Distanțe

Capitolul 7

După o luptă zdravănă cu subconștientul meu, inima a luat decizia finală.

Acum mă aflu la măsuța cafenelei, plină de emoții și entuziasm. Îmi frământ mâinile, neștiind ce să fac cu ele și în ce fel să le țin, în timp ce trag cu ochiul la telefon din secundă în secundă. Inima îmi pulsează într-un ritm alert, de-mi dă impresia că peste puțin timp o să leșin aici în fața tuturor.
Încerc să fiu cât mai normală posibil, dar nu pot.

Telefonul se aprinde, iar în mai puțin de 0.1 secunde e în mâna mea.

„Unde ești?", îmi scrie prietenul necunoscut.

Cu mâinile tremurând, reușesc în cele din urma să-i scriu ca sunt la masă și îl aștept.
Îmi cere o poză, spunându-mi să mă grăbesc pentru că nu mai are baterie.

Îi trimit o poză cât de repede pot, dar văd că acesta nu mai are netul activ.
Pe bune? I-am dat adresa completă, de ce îi este atât de greu să mă găsească?

Aștept aproximativ 10 minute, dar acesta nu apare. Mă ridic nervoasă de la masă, scoțându-mi portofelul ca să achit nota.
Observ că mai am bani doar pentru cât sa plătesc comanda, așa că mă îndrept spre bancă să mai retrag niște bani cu cardul pentru a trece pe la market înainte de a pleca acasă.

Cât de fraieră am fost, cât de proastă pot sa fiu să cred că o lasă pe iubita lui plângând în casă ca să vină să mă vadă pe mine. Cine naiba mă cred? A zis că vine să ne vedem doar ca să se acopere și să nu cumva să cred că nu vrea să ne vedem și că a inventat întreaga povestea precum că iubita lui l-a prins.

Sunt întreruptă de telefon, în care mă întreabă cu nerușinare dacă mai sunt încă acolo.
După ce a ieșit de pe net timp de jumătate de oră, lăsându-mă fără niciun răspuns, mai are și pretenția să mai fiu acolo.

„Am plecat până la bancă, văzând că nu-mi mai răspunzi", spun, mascându-mi nervozitatea.

„Bă tu îți bați joc de mine? Mi-ai zis că vi, prost sunt eu că te-am crezut, m-am mai certat și cu Maria."

Poftim? Eu nu m-am dus la întâlnire? Cât de greu îmi era sa ies din casă și să mă deplasez zece minute până la cafenea? Cât de nesimțit poate să fie băiatul ăsta, spun de data aceasta cu voce tare, gesticulând la telefon de parcă acesta m-ar putea vedea.

Eu sunt vinovată că am avut încredere în el.

Mă întorc la cofetărie ca să vad dacă acesta e acolo și dacă într-adevăr mă minte sau nu.
Așa cum bănuiam, nu e nici urmă de el aici.

„Ești la cofetărie?", îl întreb cât de calm pot.

„Eu sunt în mașină, vii sau nu vi, că eu la șase am cântare și nici orga nu o am strânsă"

Mă apucă un râs isteric și mă adun cu greu ca să-i scriu.

„De ce stai în mașină, ai zis ca ești la cofetărie. Crezi ca eu știu unde ai tu mașina parcată? Te aștept două minute, dacă nu ai apărut, plec."

„Nu am baterie, am telefonul la încărcat în mașină, d-asta stau aici. Eu nu te văd pe nicăieri. Unde ești???"

Doamne dă-mi răbdare., spun dând din picior. Un tic pe care îl am în momentele în când mă enervez prea tare.
Ii spun că sunt aici și el mă întreabă unde sunt.

„ Ești o nesimțită și îți bați joc de mine.
Ți-am zis că mă cert cu aia și să nu faci vreo fază să nu vi și tu ce faci? Mă minți ca ești aici și tu nu ești??"

