Latino Lover

C A P I T O L U L 44

Capitol necorectat

— Cămașa asta de pe tine nu e prea mult? Jane îl lua pe Valentino la mișto în timp ce trăgea de cămașa de pe el. Trebuia să ignor că pieptul lui era mai mult dezgolit, însă nu aveam ce să îi spun. Venisem de pe drumuri separate la cererea lui Carl, acesta ne invitase la o seară de jocuri pe consolă și nu am avut la dispoziție varianta de a refuza. Nu apucasem să vorbesc prea mult cu Valentino înainte, însă aveam acum șansa de a comunica. Asta dacă nu puneau prea multe fete stăpânire pe el.

— Chiar nu te poți abține să mă atingi? Valentino o tachinase pe Jane cu dorința de a mă face pe mine geloasă probabil. Încercam să evit să mă uit în direcția lor, deși puteam oricum să le ascult cu ușurință discuția. Eram în livingul lui Carl, nu aveam un spațiu foarte mare la dispoziție încât să mă prefac că nu aud ce discută cei doi.

M-am concentrat asupra paharului cu suc de portocale pe care îl țineam între degete și m-am așezat lângă prietenul lui Valentino care căuta jocuri pe care să le joace cu prietenii lui. Încercam să repar ceva din relația noastră de prietenie, în ultimul timp avusesem parte numai de discuții ciudate cu el. Parcă voiam să știu ce are pe suflet și cu ce l-am supărat, rămânea de văzut dacă dragul de Carl avea să comunice cu mine sau avea să mă ignore.

— Ce jucați în seara asta? l-am luat prin surprindere, atrăgându-i privirea asupra mea.

— Caut ceva cu acțiune, revenise la a-și trecere degetele lungi printre tot felul de cutii se jocuri. Părea foarte pasionat de acest domeniu și trebuia să recunosc că eram impresionată de Carl. În continuare mi se părea că se purta ciudat cu mine, însă cred că exageram eu prea mult în privința lui. Tu și prințul nu ați venit împreună, iar v-ați certat? revenise cu privirea asupra mea, căutându-mi ochii cercetător.

— Nu ne-am certat, am negat presupunerea brunetului cu ten măsliniu de lângă mine. Avea niște ochi absolut captivanți. Ce-ți mai face iubita? Te-ai supărat atunci când am adus vorba despre ea, m-am adresat lui curioasă, smulgând de pe buzele lui un rânjet destul de ciudat. Hmm, avea sau nu o iubită?

— Ești amuzantă, refuzase să-mi răspundă, iar eu mă prefăcusem supărată pe el. De ce îi era atât de greu să confirme sau să infirme acest fapt?

— Știu că nu vrei să-mi spui, dar pot afla, scumpule! l-am tachinat, aducând între noi un soi de armosferă serioasă poate chiar și ușor tensionată.

— Și de unde se presupune că aflii, dulceață? tonul lui sunase a flirt în timp ce eu încercam să mă depărtez de el și să fac atmosfera să fie una mai relaxantă.

— Nu știi niciodată ce și cum pot să aflu? am continuat să-l tachinez, primind din partea lui o privire lungă și pătrunzătoare.

Ok, tot ce puteam spune drept concluzie era că acest tip pe nume Carl se purta foarte, foarte ciudat și nu puteam înțelege. Poate Valentino și el nu mai aveau aceași relație strânsă de prietenie ori poate Valentino se supărase pentru momentul în care ne-am certat și Carl a încercat să obțină o reacție din partea brunetului mexican prin a mă îmbrățișa.

— Ne întâlnim în cinci minute în bucătărie. Intri pe holul principal și prima ușă e bucătăria, îmi șoptise în grabă după care se ridicase de jos și se îndreptase spre Jane, Valentino și vreo alți doi băieți pe care îi cunoșteam din vedere.

Pentru ce naiba îmi ceruse omul ăsta să mă întâlnesc cu el tocmai în bucătărie? Ciudat. M-am ridicat și eu de jos, așteptând ca acesta să schimbe câteva cuvinte cu prietenii lui. Valentino observase că așteptam că prietenul lui să termine interacțiunea cu el și Jane așa că înaintase doi pași și mă trase după el în așa fel încât să ajung în mijlocul grupului. Sfârșisem strânsă în brațele lui și sărutată scurt pe buze, știind că nu-mi plăceau momentele de afecțiune în fața publicului.