP!! EMMA!! UNDE SUNTEȚI? Cred că Emma e moartă. A murit aici, unde o să mor eu. Dar Filip? El trebuia să fie cu mine, să nu mă lase singură în întuneric. Filip... Un rechin cu o gură cât mine de mare, plină de dinți murdăriți de sânge a apărut fix în fața mea. NUUUU!! Deschid ochii. Prima dată văd încețoșat scaunul biroului, apoi mi se reglează vederea și pot să văd mai clar camera. Și aici e întuneric. În mod normal, trebuia să îmi apară silueta lui Filip, care dormea, dar el nu e în pat cu mine, se pare. M-a abandonat. Mă ridic, uitându-mă la obiectele din întuneric, sperând că niciuna nu are de gând să se miște. Mi-e teamă să mă dau jos din pat. Îl strig pe Petic, ca să vină la mine. Cu el lângă mine voi prinde curaj. Încep să-mi apară imagini din acel coșmar și stările pe care le-am simțit. Retrăiesc coșmarul. Nu. Nu vreau. Încetează, minte. Petic sare în pat, miaunând și torcând. Îl mângâi, ca să alung acea stare nașpa rămasă de la coșmar. Ușa se deschide, iar eu îl iau pe micul Petic în brațe, oprindu-mi respirația de frică. Te voi proteja. (,,Vine.") C-c-c-cine e? (,,Privește")