Distanțe

Capitolul 4

Ajunsă acasă, intru încet, rugându-mă că nimeni să nu mă observe și să-mi pună întrebări. Am răsuflat ușurată când am văzut că nu e nimeni în sufragerie, așa că am alergat în viteză maxima pe scări, aproape împiedicând-mă, direct în camera mea.

Mă arunc în pat, hotărâtă să plâng toată noaptea.

Săptămâna următoare trece imediat. Am încercat să mă obișnuiesc pe cât posibil cu absența lui Ionuț și să îmi ocup tot mai mult timpul pentru a nu mă mai gândi la el.

După ziua de duminica, l-am sunat și i-am spus că nu pot fi într-o relație cu el. Nici nu a mai așteptat să mă justific că mi-a și închis telefonul în nas. Am încercat sa-l contactez de mai multe ori, dar de fiecare dată mi-a intrat robotul. Probabil m-a și blocat.

Cum a putut să mă părăsească după ce mi-a mărturisit că este îndrăgostit de mine. Când iubești, nu lași persoana iubită din cauza mândriei, nu o lași la nervi și mai ales, nu o părăsești. Îl înțelegeam dacă măcar încerca să mă asculte, dar el a ales varianta mai ușoară ca de fiecare dată. Mi-aș fi dorit să ținem legătura, dar se pare că m-a scos definitiv din viața lui.

La școală, tot ceea ce face este să mă evite. Nu mai avem prieteni comuni și banca pe care obișnuiam să stăm în pauze, acum este ocupată de altcineva.

Pentru el, toate lucrurile care depind și au legătură cu mine nu mai au nicio valoare.

Stau în sufragerie împreună cu mama și mă uit la "Miracolul din celula 7" . Filmul este în vogă peste tot, iar părerile pe care le știu sunt doar pozitive.

Filmul este foarte bun și m-a emoționat încă din primele 20 de minute. Este vorba despre un bărbat cu probleme de sănătate mintală care are o fetiță pe care o crește împreună cu mama lui. La un moment dat, bărbatul este acuzat că a ucis un copil, așa că este arestat. Având probleme de sănătate, acesta nici nu realizează ce se întâmplă cu adevărat. În realitate, își iubește fetița și nu ar permite nimănui să o rănească. După o lungă perioada de timp de stat în închisoare este condamnat la moarte. Polițiștii află că bărbatul este nevinovat și îl ajută să evadeze împreună cu fetița lui. Finalul este foarte emoționant.

Am plâns pe tot parcursul filmului, iar la final am început chiar să suspin. Îi sunt recunoscătoare mamei care s-a prefăcut că nu mă vede, pentru a nu mă face să mă simt incomod. Știe că nu-mi place să se uite cineva la mine când sunt într-un punct vulnerabil.

După terminarea filmului, îmi verific telefonul. Intru să văd dacă s-a mai zis ceva important pe grupul clasei și văd că am un mesaj de la băiatul necunoscut în care îmi zice:

"Ce faci?"

Recunosc că m-am mai gândit la el de când am vorbit ultima dată, dar bineînțeles că nu aș recunoaște asta dacă m-ar întreba. Verific să văd de când mi-a dat mesajul, iar acesta e dat de 2 zile la ora 23. Cum de mi-a scăpat?, îmi pun mâna la cap și oftez.

Nici nu prea am stat pe internet în ultimele zile. Tot ce am făcut mai important a fost să merg la școală.

Apăs pe conversație și îi scriu:

"Bine. Tu ce faci?"

Spre surprinderea mea, acesta îmi răspunde imediat.

"Bine. De ce nu ai răspuns la mesaj? Ți l-am dat acum două zile"

"Trec printr-o perioada mai dificilă. Nu prea am avut chef să stau pe internet.", îi spun de parcă i-aș cere scuze sau ceva, deși este doar un necunoscut.

"Ai pățit ceva?", îmi scrie de îndată.

Nu știu dacă e o idee buna să mă descarc unui necunoscut, dar n-am nicio presimțire rea in legătură cu asta.