Insuportabil dar al meu

Prolog

Needitat
Se află în locul cel mai insuportabil cu putință.
Patul de spital nu se vede a fi cel mai confortabil, iar aparatele conectate la el îl făceau să-i apară o dorință insuportabilă pentru a le oferi câte un pumn frumos, să nu le mai audă sunetul ca în această săptămână.

Spitalul nu era un loc plăcut, și faptul că trebuia să stea înțepenit doar într-un pat, fără a-și vedea de lucru , îl înebunea.

Avea o mulțime de lucruri de făcut la birou, acte de completat, acte de citit, acte de semneat, și tot alte lucruri pe care i le înmâna de la secretară sau alte atribuți pe care și le asuma pentru învoierea altor colegi.

Ajutorul unei asistente nu era tocmai plăcut atunci când era vorba de a merge la baie , origoliul lui bărbătesc era rănit să vadă cum femeile îi poartă de milă, ura mila altora.

-Vreau să ies odată de aici, dacă nu distrug porcăriile astea de aparate și pot să ies fără nici o problema de aici.

-Glumesti, nu?-rânjește Rene la porcăriile scoase pe gura lui. Nici tu nu cred că îți prea crezi propriile cuvinte frate- i se adresează cu un oare care sarcasm de pe scaunul de lângă patul său.

-Abținete, doctorul a zis că recuperarea va dura mai mult dacă te forțezi, dar uita-te la tine deja ai înebunit. -ironizează Nic din tocul uși.

-Ai fost înjunghiat frate , la ce te aștepți, să te vindeci de azi pe mâine? Cred că glumești, recupararea ta va dura mult, dar nu cred că vrei să dureze și mai mult - spuse el, punând accent pe " și mai mult".

Nic începuse să râdă oarecum pe sub mustață, lucru care îl irita și mai mult pe Carter.
Acum se satisfăcea cu gândul să le dea câte un pun în moacă, deși dacă nu ar fi avut durerea aia insuportabilă ar primi câte un pumn fară nici un resentiment.

-Și tu ai fost bătut, nu-ți amintești? -spune el cu un oarecare calm în glas.

-Da , dar asta a fost acum mult timp. -punctează Nic, fartele lui cel mic.

-Din oarecare motive banale el sa întors , și ce sa zic ... să-i fie bine la răcoare. Da eu nu am nevoie de asta , nu acum când ...

Se opri el din vorbit încercând să inventeze un motiv , ca si când ceva important s-ar petrece în viața lui, deși frați lui știau că are o viață bazată doar din punct de vedere rațional și munca ce se mai încadrează și ea pe acolo.

-Când ce? Fi serios , nu face din nimicul tău de chestii banale făcute de obicei, un armăsar. Ești pur și simplu egoist. - spuse Rene, băgându-și mâinile în buzunarele pantalonilor .

-Egoist, nu zău? -răspunde Carter iritat ridicând sprânceana dreaptă.

-Trebuie să cooperezi dacă vrei să ieși de aici, și nu o faci. Am auzit că nu vrei să-ți iei pastilele , iar bandajul l-ai dat jos ca și când nu ar fi nici o problemă , începând să sângerezi din nou. -încearcă să schimbe Nic subiectul, pentru a scăpa de tensiunea cauzată.

-Și? Nu am nevoie de porcări din astea. Pastilele alea nu mă ajută cu nimic.

-Rezulatul tău se vede pe zi ce trece atunci când cooperezi, iar un rezultat de la tine nu vine. Plus că analizele de sânge s-ar mai putea îmbunătăți dacă ai mânca și tu ceva. Și după ce îți scoți piciorul din acel gips ar trebui să faci niște exerciți speciale pentru el dacă îți amintești ce a spus doctorul.

Carter se uită la piciorul lui care îl împiedică să meargă până la baie , sau măcar să scape de aici. Și-ar fi dorit ca lucrurile să stea diferit, dar el crede că lucrurile sunt mai bune așa cum se aștern datorită faptului că totul se întâmplă cu un motiv, deși acel motiv îl va afla mai devremei sau mai târziu.

