Aleasa regelui

Capitolul 7

*Eve*

    Mă trezesc din pricina soarelui care îmi bate fix în ochi, îmi deschid ochii și constat că mă aflu în pat singură și destul de îmbrăcată, ținând cont că aseară eram îmbracată într-un prosop minuscul. Nici acum nu îmi vine să cred că m-am afișat așa în fața lui Sebastian, am părut a fi o fată ușuratică și nu vreau ca el să își facă părerea asta despre mine.

   Dar ceea ce nu îmi lasă mintea liberă sunt momentele de aseară pe care le-am avut împreună cu el, niciodată nu m-am simțit în preajma unui bărbat așa cum m-am simțit în preajma lui Sebastian. Gâtul mă ustură din cauza mușcăturii care m-a făcut să îmi pierd cunoștiința, adică știu că Sebastian e un vampir și asta e natura lui de a se hrăni cu sânge, dar sincer în momentul ala pe lângă că am fost năucită de senzațiile pe care le-am trăit un mic sentiment de frică și nesiguranță pusese stăpânire pe mine.

   Lăsând la o parte toate aceste griji care îmi fac rău, mă ridic din pat și îmi fac rutina de dimineață. După ce termin decid că a venit timpul să părăsesc camera aceasta. De când am ajuns aici singurul lucru pe care l-am făcut a fost să dorm.

  Pășesc afară din dormitor și dau nas în nas cu Anka care nu știu din ce motiv privește fericită spre mușcătura de pe gâtul meu. Vine spre mine și îmi dă o îmbrățișare destul de strânsă.

   — Mă bucur extrem de mult că ai acceptat. Îmi când îmi dă drumul, eu nedându-mi seama la ce se referă.

    — Nu înțeleg, la ce te referi? Întreb, iar aceasta cade puțin pe gânduri. Mă ia de mână și mă trage înapoi în dormitor așezându-ne pe pat.

   — La mușcătură mă refer, Sebastian te-a mușcat fără să-și ceară voie? În momentul ăla creierul meu începe să funcționeze și îmi dau seama că acea mușcătură înseamnă ceva.

   — Anka, fă-mă să înțeleg. Ce reprezintă această mușcătură?

   — Să înțeleg că nu ți-a cerut voie, nemernicul. Bărbații ăștia cred că tot le aparține tot și îi doare fix undeva de părerea femeii, a dat de dracu cu mine. Mușcătura reprezintă că scumpul meu frate te-a marcat ca a lui, acum orice creatură supranătură va știi că ești numai a lui.

   Îmi explică și dispare ca prin minune din dormitor lăsându-mă cu o tristețe aparte. Pentru el momentele noastre de aseară nu au însemnat atât de mult pentru el cum au însemnat pentru mine, a vrut doar să le arate tuturor că îi aparțin.

Am revenit și eu după multe luni de absența, dar vara asta mi-am pus ca obiectiv principal să termin cartea.
Nu știu câte persoane o va mai citi, dar rămâne de văzut. App, capitol nou diseară.