Latino Lover

C A P I T O L U L 43

— Știi ceva despre el? se așezase mai comod pe scaun, fiind curios să-mi afle povestea. Nu-mi făcea plăcere să vorbesc despre el, dar aveam o sclipire în sufletul meu care mă îndemna să îmi eliberez măcar o singură dată durerea pe care o ținusem cu greu în lăuntrul meu mai mult de douăzeci de ani.

— Era genul tipului de băiat super drăguț și chipeș. Mama îmi povestise că era foarte încrezător în atuu-urile lui de a cuceri fetele și că o făcuse să se îndrăgostească de el cu șarmul lui.

— Nu văd trăsăturile astea de caracter la tine, vorbise amuzat în timp ce degetele lui se plimbau alene pe piciorul meu.

— Știu, nu știu ce vede mama în schimb! am adăugat mâhnită, reluând contactul vizual cu Valentino.

— Revenind la povestea tatălui, ce s-a întâmplat în continuare? își concentrase atenția asupra mea din nou, urmărind cu interes povestea de viață a tatălui meu.

— Mama și el s-au cunoscut la o petrecere, au ieșit câteva săptămâni împreună ca mai apoi s-o lase pe mama însărcinată și să... luasem o pauză pentru a-mi găsi cuvintele mai bine, deși simțeam neputința curgându-mi prin vene. A fugit imediat cum a aflat că mama era însărcinată, am adăugat încercând să nu par afectată de intensitatea poveștii pe care mama o trăise.

Zâmbisem strâmb și evident, de complezență, atunci când Valentino îmi cuprinsese strâns degetele mâinilor în palma stângă. Poate că nu aveam cea mai sfâșietoare poveste, însă imaturitatea bărbatului care mă procrease și lipsa lui din viața mea au lăsat urme adânci în felul în care îmi puneam încrederea în oameni.

— În grupul nostru de prieteni, genul ăsta de oameni se numesc băieți și atât. Nu ai cum să numești bărbat un tip care nu are nicio treabă cu responsabilitatea și maturitatea, brunetul cu părul cârlionțat îmi vorbise blând în timp ce ambele lui mâini s-au mutat pe fața mea și mai apoi în părul meu. Tatăl tău a preferat calea ușoară și a fugit întotdeauna de greutăți, dar ai crescut frumos, Madena. Mama ta face tot posibilul să devi o domnișoară independentă și plină de respect, ceea ce nu este greșit. M-am îndrăgostit și te iubesc cu toată nesiguranța pe care ți-ai creat-o de una singură din lipsa tatălui tău, iubire. Dacă ai avea mai multă încredere în mine, Madena, te-aș putea ajuta să scapi de toată subestimarea asta pe care mi-o tot arunci în față.

Vocea lui suavă și aerată continua să mă facă să conștientizez cât de bine mă știa și cât de bine îmi analiza comportamentul în timp ce eu mă lăsam deseori pierdută și hipnotizată de frumusețea lui, nereușind astfel să îl cunosc nici măcar pe jumătate.

— Obisnuiam să îmi spun că nu voi avea niciodată un iubit și nu din cauza lipsei mele de încredere în ceea ce pot face și ce nu, ci din teama de a nu întâlni un bărbat ca el, îi dezvăluisem una dintre multele cauze pentru care eram o fire rece și care nu simțea nevoia unei afecțiuni extraordinare.

— Și chiar dacă ai întâlni un bărbat ca el în viitor sunt convins că nu te va manipula așa cum poate a făcut-o cu mama ta, mă încurajase așa cum numai el știa s-o facă.

— De ce aș întâlni un bărbat în viitor când te am pe tine lângă mine? l-am întrebat amuzată, privindu-i ochii fără oprire.

— Nu știm ce ne rezervă viitorul, Madena! răspunsul lui nu-mi satisfăcuse așteptările, ba din contră, nu am putut să îmi ascund încruntătura de pe chip. Probabil devenise curios în legătură cu reacția mea, dar știa prea bine că voiam o relație de lungă durată și sub nicio formă nu voiam să pun punct sentimentelor mele odată ce aveam să plec din oraș.

— Ba da, știm exact ce ne rezervă viitorul. Și ne include pe amândoi împreună, m-am impus supărată de felul în care vedea situația. Când am decis să ne împăcăm, am promis amândoi că vom lupta, însă acum Valentino părea că își uitase promisiunea.