-Scoateți-mă de aici, e ca la nebuni. Ai idee cum se poartă asistentele astea, și mai ales , cât de stresante sunt, le e frică până și să te lase singur în baie. Sunt prea multe , și nu le suport privirea , mai ales că trebuie să spună întruna să fac același lucru, ce fel de cooperare e asta Nic?

-Același lucru îl făceai la muncă - subliniază Rene.

-Dar nu e așa de enervant.

-Spui asta doar pentru că tu ești singurul tău șef.

Lucra în domeniul comerțului de ceva vreme bună, iar când a început să lucreze la firma familiei bunicul lui ia lăsat-o pe mână , tatăl lor neputând să o accepte din cauza intuziasmului de a îl lăsa pe fiul său cel mare să fie responsabil.

-O cafea? -îl întreabă Rene pe Nic.

-Da, sigur ! Zilele astea au fost dea dreptul lungi.

-Mie îmi spui - răspunse Carter sarcastic.

Nic se ocupa de partea economică a firmei familiei, și el ocupând un loc important în firmă deasemenea ,iar Rene se ocupa cu partea de marketing.

Rene trece pe lângă fratele său mergând spre tonomatul din spital să facă rost de cele două cafele amare.

Nic nu se clinti nici o clipă , nici măcar când Rene trecu pe lângă el.

-O haide Nic...

-Înțeleg! -îl întrerupse el. O să încerc să te scot de aici cu o singură condiție - Carter mârie nemulțumit. Trebuie să cooperezi , daca vrei să revi trebuie să te faci bine, lasă orgoliul, și am să-ți fac rost de o persoană care o să încerce să te tolereze .

-Adică? - spune cu o oarecare calmitate Carter.

-Am o idee. Am de gând să-ți fac rost de o asistentă medicală , care să aibe grijă de tine 24 din 24.

-Nici chiar așa !

-Nu exagerez deloc, starea ta e gravaă, și cineva trebuie să fie lângă tine. Dacă refuzi , atât Rene cât și eu o să refuzăm să intri în companie , și nu cred că bunicul ar fi prea mândru de ce sa întâmplat și când o să afle că mai vrei să te întorci și rănit la firmă sigur nu o să mai ai un loc acolo.

Din nefericire pentru Carter, din cauza piciorului, metri dintre el și fratele său erau insuportabili atunci când vrei să folosești pe cineva drept sac de box. Dar Nic avea dreptate, nu poate să sacrifice faptul ca bunicul lui să afle și mai ales atât cât să ajungă și la urechile tatălui său.

-Bine -îi acceptă Carter idea fără vreo tragere de inimă. Dar nu vreau ca presa să afle , vreau să stea departe, nu am nevoie de alte necazuri. Vreau ca recuperarea și vindecarea rănilor mele să se facă într-un spațiu privat de ochi lumi, care să poată lua ca subiect de bârfă sănătatea mea.-Carter știa că oameni sunt răi, a dat de mulți oameni de genul la viața lui, și asta la maturizat orecum.

Nu mai e fratele naiv, și-a deschis cândva ochi, și sa întrebat daca e prea târziu să-și revină. Știa că a greșit dar cea ce a făcut, a privit totul la un momendat matur și a încercat să treacă peste .

-Păi cred că am să-ți închiriez o cabană rusească ca cea din excursia mea cu bunicul de acum 3 ani. Și am să-l sun pe unchiul Scot, are o nora care are o prietenă asistentă la urgențe, poate o să accepte să aibă grijă de un încăpățânat ca tine.

Fratele lor, Rene trecu pe lângă Nic cu cafeaua. O înmână fratelui său și se așează din nou pe scaunul de lângă patul de spital pe care era Carter.

-Eu mă duc să dau niște telefoane, revin cu niște informați daca rezolv ceva.

Carter dă din cap afirmativ în timp ce Nic se îndepărtă de cei doi. Rene așteptă niște explicați pe care Carter nu dorea să le ofere, așa că închise ochi, încercând să nu-i de-a importanță dureri lui de spate și să adoarmă ignorandu-i prezența fratelui său.