Parfum De Toamnă

12. O față zâmbitoare?

  - Vă înțeleg nemulțumirea, domnule Paulus. Mulți bărbați pică protagoniști în această poveste nefericită.

  În timp ce stau cu ochii închiși - măcar așa dacă nu pot dormi aici - primesc un mesaj de la Georgy. ,,Să intri în curtea liceului când vii. Sper că ești bine. Te iubesc." Sigur vrea să-mi prezinte noii ei prieteni. Ah! Alte persoane cu care sunt obligat să stau. Îmi aduc aminte ce diferită este Georgy față de Beth. Nu a făcut nici măcar un lucru asemănător care să-mi trezească o amintire cu Beth. Doamna psiholog a avut dreptate când mi-a zis să caut o fată complet diferită, pentru a-mi schimba cursul vieții. Nu m-am așteptat s-o găsesc atât de repede. Norocul vine mai repede decât crezi. Ar trebui să mă pregătesc de plecare. Pentru mine astăzi e de ajuns. Să se ducă naibii cu taxa lor! Și mâine e o zi de tocat nervii. Îmi iau lucrurile din birou, îmi iau la revedere de la cine mai rămăsese pe acolo și ies afară. Când mă gândesc că și mâine vin tot aici, îmi vine să mă arunc în fața unui camion. Urc în mașină și dau drumul la radio. Era o melodie rock. Nu prea ascult, iar această melodie pentru mine e necunoscută. Pentru Georgy sigur este una cunoscută. Îi place rock-ul. Se îmbracă și ca o rokeriță de multe ori. Stilul ei unic, stilul în care se simte unică, a spus. Mă duc cu gândul la ziua când am luat-o prima dată la o plimbare cu mașina, cum a dat muzica la maxim și a început să cânte. Ne-am plimbat pe un drum pustiu, ca să mă asigur că nu luăm și prima amendă împreună. Mi-a zis că s-ar plimba 2 zile la rând pe lângă un câmp de floarea-soarelui și nu s-ar plictisi deloc. Adoră această floare la fel de mult cum o adora Van Gogh. Mi-a zis că acestui pictor îi plăcea să folosească culoarea galben în fiecare operă de a sa și că era fascinat de frumusețea florilor-soarelui. ,,Este o inspirație minunată pentru desen și pictură, o sursă de bucurie în artă." Nu pot s-o contrazic. Și eu consider că este o floare frumoasă. Mi-ar plăcea să fie ziua aceea, să alergăm prin câmp, fără gânduri care te duc la sute de griji. Să-i văd zâmbetul și să-i ascult râsetul și cum își împarte cunoștiințele sale cu mine.

  Parchez mașina în parcarea liceului și cobor, după merg cu pași grăbiți. Vreau să se termine cât mai repede ziua asta și să mă bag la somn. Am nevoie de odihnă. Eu mă plâng pentru jumătate de zi, dar când va veni timpul să stau o zi întreagă? Chiar nu vreau să mă întorc iar la psiholog. E prea mult pentru mine. Când intru, toată lumea din curtea liceului se uită la mine de parcă a intrat președintele pe poartă, nu eu. Am ceva pe față? Nu-mi stă părul bine? Unde e iubita mea? Trebuie să fie pe aici. Niște fete strigă. Ah! Gura! Mă doare capul al dracu' de rău. Mă trezesc cuprins în brațe de Georgy și sărutat. Aici erai. Cred că asta a vrut să însemne ,,Este al meu." După ce ne despărțim buzele, îmi lipsesc fruntea de fruntea ei. Și eu sunt fericit să te văd.

  - Pot veni mai des în curtea liceului, dacă mă întâmpini așa.

  Georgy își dezlipește fruntea de a mea.

  - Nu e nevoie. Nu mă pierd.

  - Eu da. Nu vrei să mă ghidezi tu așa în fiecare zi?

  - Nu.

  Îmi scoate limba și mă apucă de mână. Mă aduce în fața Emmei, a unei fete cu părul blond și a unui băiat pe care pot să pun pariu că e Jack. Iubita mea mi-a vorbit de el și nu am suportat felul în care îl descria numai de bine. Fusese cu el în bancă, dar s-a mutat cu o fată. Cred că este chiar tipa asta, care se uită la mine de parcă aș fi descoperit acum. Nu i-am spus lui Georgy să-și găsească o colegă de bancă și nici nu am vrut să-i arăt că sunt iritat că stă lângă un alt băiat. Singură a luat decizia asta. Trag cu degetul de gulerul cămășii. Nu-mi place ce energie emană oamenii ăștia.

  - Ea este Daisy, colega mea, iar el este Jack. Erau doritori să te cunoască.

  - Nu mai spune!