~capitolul 7~

201 16 15
                                    

  Era băiatul acela. Am vrut să mă ridic, dar el se așează lângă mine.

  El:Eram dator cu o cafea, nu-i așa?

  Nu știam ce să zic.

  Felix:Eu sunt Felix. Tu?

  Eu:Sunt Maya. Dar, de ce-

  Felix:Te rog, nu întreba.

  Eu:Doar o întrebare.

  Felix:Bine, spune.

  Eu:De ce ai fugit, de fiecare dată când te-am văzut?

  Felix:Nu știam ce să spun.

  Eu:Am foarte multe întrebări, de abia mă abțin.

  Felix:Hai s-o luăm totul de la început, bine?

  Chiar că era un băiat ciudat, dar în același timp, atrăgător. Pistruii îi ieșeau în evidență.

  Ochii lui erau atât de drăguți, dar în același te speriau când se uita la tine. Avea părul blond, cu ochi căprui.

  Felix:De ce te uiți așa la mine? și îmi ies din gânduri.

  Eu:Aa, nimic, scuze.

  Felix:Și, azi ai ce face?

  Eu:Nu cred.

  Felix:Vrei să mergem să ne plimbăm?

  Eu:Sigur, spun zâmbind.

  Mergem să ne plimbăm, până ajungem la grădina zoologică.

  Intrăm și stăm la standul cu bilete. Doamna aceea stătea pe telefon și mesteca gumă.

  Mă înfurii și dau cu pumnul în tejghea, iar ea se uită cu colțul ochiului la noi.

  Ea:Grădina se închide în 15 minute, mai vreți bilete? spune nepăsătoare.

  Încerc să mă calmez, iar Felix se uită nedumerit la mine. Îmi vine o idee în cap.

  Eu:Da, mai vrem bilete.

  Vânzătoarea ne dă bilete, iar noi intrăm. Mă uit la ceas, și văd că e aproape 19.

  Eu:Ai observat că timpul trece mai repede decât de obicei?

  Felix:Nu, spune repede.

  Vocea lui era atât de groasă. Ador vocea lui, aș putea sta să o ascult toată ziua.

  Felix:De ce am mai luat bilete dacă se închide imediat?

  Eu:O să vezi.

  Felix:Vrei popcorn?

  Eu:Credeam că nu mai întrebi.

  Mergem să luăm popcorn, dar era un om înainte. Se tot gândea ce să aleagă. Nu zicea nimic, doar stătea și se uita.

  Eu:Putem lua noi înainte dacă nu vă puteți hotărî?

  X:Nu, spune cu nepăsare.

  Felix:Nu cred că e bine să vorbești așa cu o polițistă, spune zâmbind.

  Omul din față se uită la mine, și face o plecăciune în semn de scuze.

  Eu:O găleată mare de popcorn vă rog.

  Felix se uită uimit la mine.

  Felix:Ce faci cu atâta popcorn?

  Eu:Îl împart cu tine, și îl mănânc, ce să fac?

  Z:Poftiți popcorn-ul!

  Eu:Mulțumesc! și scot portofelul.

  Felix:Mulțumim! și plătește.

  Z:Distracție plăcută!

  Felix:La revedere!

  Eu eram cu găleata gigantică de popcorn în mâini și mergeam printre animale.

  Felix îmi ia din popcorn, și mănâncă. Voiam să iau și eu, dar nu puteam, trebuia să țin găleata să nu cadă.

  El îmi ia găleata din mână, și o țină el ca să pot lua popcorn.

  "Grădina zoologică se închide, vă rugăm să vă îndreptați spre ieșire, mulțumim că ne-ați vizitat!"

  El vrea să meargă spre ieșire, dar îl prind de mână și ne ascundem după tufișuri. După ce a ieșit toată lumea, paznicul și vânzătoarea de bilete vin să vadă dacă mai e cineva pe la animale.

  Felix:De ce facem asta? spune în șoaptă.

  Eu:De ce nu? E distractiv, spun și eu în șoaptă.

  Când paznicul și vânzătoarea pleacă, ne ridicăm în picioare.

  Felix:Ești o polițistă, de ce nu respecți legea?

  Eu:Tu mereu ai făcut ce spune legea?

  Felix:Păi...

  Eu:Exact. Sunt și eu om, nu mă pot distra?

  Felix:Ba da, dar-

  Eu:Acum hai, vreau să văd flamingo, zic și îl trag de mână.

  Mergem la țarcul lor. Toate păsările erau atât de liniștite, iar eu mă holbam ca o nebună la ele.

  Felix:Chiar așa de mult îți plac păsările astea?

  Eu:Pot să spun că da... Să nu îmi zici că nu îți plac.

  Felix:Mi-e puțin frică de ele... spune zâmbind timid.

  Era așa drăguț.

  Eu:Hmm, de ce animale ți-e mai frică?

  Felix:Păi, puțin de șerpi...

  Eu:Perfect, hai să mergem să-i vedem!

  Îl trag după mine, până ajungem la reptile. Reptilele erau într-o clădire. Felix ezită puțin să intre, dar îl trag după mine.

  Înăuntru erau o grămadă de șerpi. Oare dacă ar scăpa toți...? Nici nu vreau să mă gândesc. Felix se uita la un șarpe extrem de mare, cred că era piton.

  Decid să-l sperii. Mă duc la spatele lui, și dintr-o dată sar în cârca lui.

  Eu:BAUUU! țip eu.

  Acesta tresare, dar mă prinde să nu cad. Încep să râd atât de tare, pentru că a și scăpat niște popcorn pe jos.

  De pe hol se aud niște pași venind. El mă dă jos din cârcă, și ne ascundem după un perete.

  Eu:Ne-am ars... spun în șoaptă.







  "hey guys! un nou capitol așa cum am promis. sper că vă place, și vreau să vă spun că m-au încurajat mult comentariile de la capitolul anterior. scuze pentru eventualele greșeli gramaticale. byee!💜💜💜"

  



The Sunset // Lee FelixWhere stories live. Discover now