Acasă...

1K 58 2
                                    

După două ore de aşteptat pe holuriile spitalului, simţeam că o să cedez... Tremuram de frică că, Carla ar putea păţi ceva rău. Vlad încerca să mă liniştească dar îmi aduce aminte că l-am văzut ţinându-i mână Carlei.. Mă făcea să mă enervez mai mult decât să mă calmez, Îl urăsc ! Ce caută el aici ? De unde naiba a apărut ? Nu era plecat ? De ce era lângă Carla ? .  Revine asistenta și ne spune că, Carla este bine şi în ce salon se află, am luat-o la goană, serios..la goană prin spital, voiam să o văd, voiam să îi văd părul...faţa..zâmbetul! Îi duc dorul zâmbetului! Nu i l-am observat azi! Îl vreau. Strig eu în capul meu dar mă opresc din gândit când ajung în faţa uşii. Vlad rămăsese în urmă, intru, o zăresc. Îi sar la gât. 

-Carla! Carla Carla Carla!Spun eu repetat, în șoaptă și Încep să plâng. 

-Hey... Sunt ok.. nu-ţi face griji, pleci cu mine de aici nu fără. Îmi zâmbise, Doamne, prea cute prea cuteee! Dar observasem că avea ochii înlacrimaţi şi încerca să nu plângă. 

Îi aplic un sărut scurt pe buze profitând că suntem doar noi două-n salon, dar devine pasional şi lung. În acel timp se aude uşa deschizându-se, dar prea târziu am realizat. Când buzele noastre s-au dezlipit.. îl zărisem pe Vlad cu o faţă şocată şi mirată . 

-Vlad... Spune uşor şi tristă Carla.. 

... Iese pe uşă şi o închide. Mă întorc cu faţa spre Carla căruia îi dăduse nişte lacrimi..Nu înţelegeam de ce..Stai nu-mi spune că...  E indrăgostită de el? Dar eu.. 

-Carla?... 

Îşi şterge lacrimiile şi afişează un zâmbet...Părea aşa real, dar simţeam şi o cunosc... Era fals. 

-Sunt ok..

-Nu nu eşti. Eşti indrăgostită de el ? 

-Nu. 

Am rămas puţin umită.. Dar sper să fie cum zice ea.. 

*Perspectiva Carlei* 

Am minţit-o, nu cred... De ce am facut asta ? Oricum.. O iubesc doar pe ea iar Vlad va dispărea din peisaj.. Sunt sigură de asta. Între timp cât am mai vorbit cu Isabella şi i-am spus unde am fost plecată, de ce, şi cum de am ajuns în spital, suntem întrerupte de aceeaşi asistentă. M-am bucurat la aflarea veștii că pot pleca din spital , că totul e ok şi aşa mai departe. Am nevoie de casa mea..De sărutările Izei.. Şi de o baie caldă.

"..."

Am ajuns acasă, am aprins becuriile prin toată casa deoarece se înserase cât am stat pe acolo... Şi m-am dus în fugă-n cameră şi m-am aruncat... La propriu, în pat.

-Acasăăăăăă. Auch.. 

-Bleago.. Spune Isabella venind şi ea. Ce ai făcut? adaugă ea.

-Mâna mă cam doare de la accident.. Meh. 

Sare şi ea în pat peste mine şi începe să mă gâdile şi sărute.. Acceptam fiecare sărut şi încercam să-l fac lung şi pasional... Reuşeam. Am coborât cu sărutăriile pe bărbia ei...gâtul..umerii. Mă opresc pentru că , nu văd rostul să ducem prea departe aceeastă acțiune. Mă opresc și aleg să mă duc în baie.. Dau drumul la cadă cât îmi caut un şampon şi gel de duş potrivit în dulăpior..scot un şampon de mentă cu volum şi un gel de duş cu miros de liliac. Opresc cada deoarece deja se umpluse deajuns. Intru..mă aşez. Mă întind relaxându-mă şi ridic un picior dând peste o cutiuţă cu petale de trandafir, umplând toată cada. După ce termin cu relaxarea urmată de spălat, ies din cadă. Îmi învelesc trupul într-un prosop urmând să mă  șterg de picăturiile rămase pe corp. După ce mă sterg şi-mi trag hainele pe mine, îmi usuc părul şi pieptăn lăsând-ul liber, rebel. Ies din baie unde sunt întâmpinată de Isabella care-mi sare la gât cu usb-ul într-o mână.

-Ne uităăăăm? Te rooog. Se smiorcăie ea. 

-La ce? Întreb eu.

-Un film horror, te rooog.

-Bine ... zici că eşti o copilă mică. Încep să râd eu de ea. 

-Hei! Spune serios urmând un râs simpatic.

Mă duc în bucătărie şi pun două pahare pe tejgheaua din bucătărie, descid uşă la microunde. Mă ridic pe vârfuri şi apuc o pungută de popcorn, o arunc în microunde şi dau drumul. Mă îndrept spre frigider şi iau o sticlă de suc. Torn în pahar apoi mă sperii singură de sunetul scos de la microunde în semn că e gata, noroc că am pus capacul la suc că altfel... Bye-bye suc. Pun popcorn-ul din punga care oarecum a explodat.. Nu-i vina mea.. într-un castron. Iau pe rând paharele le duc pe masă apoi aduc şi castron-ul. Ne aşezăm pe canapea ea prinzându-se de mâna mea. Şi dăm play la movie...

Noi DouăUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum