Noi Două

Un micuţ accident.

Când urc la al 9 lea etaj, o văd pe Isabella stând pe scări şi văitându-se de durere. Fug repede la ea să văd ce are, când mă apropii şi mă uit, se ţinea de gleznă .. 

-Ce ai făcut?! 

-Cred că mi-am scrântit-o...Nu e grav, pot merge dar doare.

-Prostănaco... 

Mă duc lângă ea şi îi pun o mână în jurul gâtului meu şi o ţin de şold ajutând-o să se ridice. Mergem la lift şi îl aşteptăm. O privesc şi văd durerea în ochişorii ei... Nu suport să o văd rănită.. E vina mea.. 

Ajunge liftul urcăm şi dau să coborâm la parter.

-De ce la parter? - Mă întreabă ea mirată.

-Mergem la doctor. - Îi răspund eu pe un ton serios. 

Ajungem la parter.. ieşim din scară şi observ un taxi. Îi fac semn să vină mai aproape. O urc pe ea cu grijă şi mă pun şi eu lângă ea. 

-Unde vă duc? 

-La cel mai apropiat spital, vă rog. 

Mă uitam la ea cum ofta.. Ştiu că nu prea e grav ce a păţit dar totuşi. "..." Ajungem la spital... intrăm şi ne îndreptăm în dreptul uşii de la un cabinet, Iza îmi aruncă o privire gen "chiar trebuie..?" Aşa că bat uşor la uşă şi intru, dar ca să fiu sigură că vine o prind de mână şi intru. -Bună ziua...Îmi cer scuze.. Domnişoara şi scrântit glezna...
-Bună ziua,nu este nici un deranj, să ia un loc.
O ajut să se așeze și între timp telefonul meu tot primea mesaje pe messenger-ul de la facebook... Se pare că s-a conectat automat la wifi.

-Mă scuzaţi... 

Ies şi mă ciocnesc de un băiat deoarece eram cu ochii în telefon.. 

-M-Mă scuzi... 

-Carla?! 

-Huh? Spun în timp ce îmi ridic privirea din telefon , VLAD?! 

-Despre personaj : Vlad- 

Vlad are 19 ani, păr şaten...ochii verzi sclipitori. Are aproximativ 1,82 . El este fostul iubit al Isabellei. Este foarte de treabă dar s-au despărţit pentru că a trebuit să plece în Japonia la nişte rude.. Are doar un tată nu ştie cine i-a dat viață.. După cum îi spunea tatăl lui a fost părăsit de mamă a doua zi după ce s-a născut. Dar tatăl îşi dorea acel copil iar femeia nu. El a decis să-l ia iar aşa s-au despărţit părinţii lui. După părerea mea Vlad este drăguţ. Este cuminte nu intră în anturaje și se păstrează okay în comparație cu alții..

-Ce mai faci ? Spune asta și îmi atinge prieteneșe umărul, zâmbind.

-Uite... bine cred..tu? Îl îmbrăţişez pentru că îmi era ca un frate și nu l-am mai văzut de mult.

-La fel... azi mi-am scos mâna din ghips şi na... Tu ce faci pe aici ? 

-Isabella şi-a scrântit glezna ca o prostănacă şi na... 

-Oh... Eu trebuie să plec mă aşteaptă tata să-l ajut la despachetat.. Ne-am mutat prin zona parcului prin care ieșeam cu Isabella dacă mai ții minte.

-Lol, acolo locuiesc şi eu ! Spun eu mirată și tot odată fericită într-un fel sau altu' .

-Tu nu trebuia să locuieşti  cu părinţii tăi idioţi..?

-M-am mutat singură . Mă rog, cu Iza.. 

-Oh ok, uite poftim numărul meu aş mai sta dar chiar trebuie să plec îmi pare rău. Spune grăbit ca și cum îmi spune să deschid agenda telefonului, zis și făcut.

Îmi dictează numarul lui şi îl trec în agendă, acesta a plecat şi i-am observat tatăl la uşă. Mă bucur că a revenit aici. După câteva minute bune a ieşit Isabella cu piciorul bandajat... Ne-am dus acasă şi am început să vorbesc prin mesaje cu Vlad, ei nu i-am spus despre el... Nu cred că i-ar face bine.. 

A venit seara... am vorbit cu el ca  următoarea zi să ne întâlnim să mai vorbim de ceea ce a mai făcut în Japonia și toate cele.