Toamna poate fi, ea, însuși o scrisoare de despărțire, una lentă. Într-un final... Căci septembrie Începe să devină rece, dar totuși imitând, căldura verii, din toiul amiezii. Dar seara, răceala se simte...
Spre Octombrie, frunzele cad, precum și sentimentele... Minciunile care încearcă să fie adevăruri lungite. Iar soarele fals, induce iluzia "suntem bine".
Iar Noiembrie, aduce odată cu apariția sa, bruma, ceața. Persoanele nu se mai observă, nu se mai văd. Precum nu mai vedem nici noi vara, cea iubită.
