Capitolul 1

137 16 6
                                    

______________________________
„Nu mă părăsi, iubito!"
„Îmi pare rău..."
________________________

Aud un zgomot puternic, semn că cineva a intrat din nou în camera mea fără să bată la ușă. Țin foarte mult la intimitatea mea, dar nimeni nu mi-o respectă în această casă.

-Clara!, o aud pe mama țipând lângă urechea mea, făcându-mă să tresar.

-Da?, spun somnoroasă.

-Trezește-te, trebuie să mergi la sora ta doar câteva ore până ce se întoarce de la doctor, spune mama grăbită, umblându-mi prin șifonier.

-Dar mami, azi este sâmbătă și aș putea dormi mai mult, mă plâng eu și îmi trag pătura peste cap. Cât este ceasul?

-Este 10, Clara. Nu te mai plânge atât de mult si îmbracă-te. Sora ta are nevoie de tine. Nu are unde sa-l lase pe Denis.
Nu în mai puțin de 5 secunde aud ușa trântindu-se. Acesta este un semn că trebuie sa fiu jos cât mai curând posibil pentru a nu o enerva și mai tare.

"Normal că are nevoie de mine, mereu a fost așa", bâigui eu plictisită, dându-mi ochii peste cap.

Mă îmbrac repede cu hainele de pe scaun, pregătite în prealabil de mama, îmi prind parul într-o coadă de cal, mă spăl pe dinți și sunt gata.

Cobor în sufragerie, unde, desigur, o găsesc vorbind la telefon.

-Uite, acum a coborât și Clara, ajunge imediat la tine. Stai liniștită, totul va fi bine, o aud pe mama spunând imediat cum mă vede coborând primul rând de scări.
Ți-am pregătit un sandviș, îl mănânci pe drum. Nu te opri să vorbești cu toată lumea, cum faci de obicei.

-Da, mama, am înțeles, spun și ies pe ușă.

Mădălina este sora mea mai mare și este însărcinată în 15 săptămâni. În schimb, are un băiețel în vârstă de 4 ani pe care îl iubesc enorm de mult. Stau la aproximativ 10 minute distanță de noi, așa că îmi este foarte lejer să ajung până acolo.

Afară s-a făcut deja cald, deși e doar zece și jumătate. Toamna, nu prea am eu norocul să prind așa devreme cald , dar se pare că azi soarele ține cu mine. Merg pe trotuar într-un pas grăbit, amintindu-mi vorbele mamei, nu mă opresc din mers și nu vorbesc cu nimeni pe drum. Zis și făcut. Ajung la sora mea în doar 6 minute și apăs clanța ușii.

***

Nici nu intru bine pe ușă că Denis îmi și sare direct în brațe, aproape dărâmându-mă.

-Cler, ai venit!!, strigă acesta fericit.

-Da, am ajuns! Ți-a fost dor de mine?

-Da! Vii sa îți arăt jucăriile, spune el, cu o voce rugătore.

Ori de câte ori vin la el, insistă să-mi arate jucăriile. Cred că le-am văzut pe aceleași de o sută de ori. Dar de fiecare dată mi le prezintă și îmi vorbește despre ele atât de frumos, încât nu m-aș plictisi niciodată.

-Sigur, dar mai întâi să te punem jos ca să pot să mă descalț, spun, așezandu-l ușor pe podea.
De îndată ce îmi scot al doilea adidas, mă apucă de mână și fugim amândoi până în bucătărie.

-Cum te simți?, o întreb pe sora mea, punând o pernă de o parte de pe canapea pentru a mă așeza.

-Cred că bine. Eram în pat și dintr-o dată au început din nou acele contracții insuportabile, spune în timp ce-și mișcă mâna de sus în jos pe burtă. Dar de data aceasta a fost diferit, am și sângerat. O să văd ce zice doctorul. Voi fi acasă în mai puțin de două ore, mâncarea e pe aragaz și când îl vezi frecându-și ochii, pune-l în pat și o să adoarmă ușor, spune ea atât de repede, făcându-mă să mă pierd.

Știu cât de îngrijorată este în legătură cu sarcina și o înțeleg. Aceste contracții impulsive au loc încă de când a aflat că este însărcinată, din ce în ce mai des. Ori de câte ori apar, este nevoită să meargă imediat la medic pentru a evita situațiile mai puțin plăcute. Simt că de fiecare dată când merge la spital, are speranța că totul va fi bine, deși știe că nu este ...

-Stai liniștită, Denis e pe mâini bune, spun cu fermitate si îl iau pe Denis în brațe.

Deodată se aude un claxon.

-A venit. Plec, aveți grijă de voi! Își apucă ruxacul și îl sărută pe Denis în timp ce pleacă.

Acesta îi face cu mâna, trimițându-i un pupic în aer.

Următoarea oră ne-am petrecut-o jucându-ne și vorbind despre super eroi îmbrăcați în pijamale și mașini de curse, sfârșind cu o mulțime de lacrimi pentru că robotul său preferat s-a stricat.

DistanțeWhere stories live. Discover now