Latino Lover

C A P I T O L U L 21

Am așteptat ca mama să-și ia adio de la mine și am coborât la parter căci stomacul meu producea niște zgomote aiurite. Manuel era plecat cel mai probabil, iar eu am rămas din nou singură acasă. Hotărâsem că era cazul să-mi caut un loc de muncă, deși nu cred că aveau prea multe opțiuni bune în orașul ăsta. Mă plictiseam să nu fac nimic și nici pe capul lui Valentino nu puteam sta prea mult pentru că brunetul avea mult de muncit. Bine, mai puteam adăuga și faptul că voiam să nu mă mai întâlnesc cu Manuel, dar asta nu era ceva foarte important.

Mi-am prăjit niște pâine pe muzica lui The Weeknd, având grijă să umplu toată bucătăria și livingul de fum după care m-am așezat într-un sfârșit la masă acompaniată de un borcan de dulceață de vișine și de un cub de unt auriu.

Am început să mănânc liniștită în timp ce derulam printre anunțurile cu locuri de muncă disponibile. Toate ofertele erau locuri de muncă pentru bărbați, erau și câteva pentru femei, însă nu erau pe placul meu. Am hotărât într-un sfârșit să mă opresc asupra unui anunț cu referire la un post de ajutor de bucătar pentru un bar micuț din centrul orașului.

Ce putea fi atât de greu? Cred că oricine știa să taie câteva legume, nu? Mă descurcam. Am crezut că leșin când am auzit cum cineva își curățase gâtul, o voce masculină. Oare Valentino venise să mă vadă?

Mă întinsesem în așa fel încât să pot vedea dacă era cineva pe hol, nu era nici urmă de om pe hol.

— Bună dimineața, auzisem o voce mega răgușită din spatele meu și refuzam să cred că ceea ce se întâmpla era real. Iar eram singură cu Manuel în casă.

— Tu ce cauți aici? am aruncat o privire neprietenoasă spre el, având grijă să nu mă holbez prea mult la el. Nu voiam să-i dau tot felul de motive, dar la naiba... de ce nu-și ținea cămașa pe el? Înțelegeam că avea un corp lucrat, pătrățele și tot pachetul, dar nu trebuia să le arunce în fața ochilor mei de parcă era ceva normal. Eram fiica lui vitregă, până la urmă.

— Cum ce caut? Am dormit aseară aici, tu nu știi pentru că erai ocupată să dormi în patul tipului ăluia... Valentino, parcă? vorbise arogant în timp ce trecuse cu pași lenți pe lângă mine. Parfumul lui era puternic, nu glumă.

— În fine, nu mă interesează! m-am ridicat de la masă imediat, îndreptându-mă spre frigider pentru a pune înapoi untul și dulceața. M-am blocat în momentul care am simțit o căldură ciudată acaparându-mi spatele. Manuel era în spatele meu, îi simțeam parfumul.

Își trecuse o mână pe lângă mine, pretinzând că se întinde să își ia ceva din frigider. Începeam să cred că Manuel se cuplase cu mama pentru că avea nevoie să-și refacă viața, însă ochii lui începeau să fugă după tipe tinerele și din nefericire, intram și eu în categoria asta.

— De ce ești atât de crispată? vocea lui joasă atinsese o coardă sensibilă în interiorul meu. Eram cât pe ce să izbucnesc de nervi, dar mă abțineam cu toată puterea mea.

— Nu sunt, i-am privit spatele musculos în timp ce-și pregătea o cafea. I-am făcut o poză spatelui lui și i-am trimis-o lui Valentino alături de un alt mesaj în care glumeam cu privire la vederea pe care o aveam de dimineață. Eram curioasă de reacția lui, căci nu-mi dăduse niciun mesaj de dimineață. Speram că se simțea mai bine decât aseară.

— Ar trebui ca noi doi să avem o relație mai bună, Madena. Nu crezi că ne-am certat prea mult și aiurea? felul în care mă întreba și cum mă privea îmi dădea de înțeles că vorbele lui aveau o conotație subtilă.

— Eu nu mă cert cu tine, am dat din umeri în timp ce el venea cu pași mărunți spre masa la care mă așezasem acum câteva secunde. Avea privirea aceea de prădător, de bărbat care știe cum să cucerească femeile, de arogant sigur pe șarmul lui.