Insuportabil dar al meu

#1

Cafeaua era caldă și atenția ei era cu totul acolo, prezentă în fața prietenie ei , care îi dădu niște vești de necrezut.
-Deci stai să înțeleg, un om morocănos de toate zilele vrea să îl tratez la privat, în schimbul a unei sume de cu patru zerouri la sfârșit.

-Da, adevărat, nu suportă să stea în spitale , iar el și cu fratele său au făcut o înțelegere pentru a nu i se agrava situația și să se întoarcă în scaunul lui la birou .

-Cred ca o să mă descurc, dau de oameni din ăștia de când mă știu, și îmi place munca pe care o fac, dar nu știu ce să fac cu atâția bani! -Kenzie scoase un pufnet de râs.

-Ești dependentă de analgezice , ai o durere de spate pe care nu o tratezi și tu îmi spui mie ca iți place să vindeci lumea. Fato trebuie să te vindeci tu pe tine , și tu trebuie să fi un pacient, dar analgezicele alea nu o să fie un punct forte în analizele tale. Durerea ta e cât o casă și tu ai mii de surse prin care sa ai alte rezerve la analgezicele alea tâmpite. Bani îi poți folosi în cea ce ți-ai dorit din toadeauna, planul tău mirifc după cele întâmplate în trecut. -ironia ei îi era în voce încercând să distindă oarecum atmosfera, dar Eda se simți jignită și prefera să nu bage prea mult în seamă comentariu prietenei ei din cauza adevărului adus la suprafață, cât și neplăcerea ei de a vorbi despre asta.

-Sunt prea mulți, dar din ce mi-ai spus e un om bogat și probabil asta e o sumă mică pentru el.

-Daca accepți, îți pot da un stick cu informați și tot ce trebuie.

-Siugur! -raspunede Eda prietenie sale, cu o oare care ezitare. Trebuie să vorbesc la spital și o să te anunț când voi putea să-mi fac timp pentru a începe să-l tratez- spuse și șovăi un pic. Bebe ce face?

-Păi cum abia a venit pe lume eu si Elirv încercăm să ne bucuram de feiecare moment cu ea. Elirv ține după el aparatul foto sau măcar telefonul să poată poza orice moment cu ea, moare de dragul ei.

-Kenzi , ce drăguț!

-Bine , dar trebuie să-i pregătesc laptele, oricât de topit e Elirv după ea trebuie să o lase măcar să răsufle. -spune cu un zâmbet mare pe buze și încep să râdă.

Kenzi se ridică de la masa din bucătărie și începe să-i încălzească apa pentru a pune laptele praf.

-Eda , el ... el când a zis că vrea să aibă grijă de sănătatea lui la privat, se referea într-o cabană rusească departe de acest oraș din cauza presei -i zice prietenie ei cu o oare care ezitare.

-Kenzie!- în tonul Edei se auzea oarecum furia provocată din cauza faptului că a ezitat să-i zică acest amănunt. Face un tam-tam din nimic, e doar o tratare. Și faptul că nu cooperează o sa le rezolv eu cu timpul , dar nu e nevoie sa se ascundă de cineva anume pentru câteva bandaje schimbate și un amărât de gips.

-Eda, e cam... vorba despre faimosul om de afaceri Carter Dolf.

Eda mări ochi nevenindui să creadă ce-i auzi urechile. Acum avea sens de ce i se oferise o suma atât de mare de bani.

-Carter Dolf a avut un accident! -se mira ea, căci orice mișcare bruscă pe care o făcea nu ezita să fie dată la televizor sau măcar să ajungă la urechile oamenilor.

-Exact de-asta își dorește să ai grijă de el într-un loc mai retras de ochi oamenilor, nu are nevoie de necazuri, sau să se trezească că i se va dărâma ușa doar să i se răspundă la cele sute de mii de întrebări.

Totul avea sens. Ea îl cunoștea din vedere și din auzite pe mărețul comerciant căruia i sa înmânat firma Dolf, îi cunoștea de asemenea și pe cei doi frați ai lui dar nu aveau o reputație mărită ca a fratelui lor mai mare.

Când a auzit că ea o fată oarecare , cu nimic interesant în propria ei viață a fost propusă să aibă grijă de un pacient , sa gândit că nu o să i se pună o mare greutate pe umeri, credea că e ceva obișnuit dar în altfel de condiți datorită faptului că are mulți bani și e un morocănos. Dar odată ce e vorba despre domnul Dolf , situația se schimba cu totul, trebuia să își asume toate lucrurile făcute , toate cuvintele spuse, și ținea și de ea cât să-l facă să coopereze pentru a-și reveni.

Acum că se gândea, o înspăimânta oarecum gândul de a sta lângă Carter Dolf, dar trebuia să își alunge aceste lucruri din mine și să își revină la normal. Trebuia să se pregătească pentru un mofturos umflat în pene.

-Trebuie să merg să o hrănesc pe micuța Jude -iar cu acestea spuse Eda se ridică și își roi drum către ușa de la ieșire.

-Salută-l pe Elirv din partea mea, pa Kenzie -o salută și ieși cât se putu din casa ei glorioasă.

Pentru prietena ei ce mai bună din liceu, a fost cel mai norocos lucru că și-a găsit iubirea vieți. Iar când a rămas însărcinată toată familia a plâns , inclusiv Eda. Cei doi îndrăgostiți își doreau să țină o fetiță în brațele lor , iar visele se pare că se împlinesc dar nu și în cazul ei.

Când Elirv ia apucat micul chip în mâinile lui , nu-i veni să-i de-a drumul, simțea că sărea pe un nor ținând în mâinile lui un ursuleț mic și drăgălaș de pluș, iar asta a fost prima jucărie pe care a primit-o micuța Jude când s-a născut.

Gândurile ei erau împrăștiate peste tot, dar până la urmă ajunse acasă în micul ei apartament, fără pic de vlagă în el, doar cu micile semne de viață pe care le mai așternea și din când în când.

Făcu un duș fierbinte , se schimbă într-o pijama confortabilă .
Se pune în fața biroului ei și începe să verifice stick-ul cu informațiile date, în legătură cu sănătatea domnului Dolf, următorul ei pacient privat.