„Acum eu sunt vinovată?"

„Pai de ce nu ai venit? De ce m-ai făcut sa bat drumul degeaba până aici?"

„De ce nu ai venit tu?"

„Ești chiar proastă?"

Gata, deci băiatul ăsta își bate joc de mine? Cât poate să mai mintă că a venit? Până la ce punct poate duce nerușinarea asta?

„Am fost și de câte ori am intrat în cofetărie, tu nu erai. Când vedeam că nu ești, plecam la mașină ca să îți dau mesaj.", îmi scrie văzând ca nu mai răspund.

Pentru mine nicio explicație nu mai are sens. Din prima clipă în care a ieșit jumătate de oră de pe net, mi-am dat seama că minte. Nu-mi vine să cred cu câte lejeritate a tratat toată situația și cât a putut sa mă mintă, pe deasupra și jignindu-mă. Cine știe, poate m-a mințit și că l-a prins iubita lui doar ca să aibă cu ce sa-mi scoată ochii când aveam să văd că nu a venit.

„Trebuia să aștepți acolo, nu să pleci la bancă.
În fine, trebuie sa conduc și nu mai pot vorbi. Eram sigur că așa o să faci. Te-ai simțit vinovată pentru că m-a prins Maria și nu ai mai venit."

L-aș fi putut refuza pe loc. Ce scop aveam eu să-l mint și să-l fac să bată atâta drum degeaba.

Trec pe la prietena mea pentru a-i povesti ce s-a întâmplat cu întâlnirea.

Crina este prietena mea de când eram în clasa a V-a. Stă la 2 case depărtare de mine și ne înțelegem de minune.
Mama ei mă consideră deja un membru al familiei, pentru că mare parte din timp mi-l petrec la ei.
Ea și cu încă o prietenă, sunt singurele care știu de acest băiat.
I-am spus că mă voi întâlni cu el azi și mi-a spus că, imediat cum plec de acolo să trec pe la ea, căci e foarte curioasă de cum a decurs tot.

O sun să-i spun să deschidă ușa, iar aceasta îmi deschide imediat luându- mă în primire.

-Cum a fost?, mă întreabă cu un zâmbet până la urechi.

-Nu a venit., spun plictisită în timp ce-mi agăț geaca în cuier.

-Cum nu a venit, fată?

-Pur și simplu. Și-a bătut joc de mine. M-am învârtit ca o proastă pe acolo, căutându-l.

-Eu nu cred. Din câte mi-ai zis, părea foarte hotărât. Și astăzi, când l-a prins gagica-sa tot el a insistat să vă vedeți., îmi spune nevenindu-i să creadă ce tocmai s-a întâmplat.

Îi povestesc exact cum a fost, având grijă să nu-mi scape nimic, dar acesteia tot nu-i vine a crede.

-Te-ai gândit că poate s-a dus într-un alt loc, Clara?
Dacă avea de gând sa nu vină, nu cred că mai insista astăzi să vă vedeți. Spunea simplu ca nu mai poate veni pentru ca l-a prins aia și asta era.

-Mda, nu știu ce să mai zic, spun depășită de situație.

Să ziceam că s-a dus în alt loc, dar asta nu scuză faptul că mi-a vorbit urât.
Nu avea niciun drept să-mi vorbească așa indiferent de situație. Cum să-mi zică că nu am fost acolo, când eu i-am trimis poză că sunt la masă.
Eu nu înțeleg cum s-a făcut că el susținea ferm că este la locația corectă, dar nu ne-am întâlnit. Poate așa a vrut Dumnezeu, sa nu ne întâlnim, îmi spun în gând.
Am de gând să-l blochez, dar sunt curioasă ce mai are de zis.

-Bine, Crina. Mă duc acasă să mă întind în pat. Mă simt foarte epuizată.

-Bine. Dar te rog, ascultă-l și pe el înainte sa iei o decizie.

-Da.