The Sunset // Lee Felix

~capitolul 2~

  Eu:Unde e Hyunjin? întreb curioasă.

  SeungMin:Probabil se prăfuiește pe undeva pe aici.

  Eu:Iar se cațără, ca să își de-a seama cum a căzut cineva?

  MinHo:Da...

  Pe când să mai zic ceva Hyunjin, fratele meu, vine la noi. Era plin de praf, și acum se scutura chiar lângă noi.

  Sunny:Hyunjin! Nu vezi că dai praf pe mine?! spune tușind.

  Hyunjin:Cum de v-ați gândit să veniți? spune încă plin de praf.

  Eu:Vai Doamne, ce mă fac cu tine? spun și îl scutur de tot praful.

  Sunny:Hyunjin ar trebui să facă asta, doar el e mai mare.

  Eu:Sunt fată, oricum trebuie să am grijă de el, fie că sunt mai mare sau mai mică. Dacă el nu poate să aibă grijă de el...

  Hyunjin:Cine îți face de mâncare în fiecare zi?

  Eu:Fratele meu mai mare... spun zâmbind.

  Hyunjin:Exact.

  Eu:Gata, să lăsăm astea acum. Unde e cadavrul?

  Hyunjin:Vino.

  Hyunjin mă duce unde a fost găsit cadavrul. Îmi pun niște mănuși și mă duc lângă el.

  Avea o expresie a feței... Disperată, de parcă cerea ajutor. Mă uit mai atent, dar nu avea nicio altă urmă.

  Sunny:Ce crezi?

  Eu:Hă? A, cred că... Nu știu. Ați trimis o mostră de sânge la medicina legistică?

  Hyunjin:Da, doctorul a cerut să te duci tu după rezultate.

  Eu:La ce oră?

  Hyunjin:Pe la 15 au spus că sunt gata.

  Eu:Atunci eu plec.

  Sunny:Cu ce? Pe jos? Oricum ai promis că mergem să mâncăm.

  Eu:Ahh, și îmi frec capul. Bine să mergem, cât e ceasul?

  Sunny:13:30.

  Eu:CE? DEJA?! Cum naiba?

  Sunny:Da, numai tu faci așa caz.

  Eu:Nu contează, hai să mergem.

  Îi salutăm pe băieți și plecăm. Ajungem în oraș și ne oprim la un fast-food.

  Eu:De ce tocmai aici? Vrei să mă îngraș și mai tare?

  Sunny:Te îngrași pe naiba, mereu sari peste mese, trebuie să am mai multă grijă de tine. Lasă că îi zic eu la Hyunjin să te îngrașe.

  Eu:Ai noroc că mi-e foame, că altfel plecam.

  Sunny:Eu mereu am noroc, nu te-ai învățat?

  Eu:Parcă tu ești aia mai mică, nu eu.

  Sunny:Ia auzi, pitico, sunt cu un an mai mare.

  Eu:Ahh, mi-e așa foame, spun să mă scap.

  Sunny:Știu că vrei să te scapi de mine, hai sa mâncăm.

  Intrăm în fast-food, și acolo îl vedem pe Bang Chan. Se uita concentrat în niște foi.

  Eu:Chan! îl strig.

  BangChan:Cum de ajungem în același loc de fiecare dată?

  Sunny:Ești sigur că nu ne-ai urmărit?

  BangChan:Crezi că încă te mai cred surioara aia mică? Ești în poliție, ar trebui să ști cum să te aperi singură. Și oricum, eu am ajuns primul, ești sigură că nu tu m-ai urmarit?

  Sunny:Mereu tu trebuie să ai ultimul cuvânt...

  BangChan:Mi se pare corect. Eu am plecat. 

  Își ia lucrurile si pleaca.

  Sunny:De ce nu mi-ai luat apărarea?

  Eu:Trebuia? spun amuzată.

  Sunny:Maya! spune puțin nervoasă.

  Eu:Vreau niște cartofi prăjiți cu aripioare picante, tu?

  Sunny:De ce toată lumea în afară de mine are ultimul cuvant?

  Eu:Luăm la pachet sau mâncăm aici?

  Sunny:Mâncăm aici.

  Eu:Bine du-te și comandă.

  Ea se duce să comande, iar eu ma așez la o masa. Îmi scot telefonul, și văd o gramada de știri despre omul găsit în pădure. Mă uit la ceas si văd că e 14:30. 

  Eu:E imposibil! Cum trece așa repede?! vorbesc singură.

  Sunny:Ce e imposibil?

  Eu:Numai mie mi se pare că timpul trece prea repede?

  Sunny:Vrei sa spun ceva sincer? Să ști că.... Da, numai ție ți se pare. Ce ai astăzi? Ești mai agitată ca de obicei.

  Eu:O iau razna.

  Sunny:Văd. Poftim, mănâncă măcar înainte să o iei razna.

  Eu:Nu mie foame acum...

  Sunny:Deci de nu îți dau cu mâncarea în cap... Nu pleci până nu mănânci! Să fie clar!

  Eu:Bine, mănânc...

  Am ieșit din fast-food, și mergeam la mașină. Ne urcăm și plecăm spre secția de poliție.

  Odată ajunse acolo, mă dau jos, și mă duc în birou. Îmi iau casca și cheile de la motocicletă.

  Ies afară, mă urc pe motor și pornesc spre medicina legistică. Am ajuns, îmi pun legitimația și intru. Lumea mă saluta, iar eu făceam la fel.

  X:Locotenent Hwang!

  *hey guys! a apărut al doilea capitol, sper că vă place. puțin mai scurt decât primul capitol, dar totuși sper să vă placă. scuze de eventualele greșeli gramaticale. cam atât pe azi, bye! 💜